Istoria orașului englezesc Wallingford de pe fluviul Tamisa (JEROME 1889)

(...)
Wallingford*, așezat la șase mile** mai sus de Streatley, e un oraș foarte vechi și a fost un centru foarte activ în făurirea istoriei engleze. În vremea britonilor***, nu era decît o așezare primitivă, cu case făcute din lut. Legiunile romane**** i-au evacuat pe britoni și au înlocuit zidurile de lut cu fortificații puternice, ale căror urme Timpul nu a reușit să le șteargă - într-atît de bine se pricepeau să construiască acești zidari de cînd lumea.
Dar Timpul, cu toate că s-a oprit la poalele zidurilor romane, i-a prefăcut curînd pe romani în pulbere; și în locul acela, mai tîrziu, i-a bătut în războaie pe sălbaticii saxoni***** și pe uriașii danezi******, pînă cînd au venit normanzii*******.
Wallingford a fost un oraș întărit - o adevărată cetate - pînă în vremea războiului parlamentar********, cînd Fairfax********* l-a supus unui asediu lung și necruțător.
(...)

Sursa
J. K. Jerome, Trei într-o barcă, trad. L. Levițchi, ed. Tineretului, București, 1966, p. 304.

Note M. T.
* Wallingford = Orășel pe cursul superior al fluviului Tamisa. A făcut parte din comitatul Berkshire până în 1974, când a fost transferat în comitatul Oxfordshire din regiunea Sud-Est. (eng.wikipedia.org)
** 1 milă terestră anglo-saxonă = 1609 m. (dexonline.ro)
*** briton = Derivat din latinescul "britto", denumire dată de romani celților care locuiau teritoriul Marii Britanii din mileniul I î. H. (www.etymonline.com)
**** În. timpul supunerii galilor (celților din Franța de azi), Cezar a întreprins două expediții demonstrative pe litorul Britanniei în 55-54 î. H. Apoi planurile de invazie ale împăraților Augustus și Caligula au fost puse în prcatică de împăratul Claudius I. În 43 d. H. el a trimis patru legiuni să intervină în luptele interne din insulă. Cucerirea teritoriilor de azi ale Angliei și Țării Galilor s-a încheiat în 84, după ce în 60 a fost reprimată o mare răscoală. Împăratul Hadrian (117-138) a construit o linie de apărare ("limes") pe istmul care reprezenta granița cu teritoriul de azi al Scoției. Armata și administrația Imperiului Roman de Apus, aflat sub presiunea generală a popoarelor germanice, au părăsit insula în 410.
***** După. 410, triburile germanice ale anglo-saxonilor au început cucerirea teritoriului Angliei, întemeind șapte regate. Regele Alfred cel Mare (871-899) al Wessex-ului (saxonii vestici) a încheiat procesul de unificare al celor șapte state. (www.historia.ro)
****** În 835, vikingii din Danemarca au  început incursiunile pe litoralul Angliei, iar în 865 au început invazia. Faptul că teritoriul ocupat de ei (Danelaw) nu avea organizare centralizată a facilitat procesul de recucerire al anglo-saxonilor, încheiat în 927. (www.historia.ro)
******* În 1066, Wilhelm, ducele Normandiei, vasal al regelui Franței, l-a învins la Hastings pe regele anglo-saxon Harold II și a devenit rege al Angliei ca William I Cuceritorul (1066-1087). Dinastia normandă a Angliei a durat până în 1154. (www.historia.ro)
******** Războiul civil între regele absolutist Charles I al Angliei, Scoției și Irlandei și Parlament (1642-1649) s-a încheiat cu capturarea, judecarea, condamnarea și executarea monarhului. (www.historia.ro)
********* Thomas Fairfax (1612-1671) = Fiul cel mare al celui de-al doilea lord Fairfax de Cameron a urmat o carieră militară. Comandant al Armatei Noului Model a Parlamentului în timpul războiului civil, la a cărui câștigare a avut o mare contribuție. Totuși, în 1660 a susținut restaurarea monarhiei, prin urcarea pe tron a lui Charles II (1660-1685), fiul cel mare al lui Charles I, după care s-a retras din viața publică. Al treilea lord de Fairfax de Cameron (1648-1671). (www.bcw-project.org)