(I/6) „(...) `tarantas` e un soi de căruță rezemată pe 5 scînduri destul de
elastice, între roțile depărtate una de alta și de înălțime mijlocie; e condusă de `iemtcik`
cocoțat pe capră, care ține în frîu 3
cai și atunci cînd e nevoie să se ia
al patrulea cal de la `smatritel`, adică șeful de poștă al drumurilor caucaziene, primul vizitiu i se alătură un al doilea,` faletrul`.”
(I/7) „(...) să terminăm cu problema pașaportului. Din fericire, nu era vorba să obțin o `poderojnaia`
de care odinioară avea neapărată nevoie oricine călătorea prin Rusia. Era timpul curierilor
și cailor de poștă și, datorită puterii sale, acest act oficial îndepărta toate dificultățile, asigura cel mai rapid atelaj
la halte, cea mai mare bunăvoință a vizitiului poștalionului,
cea mai mare viteză de transport, într-o atare măsură, încît un călător cu recomandare bună
putea străbate în 8 zile și 5 ore
cele 2.700 de verste care despart Tiflisul de Petersburg. Dar ce greu îți
puteai procura un asemenea pașaport! Astăzi e de ajuns un simplu permis de circulație, un permis atestînd, într-o oarecare măsură, că
ești, ce se cheamă în țările civilizate, un om
cumsecade.”
J. VERNE, Claudius Bombarnac, trad. (fr. 1892) S. Radian, I. Creangă/nr. 40,
București, 1989, p. 5-138.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu