<
Cartea a doua
(...)
Post înaintat la Cohalm
(...)
- (...) Eu vorbesc numai de batalionul angajat și anume de fronturile străine, unde trupele se schimbă foarte des, căci au rezerve. De alminteri, observ un lucru... Că de la intrarea în acțiune sîntem încontinuu în linie înaintată. (...)
- Și pe urmă e altceva, intervine Orișan din nou. Faptul că nu am avut pierderi înseamnă numai un singur lucru. Că am atacat atît de repede încît, că nu am dat timp inamicului să reziste. Cred că XX* a avut pierderi pentru că a luptat sfios. Să fi luptat noi așa la Măgura Branului**, pierdeam jumătate de batalion. Dar la Tohanul-Vechi***? Și chiar la Olt****. A intervenit rezerva atît de repede, că ungurii, care porniseră la contraatac, s-au oprit și au luat-o la fugă.
(...)
- (...) Tu cu Gheorghidiu susțineți că n-am întîlnit încă lupte mari, lupte adevărate. Dacă admiți că n-au fost lupte mari, numai din cauză că noi am atacat repede, te contrazici, că altă dată afirmai că n-au fost lupte că n-a vrut inamicul.
- (...) Noi nu am susținut decît un singur lucru. Că pentru cel care ia parte efectiv la o luptă mică nu e nici o importanță dacă moare la Verdun****** sau într-o încăierare de patrule.
Eu susțin că noi, care sîntem în avangardă și vom mai lupta neîntrerupt, Dumnezeu știe că de aci înainte, sîntem în război pur și simplu. Pentru țară, pentru cei ce se plimbă acum la București pe stradă și așteaptă, după cafea, comunicate; pentru armata română întreagă, sigur că e cu totul altceva. De altfel, eu cred că vor veni lupte mari, în care se vor angaja toate unitățile.
Noi putem fi atacați diseară, în noapte... poate în cinci minute se pornesc focurile. Verdunul nostru e ca și început.
- Bine, dar acasă nu va face nici o impresie?
- Cred și eu. Sub unghiul speciei nu ești interesant decît dacă ești ucis cu alți zece mii odată. Dacă un scriitor va descrie numai lupte de patrule, cred și eu că nu i se va vinde cartea.
(...)
- Dacă-i prost! N-are decît să puie stînjeni de cadavre, uragane de obuze, rîuri de sînge. Ceva așa... să facă o senzație nebună...
(...)
>
Sursa
Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, prima noapte de război, ed. Minerva/seria Patrimoniu, București, 1989, pp. 231-232.
Note M. T.
* Nr. regimentului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu