<
(...)
La fel ca și restul bandei, de altfel, și după obiceiul tuturor indienilor, acest războinic, care nu-și îngăduia să arunce nici o singură privire fără rost asupra cuiva, căci asta ar fi însemnat să se înjosească, nu trecuse cu vederea vreun amănunt din îmbrăcămintea și purtarea străinilor. Cunoștea pînă și culoarea ochilor fiecăruia dintre aceste cuțite-lungi*, pe care îi întîlnise în împrejurări atît de ciudate; și chibzuise îndelung doar o descoperi ce oare îi silise pe acești oameni, ce alcătuiau un grup atît de curios, să ajungă pînă la colibele asprilor locuitori de pe cîmpiile lui natale**. El se oprise asupra feluritelor însușiri fizice ale albilor, cîntărise ceea ce sînt în stare să facă și ceea ce credea el că și-au pus în gînd. Războinici nu erau, deoarece cuțitele-lungi, la fel ca și indienii sioux, își lăsau femeile acasă cînd porneau la luptă. Același lucru se putea spune și despre vînători, ba chiar și despre neguțători, vînătoarea și negustoria fiind aproape singurele îndeletniciri pe care le aveau albii cînd apăreau în satele indienilor. Auzise despre un mare consiliu la care Manahashah, sau cuțitele-lungi, și Washeomantiqua, sau spaniolii, fumaseră împreună***; cu acest prilej cei din urmă au vîndut celor dintîi drepturile asupra acelor întinse regiuni**** pe unde rătăcise poporul său, în libertate, timp de multe sute de ani - lucru pe care mintea lui numai cu greu putea să-l înțeleagă. Mintea lui simplă nu pricepea pe ce temei un popor putea să ridice pretenții la bunurile altui popor; și e ușor de înțeles că, după ce trapper-ul***** îi atrase atenția asupra doctorului, sălbaticul fu gata să-și închipuie că în timpul acelui consiliu cuțitele-lungi folosiseră cine știe ce băuturi magice, în care sălbaticul credea cu toată tăria, pentru a cîștiga ceea ce doreau.
(...)
>
SURSA
Fenimore Cooper, Preria, trad. C. Tănăsescu, vol. II, ed. Minerva / seria Biblioteca pentru toți nr. 838, București, 1975, p.
NOTE M.T.
* Cuțite-lungi = Denumire dată de indieni în general albilor, care erau înarmați cu săbii, și în particular americanilor, a căror cavalerie asigura paza forturilor de la granița indiană.
** Câmpia din Vestul SUA = Prerie.
*** Obiceiul fumatului la indienii din America de Nord semnifica starea de pace și prietenie. (http://piparul.blogspot.ro/2008/06/istorie.html)
**** Louisiana = Regiune de 2, 144 milioane kmp de o parte și de alta a fluviului Mississippi, cumpărată în 1803 de SUA de la Franța, după ce în 1763-1800 a aparținut Spaniei. (http://www.encyclopediaofarkansas.net/encyclopedia/entry-detail.aspx?entryID=2383) (http://en.wikipedia.org/wiki/Louisiana_Purchase#mediaviewer/File:LouisianaPurchase.png)
***** Trapper (engleză) = Vânător din Vestul sălbatic al SUA care folosea capcane (trap în engleză).
Se afișează postările cu eticheta vînător. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta vînător. Afișați toate postările
duminică, 1 februarie 2015
vineri, 14 martie 2014
Moșierul din Rusia secolului XIX (TURGHENIEV 1852)
<
Sînt vreo cinci ani de cînd, într-o toamnă, în drum de la Moscova la Tula, mi s-a întîmplat să stau aproape o zi întreagă la stația de poștă. (...) Cuprins de o deznădejde mută, mă uitam disperat la hulubele ridicate în sus ale tarantasului (1) meu, cînd, deodată, tresăriră zurgălăii și-o teleguță cu cai istoviți, înhămați în troică, se opri la cerdac. Cu strigătul „Repede, cai!” călătorul sări din telegă și intră în odaie. Cît a stat cuprins de o ciudată mirare, cum se întîmplă în asemenea cazuri, răspunsul căpitanului de poștă că nu sînt cai, am avut timp să cercetez pe noul meu tovarăș din cap pînă-n picioare, cu curiozitatea nesățioasă a celui care moare de plictiseală. Arăta sub treizeci de ani. Vărsatul îi lăsase urme adînci pe fața uscată și gălbuie cu un neplăcut reflex arămiu. Părul lui negru, bătînd în albastru, îi cădea la spate în bucle peste guler și-n față se-n încrețea în cap; ochii mici înfundați în cap priveau fără să te vadă; pe buza de sus îi atîrnau cîteva tuleie. Era îmbrăcat ca un moșier, vizitator nelipsit al tîrgurilor de cai, într-un arhaluc (1) pestriț, destul de slinos, cu o cravată decolorată de mătasă liliachie, o jiletcă cu nasturi de metal și pantaloni, foarte largi, de subt care de abia se zăreau vîrfurile cizmelor necurățate. Mirosea tare a tabac și a votcă; pe degetele lui groase și roșii, aproape acoperite de mînecile arhalucului, se vedeau inele de argint de Tula. Asemenea figuri se întîlnesc în Rusia nu cu zecile, ci cu sutele, și cunoștința cu ele, ca să-ți spunem adevărul, nu-ți oferă nici o plăcere; totuși, ideile preconcepute cu care priveam la călător nu mă împiedicau să nu observ bunătatea și căldura care-i erau întipărite pe față.
(1) Tarantas, căruță cu coviltir.
(1) Caftan.
(...)>
SURSA
Ivan Turgheniev, Piotr Petrovici Karataev: Ivan Turgheniev, Povestirile unui vînător. trad. M. Sadoveanu, ed. Albatros, București, 1989, p. 259-260.
Sînt vreo cinci ani de cînd, într-o toamnă, în drum de la Moscova la Tula, mi s-a întîmplat să stau aproape o zi întreagă la stația de poștă. (...) Cuprins de o deznădejde mută, mă uitam disperat la hulubele ridicate în sus ale tarantasului (1) meu, cînd, deodată, tresăriră zurgălăii și-o teleguță cu cai istoviți, înhămați în troică, se opri la cerdac. Cu strigătul „Repede, cai!” călătorul sări din telegă și intră în odaie. Cît a stat cuprins de o ciudată mirare, cum se întîmplă în asemenea cazuri, răspunsul căpitanului de poștă că nu sînt cai, am avut timp să cercetez pe noul meu tovarăș din cap pînă-n picioare, cu curiozitatea nesățioasă a celui care moare de plictiseală. Arăta sub treizeci de ani. Vărsatul îi lăsase urme adînci pe fața uscată și gălbuie cu un neplăcut reflex arămiu. Părul lui negru, bătînd în albastru, îi cădea la spate în bucle peste guler și-n față se-n încrețea în cap; ochii mici înfundați în cap priveau fără să te vadă; pe buza de sus îi atîrnau cîteva tuleie. Era îmbrăcat ca un moșier, vizitator nelipsit al tîrgurilor de cai, într-un arhaluc (1) pestriț, destul de slinos, cu o cravată decolorată de mătasă liliachie, o jiletcă cu nasturi de metal și pantaloni, foarte largi, de subt care de abia se zăreau vîrfurile cizmelor necurățate. Mirosea tare a tabac și a votcă; pe degetele lui groase și roșii, aproape acoperite de mînecile arhalucului, se vedeau inele de argint de Tula. Asemenea figuri se întîlnesc în Rusia nu cu zecile, ci cu sutele, și cunoștința cu ele, ca să-ți spunem adevărul, nu-ți oferă nici o plăcere; totuși, ideile preconcepute cu care priveam la călător nu mă împiedicau să nu observ bunătatea și căldura care-i erau întipărite pe față.
(1) Tarantas, căruță cu coviltir.
(1) Caftan.
(...)>
SURSA
Ivan Turgheniev, Piotr Petrovici Karataev: Ivan Turgheniev, Povestirile unui vînător. trad. M. Sadoveanu, ed. Albatros, București, 1989, p. 259-260.
duminică, 23 februarie 2014
Moşierul rus din secolul XIX (TURGHENIEV 1852)
<(...)
Să trecem acumn la celălalt moşier.
Mardari Apolonîci Stegunov nu samănă întru nimic cu Hvalînski, nu-i de crezut să fi fost cîndva în serviciu şi niciodată nu trecuse drept bărbat frumos. Mardari Apolînici e un bătrînel scund, umflat, chel, cu două bărbii, cu mînuţe moi şi cu o burticică respectabilă. E foarte primitor şi glumeţ - om de viaţă, cum se spune. Umblă şi vara şi iarna într-un halat vărgat, vătuit. Numai într-un singur punct se apropie de generalul Hvalînski. E şi el holtei. Are în proprietate cinci sute de suflete*. Mardari Apolonîci se ocupă foarte superficial de moşie. Acum zece ani, ca să nu fie în urmă cu progresul, a cumpărat de la Butenhop din Moscova o batoză*, a încuiat-o într-o şură şi s-a liniştit. În cîte o zi frumoasă de vară porunceşte să i se înhame calul la drişca** de cursă şi se duce să vadă grînele pe cîmp şi să culeagă albăstreală. Mardari Apolonîci trăieşte cu totul după moda veche. Şi casa lui e aranjată ca în vechime: în antret, aşa cum se cuvine, miroase a cvas***, a lumînări de seu şi a piei; la dreapta, bufetul cu o mulţime de şvabi**** şi ştergare; în sufragerie, portrete de familie, muşte, un ghiveci mare cu muşcate şi un spinet discordat; în salon trei divanuri, trei mese, două oglinzi şi o pendulă răguşită cu smalţul cadranului înnegrit şi cu arătătoarele de bronz cizelat; în birou, o masă plină de hîrtii, paravane de culoare sinelie***** pe care-s lipite gravuri decupate din diverse opere ale secolului trecut, dulapuri de cărţi cu iz de mucegai, paianjeni şi colb negru, un fotoliu desfundat, o fereastră italiană, o uşă spre grădină ermetic închisă... Într-un cuvînt, toate după datină. Mardari Apolonîci are multă slujitorime, toată îmbrăcată după moda veche: caftane****** lungi, albastre, cu gulere înalte, pantaloni de culoare nedesluşită, veste scurte, gălbii. Slugile spun musafirilor ''batiuşka''*******. Gospodărirea moşiei o duce un burmistru******** ţăran, cu barba revărsată peste cojoc, iar casa - o babă zgîrcită şi zbîrcită, îmbrobodită cu tulpan********* cafeniu. În grajdul lui Mardari Apolonîci sînt vreo treizeci de cai de toate soiurile; domnia-sa călătoreşte cu o caleaşcă meşterită în gospodărie la el şi care cîntăreşte o sută de cincizeci de puduri**********. Primeşte oaspeţi cu multă plăcere şi-i tratează minunat, adică: mulţumită proprietăţilor de abrutizare a bucătăriei ruse îi lipseşte toată ziua de putinţa de a se interesa de orice altceva, afară de preferans***********. El însuşi nu se ocupă nicodată de nimic şi nu mai citeşte nici măcar Cheia viselor. Dar asemenea proprietari mai sînt destui la noi în Rusia.
(...)>
SURSA
Ivan Turgheniev, Doi moşieri: Ivan Turgheniev, Povestirile unui vînător, trad. M. Sadoveanu, ed. Albatros, Bucureşti, 1989, pp. 190-192.
NOTE M.T.
* Țăranii ruși dependenți de boieri au fost eliberați prin ucazul din 1861 al țarului Alexandru II (1855-1881), ca parte a efortului de modernizare a imperiului după înfrângerea din Războiul Crimeii (1853-1856).
** batoză = maşină de treierat
*** drișcă = trăsurică ușoară neacoperită cu două roți, cabrioletă, șaretă („bricika” rusă)
**** cvas = băutură răcoritoare, cu gust acrișor, obișnuită la ruși, preparată prin fermentare din fructe sau din apă, pâine și malț
***** şvab = două insecte din ordinul ortopterelor, care trăiesc în locuri întunecoase şi se hrănesc cu resturi alimentare: Blatta orientalis de culoare neagră-cafenie şi Phyllodromia germanica de culoare galben-roşcată
****** sineliu =albăstriu, ultramarin, indigo („sinu” bulgară)
******* caftan = manta orientală, albă, lungă și largă, împodobită cu fire de aur sau de mătase, pe care o purtau și domnii și boierii români („kaftan” turcă)
******** batiușka = tată
********* burmistru = administrator („burgmeister”=primar / germană)
********** = basma în trei colțuri cu care țărăncile își acoperă capul, făcută din pânză bumbac, de lână, de mătase, cu țesătura foarte subțire și străvezie („tulpáni” neogreacă; „tulbent” turcă)
*********** pud = unitate de măsură rusească pentru masă egală cu 16,38 kg
************ preferans = joc de cărți franțuzesc („preference”) cu trei sau patru persoane în mai multe tururi
Să trecem acumn la celălalt moşier.
Mardari Apolonîci Stegunov nu samănă întru nimic cu Hvalînski, nu-i de crezut să fi fost cîndva în serviciu şi niciodată nu trecuse drept bărbat frumos. Mardari Apolînici e un bătrînel scund, umflat, chel, cu două bărbii, cu mînuţe moi şi cu o burticică respectabilă. E foarte primitor şi glumeţ - om de viaţă, cum se spune. Umblă şi vara şi iarna într-un halat vărgat, vătuit. Numai într-un singur punct se apropie de generalul Hvalînski. E şi el holtei. Are în proprietate cinci sute de suflete*. Mardari Apolonîci se ocupă foarte superficial de moşie. Acum zece ani, ca să nu fie în urmă cu progresul, a cumpărat de la Butenhop din Moscova o batoză*, a încuiat-o într-o şură şi s-a liniştit. În cîte o zi frumoasă de vară porunceşte să i se înhame calul la drişca** de cursă şi se duce să vadă grînele pe cîmp şi să culeagă albăstreală. Mardari Apolonîci trăieşte cu totul după moda veche. Şi casa lui e aranjată ca în vechime: în antret, aşa cum se cuvine, miroase a cvas***, a lumînări de seu şi a piei; la dreapta, bufetul cu o mulţime de şvabi**** şi ştergare; în sufragerie, portrete de familie, muşte, un ghiveci mare cu muşcate şi un spinet discordat; în salon trei divanuri, trei mese, două oglinzi şi o pendulă răguşită cu smalţul cadranului înnegrit şi cu arătătoarele de bronz cizelat; în birou, o masă plină de hîrtii, paravane de culoare sinelie***** pe care-s lipite gravuri decupate din diverse opere ale secolului trecut, dulapuri de cărţi cu iz de mucegai, paianjeni şi colb negru, un fotoliu desfundat, o fereastră italiană, o uşă spre grădină ermetic închisă... Într-un cuvînt, toate după datină. Mardari Apolonîci are multă slujitorime, toată îmbrăcată după moda veche: caftane****** lungi, albastre, cu gulere înalte, pantaloni de culoare nedesluşită, veste scurte, gălbii. Slugile spun musafirilor ''batiuşka''*******. Gospodărirea moşiei o duce un burmistru******** ţăran, cu barba revărsată peste cojoc, iar casa - o babă zgîrcită şi zbîrcită, îmbrobodită cu tulpan********* cafeniu. În grajdul lui Mardari Apolonîci sînt vreo treizeci de cai de toate soiurile; domnia-sa călătoreşte cu o caleaşcă meşterită în gospodărie la el şi care cîntăreşte o sută de cincizeci de puduri**********. Primeşte oaspeţi cu multă plăcere şi-i tratează minunat, adică: mulţumită proprietăţilor de abrutizare a bucătăriei ruse îi lipseşte toată ziua de putinţa de a se interesa de orice altceva, afară de preferans***********. El însuşi nu se ocupă nicodată de nimic şi nu mai citeşte nici măcar Cheia viselor. Dar asemenea proprietari mai sînt destui la noi în Rusia.
(...)>
SURSA
Ivan Turgheniev, Doi moşieri: Ivan Turgheniev, Povestirile unui vînător, trad. M. Sadoveanu, ed. Albatros, Bucureşti, 1989, pp. 190-192.
NOTE M.T.
* Țăranii ruși dependenți de boieri au fost eliberați prin ucazul din 1861 al țarului Alexandru II (1855-1881), ca parte a efortului de modernizare a imperiului după înfrângerea din Războiul Crimeii (1853-1856).
** batoză = maşină de treierat
*** drișcă = trăsurică ușoară neacoperită cu două roți, cabrioletă, șaretă („bricika” rusă)
**** cvas = băutură răcoritoare, cu gust acrișor, obișnuită la ruși, preparată prin fermentare din fructe sau din apă, pâine și malț
***** şvab = două insecte din ordinul ortopterelor, care trăiesc în locuri întunecoase şi se hrănesc cu resturi alimentare: Blatta orientalis de culoare neagră-cafenie şi Phyllodromia germanica de culoare galben-roşcată
****** sineliu =albăstriu, ultramarin, indigo („sinu” bulgară)
******* caftan = manta orientală, albă, lungă și largă, împodobită cu fire de aur sau de mătase, pe care o purtau și domnii și boierii români („kaftan” turcă)
******** batiușka = tată
********* burmistru = administrator („burgmeister”=primar / germană)
********** = basma în trei colțuri cu care țărăncile își acoperă capul, făcută din pânză bumbac, de lână, de mătase, cu țesătura foarte subțire și străvezie („tulpáni” neogreacă; „tulbent” turcă)
*********** pud = unitate de măsură rusească pentru masă egală cu 16,38 kg
************ preferans = joc de cărți franțuzesc („preference”) cu trei sau patru persoane în mai multe tururi
Abonați-vă la:
Postări (Atom)