(XV)
„Kazeh, punct important din Africa
centrală, nu este totuși un oraș. La drept vorbind, în regiune nu există orașe. Kazeh nu este decît o așezare ascunsă în 6
rîpe imense. Sunt închise acolo căsuțe sărăcăcioase, colibe de sclavi, cu cîte o
curticică și grădini cultivate; ceapa,
cartofii, vinetele, dovlecii și ciupercile, cu un gust neîntrecut, cresc
acolo de minune.
Unyamwezy
este Țara Lunii prin excelență, parcul
roditor și splendid al Africii. În centru se găsește districtul Unyanembe, un ținut minier, unde trăiesc în trîndăvie cîteva
familii. Aceștia au făcut multă vreme negoț cu gumă, fildeș, stambă și sclavi în interiorul Africii și în Arabia. Caravanele lor au străbătut regiunile ecuatoriale; ele pornesc și acum în căutarea obiectelor de lux pentru negustorii îmbogățiți,
care duc în ținutul acesta fermecător, între femei și servitori, cea mai orizontală și mai puțin
agitată existență, stînd mai tot timpul întinși, rîzînd, fumînd sau dormind.
În
jurul acestor rîpe se găsesc numeroase căsuțe sărăcăcioase de indigeni, apoi
întinderi vaste, unde se țin tîrgurile,
cîmpii de cînepă și ciumăfaie, pomi
frumoși și umbrare răcoroase. Acesta-i Kazehul.
Aici e locul de întînire al caravanelor: cele din
S, cu sclavii și încărcătura lor
de fildeș; cele din V aducînd pentru triburile din regiunea Marilor Lacuri bumbac și obiecte de sticlă.
În
aceste tîrguri domnește o permanentă agitație, un zgomot infernal, pe care-l fac strigătele hamalilor metiși, sun. tobelor și al
trîmbițelor, nechezatul catîrilor, zbieretele măgarilor, cîntecele femeilor, țipetele copiilor, lovturile bastoanelor din lemn de palmier ale jemadarului () bătînd măsura acestei simfonii pastorale. Aici se expun
în dezordine, și se poate spune, într-o dezordine fermecătoare, stofe bătătoare la ochi, mărgele,
colți de rinocer, dinți de rechin, miere, tutun și bumbac. Aici se practică negoțurile cele mai
ciudate, unde fiecare obiect nu are decît valoarea dorinței pe care o trezește.”
„Mi-amintesc
că Burton și Speke n-au avut decît cuvinte de laudă pentru ospitalitatea locuitorilor orașelor.”
„Cițiva
`waganga`, care puteau fi
recunoscuți după insignele lor făcute din scoici conice înaintară cu
îndrăzneală. Erau vrăjitorii
locului. Purtau la cingătoare tigve mici, negre, unse cu grăsime, și alte obiecte de magie,
de o murdărie foarte impunătoare”
„(…)
palatul sultanului, un fel de clădire pătrată, numită `ititenya`, (…). În
afară, casa avea un pridvor, cu acoperiș de coceni sprijinit pe stîlpi de lemn,
care aveau pretenția de a fi sculptați. Zidurile erau împodobite cu linii lungi de
argilă roșcată, care încercau să reproduc figuri de oameni și de șerpi. Acoperișul nu
se sprijinea chiar pe ziduri, așa că aerul putea pătrunde înăuntru. Ferestre nu
existau, ci numai o deschizătură care ar fi vrut să se numească ușă.”
„Părul
lor, despărțit într-un mare nr. de codițe, le cădea pe umeri. Tatuaje negre și albastre le brăzdau
obrajii de tîmple pînă la gură. Urechile lor lăbărțate suportau discuri de lemn
și plăci făcute din copal{50}. Erau
îmbrăcați cu o pînză pictată în culori foarte vii. Sold. erau înarmați cu sulițe, arcuri, săgeți otrăvite, săbii scurte cu un singur tăiș, cu `sime`, paloșe lungi cu dinți ca de
ferăstrău, și cu mici toporiște.”
„Fu
primit de ceata nevestelor maiestății sale, în acordurile armonioase ale `upatu-ului`, un fel de țimbal făcut din fundul unei oale de
aramp, și în bubuitul `hilindo-ului`,
o tobă înaltă de vreo cinci
picioare, scobită dintr-un trunchi de arbore, în care doi oameni loveau din
răsputeri.
Cele
mai multe dintre femei (…), punînd tabac și `thang` în pipe mari,(…).
(…) La moartea sultanului urmau să
fie îngropate de vii alături de el, ca să-l distreze în singurătatea veșniciei.”
„I
se aduseră darurile menite să îmbuneze divinitatea, pe care indigenii le depuneau în
colibe numite `mzimu`, venerate de
toți: spice de orz și o băutură numită `pombe`.”
J. VERNE, Cinci
săptămîni în balon, trad. (1863 fr.) R. Tudoran, ed. II, ed. I. Creangă/3,
București, 1978, 215 p.
