Istoria orașului englezesc Wallingford de pe fluviul Tamisa (JEROME 1889)

(...)
Wallingford*, așezat la șase mile** mai sus de Streatley, e un oraș foarte vechi și a fost un centru foarte activ în făurirea istoriei engleze. În vremea britonilor***, nu era decît o așezare primitivă, cu case făcute din lut. Legiunile romane**** i-au evacuat pe britoni și au înlocuit zidurile de lut cu fortificații puternice, ale căror urme Timpul nu a reușit să le șteargă - într-atît de bine se pricepeau să construiască acești zidari de cînd lumea.
Dar Timpul, cu toate că s-a oprit la poalele zidurilor romane, i-a prefăcut curînd pe romani în pulbere; și în locul acela, mai tîrziu, i-a bătut în războaie pe sălbaticii saxoni***** și pe uriașii danezi******, pînă cînd au venit normanzii*******.
Wallingford a fost un oraș întărit - o adevărată cetate - pînă în vremea războiului parlamentar********, cînd Fairfax********* l-a supus unui asediu lung și necruțător.
(...)

Sursa
J. K. Jerome, Trei într-o barcă, trad. L. Levițchi, ed. Tineretului, București, 1966, p. 304.

Note M. T.
* Wallingford = Orășel pe cursul superior al fluviului Tamisa. A făcut parte din comitatul Berkshire până în 1974, când a fost transferat în comitatul Oxfordshire din regiunea Sud-Est. (eng.wikipedia.org)
** 1 milă terestră anglo-saxonă = 1609 m. (dexonline.ro)
*** briton = Derivat din latinescul "britto", denumire dată de romani celților care locuiau teritoriul Marii Britanii din mileniul I î. H. (www.etymonline.com)
**** În. timpul supunerii galilor (celților din Franța de azi), Cezar a întreprins două expediții demonstrative pe litorul Britanniei în 55-54 î. H. Apoi planurile de invazie ale împăraților Augustus și Caligula au fost puse în prcatică de împăratul Claudius I. În 43 d. H. el a trimis patru legiuni să intervină în luptele interne din insulă. Cucerirea teritoriilor de azi ale Angliei și Țării Galilor s-a încheiat în 84, după ce în 60 a fost reprimată o mare răscoală. Împăratul Hadrian (117-138) a construit o linie de apărare ("limes") pe istmul care reprezenta granița cu teritoriul de azi al Scoției. Armata și administrația Imperiului Roman de Apus, aflat sub presiunea generală a popoarelor germanice, au părăsit insula în 410.
***** După. 410, triburile germanice ale anglo-saxonilor au început cucerirea teritoriului Angliei, întemeind șapte regate. Regele Alfred cel Mare (871-899) al Wessex-ului (saxonii vestici) a încheiat procesul de unificare al celor șapte state. (www.historia.ro)
****** În 835, vikingii din Danemarca au  început incursiunile pe litoralul Angliei, iar în 865 au început invazia. Faptul că teritoriul ocupat de ei (Danelaw) nu avea organizare centralizată a facilitat procesul de recucerire al anglo-saxonilor, încheiat în 927. (www.historia.ro)
******* În 1066, Wilhelm, ducele Normandiei, vasal al regelui Franței, l-a învins la Hastings pe regele anglo-saxon Harold II și a devenit rege al Angliei ca William I Cuceritorul (1066-1087). Dinastia normandă a Angliei a durat până în 1154. (www.historia.ro)
******** Războiul civil între regele absolutist Charles I al Angliei, Scoției și Irlandei și Parlament (1642-1649) s-a încheiat cu capturarea, judecarea, condamnarea și executarea monarhului. (www.historia.ro)
********* Thomas Fairfax (1612-1671) = Fiul cel mare al celui de-al doilea lord Fairfax de Cameron a urmat o carieră militară. Comandant al Armatei Noului Model a Parlamentului în timpul războiului civil, la a cărui câștigare a avut o mare contribuție. Totuși, în 1660 a susținut restaurarea monarhiei, prin urcarea pe tron a lui Charles II (1660-1685), fiul cel mare al lui Charles I, după care s-a retras din viața publică. Al treilea lord de Fairfax de Cameron (1648-1671). (www.bcw-project.org)

Istoria orașului Kingston din Anglia (JEROME 1889)

<
(...)
Mă gîndeam la Kingston sau "Kyningestun", cum i se spunea în zilele în care era cetatea unde se încoronau regii saxoni*. Marele Cezar** a trecut fluviul*** pe aici, iar legiunile romane și-au așezat taberele pe dealurile din apropiere. Cezar, întocmai ca și Elisabeta**** mai tîrziu, pare să se fi oprit pretutindeni, atît numai că se respecta mai mult decît buna regină Bess - el n-a poposit pe la cîrciumi.jjuu
Grozav îi mai plăceau cîrciumile reginei fecioare a Angliei! Nu știu dacă există loc mai aråtos pe o rază de zece mile în jurul Londrei la care să nu se fi uitat, unde să nu se fi oprit sau să nu fi dormit, din cînd în cînd.
(...)
Cît de mult trebuie să fi urît Kyningestun regele Edwy cel slab la minte! Bietul de el, n-a putut face față ospățului în ziua încoronării. Poate că nu i-a făcut bine capul de mistreț împănat cu caramele (...) și a băut prea mult mied și vin alb de Spania, fapt că i-a părăsit pe cheflii aceia zgomotoși, ca să petreacă un ceas tihnit alătuiri de draga lui Elgiva, sub razele lunei.
(...)
Parcă-i văd pe fiorosul Odo și pe sfîntul Dunstan cum dau buzna în odaia retrasă și împroșcînd-o cu vorbe grele pe frumoasa regină, îl tîrăsc pe bietul Edwy înapoi, în mijlocul bețivilor și al zurbagiilor.
Mulți ani mai tîrziu, în sunetele zgomotoase ale muzicii de bătălie, regii și ospețele saxone au fost îngropați alături, iar strălucirea Kingston-ului a dispărut pentru un timp, ca să renască în zilele cînd Hampton Court***** a devenit reședința Tudorilor******* și Stuarților*******, cînd corăbiile regale erau afurcate lîngă țărm, iar cavalerii îmbrăcați în mantii strălucitoare coborau țanțoși treptele debarcaderului, strigînd: "Hei! O barcă! Să vină o barcă!"
Nenumărate case din împrejurimi vorbeau deslușit despre zilele cînd Kingston era un burg regal, în care, alături de rege, trăiau nobilii și curtenii, iar drumul lung ce ducea spre porțile palatului fremăta ziua întreagă oțelul zăngănitor, de armăsari aprigi, de catifele și mătăsuri foșnitoare și chipuri nurlii. Casele spațioase, cu ferestrele lor zăbrelite și cu firide, cu căminurile lor uriașe și cu acoperișurile lor țuguiate, evocă zilele pantalonilor strîmți și ale pieptarelor, ale corsajelor brodate. cu perle și ale înjurăturilor complicate. Solidele cărămizi roșii s-au întărit și mai mult cu timpul, iar scările de stejar masiv nu scîrție cînd încerci să încet treptele.
>


Sursa
J. K. Jerome, Trei într-o barcă, trad. L. Levițchi, ed. Tineretului, București, 1966, p. 87-89.

Note M. T.
* saxoni = Popor germanic care a invadat Britania în 410, după retragerea armatei și administrației romane.(ro.wikipedia.org)
** Caius Iulius Caesar (101 î. H. - 44 î. H.) = Politcian și comandant militar roman. (www.istorie-pe-scurt.ro)
*** Tamisa.
**** Elisabeta Tudor (15 - 1603) = Fiica regelui englez Henric VIII Tudor (1509-1547) și sora regelui Eduard VI (1547-1553) și a reginei Maria I (1553-1558). Regină a Angliei ca Elisabeta I (1558-1603). (www.historia.ro)
***** Hampton Court = Palat regal în localitatea Richmond pe Tamisa (eng.wikipedia.org)
****** dinastia Tudor = 1485 - 1603.(www.historia.ro)
******* dinastia Stuart = 1603-1649; 1660-1714. (Iacob I, Carol I, Carol II, Iacob II, Maria II, Ana) (www.historia.ro)

Biografia baronului francez Adrets (1512?1513 - 1587)

<
Comandant militar francez devenit hughenot, Francois Adrets* a rămas în memoria posterității pentru măcelărirea fără milă a catolicilor în timpul războaielor religioase din Franța secolului XVI.
Născut în Chateau de la Frette, Isere, Franța, Francois Adrets a servit în armata regală a regelui francez HENRIC AL II-LEA (1519-1559).  Adrets a ajuns ulterior la gradul de colonel al „legiunilor” de sud-est din Dauphine, Languedoc și Provence. Influențat de Reformă, Adrets a devenit hughenot în 1562.
Personalitatea sa reprezenta o îmbinare de aroganță și brutalitate. Adrets a comandat cîteva campanii sîngeroase împotriva catolicilor. Într-una din împrejurări, în urma bătăliei de la Montbrison, Adrets a silit 18 prizonieri de război să se sinucidă. Această comportare l-a îndepărtat de hughenoți și în cele din urmă a avut drept consecință arestarea lui în 1563. Grațiat în același an în virtutea Edictului de la Amboise, Adrets și-a petrecut restul de 23 de ani, acum catolic, retras la casa sa din La Frette, unde a murit la 2 februarie 1587.
>

SURSA
ADRETS, FRANCOIS DE BEAUMONT, baron des (1512/1513-1587), ?

NOTĂ M.T.
* Baronul des Adtrets (1513-1587) = (http://www.museemilitairelyon.com/spip.php?article32)

prof. dr. Ioan Piso, O crimă împotriva patrimoniului naţional
”Cotidianul”, 7 decembrie 2011

„Pearl Harbour, Yalta și trădarea Europei” (FISH 1991)

Hamilton Fish, Pearl Harbour, Yalta și trădarea Europei, trad. (Memoir of an American Patriot, 1991) H. Toma, Venus/Negru pe alb, București, 1993

5 Dedicată memoriei tuturor acelora care au servit în cadrul Forțelor noastre armate și care au făcut sacrificiul suprem - precum și tuturor veteranilor. - H. Fish

7 Prefață
„Țelurile pe care le servesc vor fi ale patriei mele, ale lui Dumnezeu și ale Adevărului. M-am născut ca american, voi trăi ca american, voi muri ca american și intenționez ca pînă la sfîrșitul carierei mele să-mi îndeplinesc datoriile ce îmi revin. Doresc să fac aceasta neluînd deloc în considerare efectele pe care le-ar avea asupra persoanei mele.” Daniel Webster

11 I.Născut într-o familie de politicieni

16 II.Copilăria mea

24 III.Camera Reprezentanților din statul New York

31 IV.Combativul Regiment 369

40 V.Un congresman pentru drepturile civice

46 VI.Crearea Legiunii Americane

50 VII:Comitetul Fish

60 VIII.Mormîntul Soldatului Necunoscut

66 IX.New Deal și vechea Curte Supremă

72 X.Preludiu la un alt război mondial

79 XI.Cele patru libertăți fundamentale și Carta Atlanticului

84 XII.Prin înșelătorie, spre intervenția în războiul mondial

92 XIII.Lend-Lease în beneficiul Uniunii Sovietice

98 XIV.Ultimele eforturi pentru menținerea păcii. Întîlnirea cu Ribbentrop

103 XV.Eșecul Conferinței de la Oslo

110 XVI.Arma fumegîndă: ultimatumul de război al lui Roosevelt

120 XVII.Planul Morgenthau

125 XVIII.Crucificarea Poloniei

134 XIX.Trădare la Ialta

142 XX.Europa scoasă la mezat

146 XXI.Susținînd cauza evreilor

161 XXII.Vendeta

170 XXIII.Eșecul campaniilor electorale din 1940 și 1944

178 XXIV.Rămas bun Congresului

185 XXV.Lunga și încîlcita istorie a amestecului nostru în Vietnam

194 XXVI.Era nucleară

201 XXVII.Comerț cu dușmanul

206 XXVIII.Puterea decizională a Congresului în privința războaielor

211 Epilog - Brian Mitchell, Ultimul dur

236 Anexa 1 - Schița de ultimatum întocmită de Harry Dexter White la 6 iunie 1941
248 Anexa 2 - Schița de ultimatum întocmită de Harry Dexter White la 6 noiembrie 1941
259 Anexa 3 - Schița de ultimatum întocmită de Morgenthau, prezentată lui Hull și Roosevelt la 18 noiembrie 1941

Sugestii de abordare în vederea eliminării tensiunii dintre SUA și Japonia și susținerea coaliției antigermane
260 I.Preliminarii
261 II.Afirmații evidente privind SUA și Japonia
263 III.Propunere de tratat
266 IV.Avantajele Japoniei și SUA rezultate din acest tratat

coperta 4: Carte-document cu dezvăluiri, în premieră, privind cel mai importante evenimente internaționale ce au marcat secolul nostru. În centrul atenției, culisele vieții politice din jurul următoarelor teme:

Adevărul despre Pearl Harbour, potrivit căruia, cel mai devastator atac împotriva SUA a fost provocat deliberat de președintele SUA, influențat de un spion sovietic, înfiltrat în propriul guvern;

Trădarea de la Ialta, vizînd dedesubturile tratatului ce a permis triumful lui Stalin, ajutat de politica aberantă și trădătoare a lui Roosevelt;

Vânzarea Europei sau setea covîrșitoare de putere a lui Roosevelt, care era să provoace căderea în mîinile sovieticilor a Europei Occidentale.

Cartea conține anexe prezentînd, pentru prima oră, documente recente din arhivele secret ale FBI,  ce sprijină acuzațiile aduse împotriva lui Roosevelt și a unei părți a consilierilor săi.