Biserica ortodoxă din Densuș

<
(...)
61. În Transilvania, dînd urmare cererilor curiei papale*, șefii angevini** legiferează, în secolul al XIII lea, interdicția pentru comunitățile ortodoxe românești de a-și construi ctitorii din piatră, interdicție în vigoare, cu unele excepții, secole de-a rîndul. Numai în unele zone, în măsura participării la viața politică și militară a voievodatului Transilvaniei sau a regatului Ungariei, nobili mici români au avut posibilitatea înălțării unor lăcașuri de zid. În imagine, biserica ortodoxă de la Densuș*** - datată 1280, cu o încăpere centrală, pătrată și o absidă la est (altarul). Alte încăperi au fost adăugate în secolele XIV și XV. În exterior, de reținut, plastica zidurilor construite din materiale scoase, în mare parte, din ruinele romane, probabil de la Sarmizegetusa: lespezi mari (unele cu inscripții latine), altare votive, stîlpi, fragmente de coloane. De observat, la diverse nivele ale zidurilor, motivul în dinți de fierăstrău. (foto C. Săvulescu)
(...)
>

NOTE
* Curia Romana (latină) = „Curtea romană”. Aparatul administrativ al Sfântului Scaun de la Roma. (http://www.vatican.va/roman_curia/index.htm)
** Dinastia de Anjou a regatului Ungariei (1308-1395) = Dinastie de origine franceză, ramură a dinastiei angevine  a regatului Neapolelui. (http://corbiialbi.ro/index.php/compas/41-angevinii-8211-forintul-clujul-i-declinul-statutului-rom-nilor-din-transilvania/)
*** Biserica ortodoxă din Densuș (județul Hunedoara) = http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/biserica-densus-un-unicat-al-patrimoniului-rom-nesc

Insula Magna Charta de pe fluviul englezesc Tamisa (JEROME 1889)

< (...) Ne-am abătut și pe insula Magna Charta, ca să aruncăm o privire asupra pietrei care se află într-o căsuță de acolo și despre care se spune că pe ea ar fost semnată Marea Chartă* - cu toate că eu însumi mă feresc să afirm dacă a fost semnată sau nu acolo, ori, după cum spun unii, pe celălalt mal, la "Runningmede".În sinea mea, totuși, sînt ispitit să dau crezare versiunii cum că s-ar fi semnat pe insulă. Dacă aș fi fost unul din baronii vremii aceleia, aș fi stăruit pe lîngă tovarășii mei ca regele John să fie adus pe insulă, unde un mușteriu atît de flușturatic ca el. ar fi avut mai puțină libertate de acțiune. (...) >

Sursa
J. K. Jerome, Trei într-o barcă, ed. Tineretului, București, 1966, pp. 193-194.

Notă M. T.
* La 15 iunie 1215, la Runnymede,baronii englezi l-au obligat pe regele Ioan "fără de țară" Plantagenet (1199-1216) să semneze Magna Charta Libertatum, document în latină prin care acesta recunoștea "libertățile" supușilor săi. Începutul procesului istoric de democratizare a Angliei. (www.historia.ro)

Originea religiei, dezgropată după 9000 de ani lângă Ierusalim. Ce comoară au găsit arheologii acolo

ȘTIRILE PROTV, București, 3 septembrie 2012

Un Facebook preistoric, descoperit in Suedia si Rusia. Inscriptii misterioase pe pietre uriase

”ȘTIRILE PROTV”, București, 21 mai 2012

Magazinul „Bijuteria” din Constanța în anii 70 („Litoral” 197?)

<
Puteți face un cadou celor dragi, după un popas la magazinul „Bijuteria” din bulevardul Tomis nr. 67. Găsiți aici obiecte din aur: butoni, broșe, lănțișoare, ceasuri „Doxa”, inele, broșuri din argint, coliere, broșe din marcasit, ceasuri cromate „Doxa”, „Tellus”, „Schaffhausen”, precum și ceasurile de largă solicitare, la prețuri variind de la 292-598 lei: „Pobeda”, „Poljot”, „Slava”, „Zim”, „Ceaica”, „Luci”, „Zaria”, „Vostok”, stilouri și truse purtînd reputata marcă „Parker”, stilouri „Sheaffer”, „Geha”.
Alături de acestea se mai găsesc diverse obiecte de podoabă din cristal, piatră, lemn, plastic (mărgele, clipsuri, cordoane, broșe), garnituri de seară din strasuri, inele fantezii și încă multe, multe altele. Cel mai convingător argument îl aveți după o vizită la magazinul „Bijuteria” din bulevardul Tomis nr. 67!
>

SURSA
***. Treceți pe la... „BIJUTERIA”, „Litoral”, Constanța, ?.?.197?, p.?.

„Marin Porumbescu” (DUNĂREANU 1994)

 Ovidiu Dunăreanu, Marin Porumbescu, „Tomis”, Constanța, octombrie 1994

Pe terasa lui Marin Porumbescu am ajuns în decursul a două decenii de câteva ori. De fiecare dată însă m-a încercat același sentiment ciudat și nemărturisit. Suspendată în văzduh, lângă hotarul dintre apă, pământ și cer al micului port Tomis ea mi s-a părut a fi un semn al focului. În pasiunea acestui faun marin flăcările clipei fremătătoare se întâlneau cu adânci și ascunse oxidări, invizibile cu ochiul liber. Dar acolo nu puteai avea ochiul liber, aveai dinainte spirala unei fosile și vedeai cu câteva mii de ani în urmă. Privirea îți cădea pe înțeleapta față a unei broaște țestoase și-n ochi îți luneca un viitor, pentru care nu găseai încă un nume. Terasa era un microscop de văzut timpul la dimensiuni neașteptate. Parcă nici pescărușii nu planau într-un timp de mărime naturală. Acolo, sub puterea miracolelor ei, și-a zămislit scriitorul cărțile: Ucigașul de papagali, Gușterii și patru pipe, Ceasul viu, Păsări subterane. Ele vorbesc despre semnele vii ale unei lumi mai bune și mai frumoase. (Numai ce e frumos poate deveni și bun).

Terasa însăși a fost o „carte” tulburătoare. O „carte” în care cele mai disparate ipostaze ale materiei - piatra și limfa, lemnul și rugina, metalul și lacrima erau silite să vorbească omului. De-acum, totul a devenit amintire. De-acum, cel ce le-a însuflețit cu ardoarea spiritului și sufletului său, scriitorul Marin Porumbescu, obosit de ani, de boală și uitare, de singurătate și frig, s-a retras grăbit dincolo de hotarele firescului în legendă, lăsând în noi un sfârșit de octombrie cernit și gol.