Simțul datoriei sociale de la vechile familii nobiliare la națiunea modernă din Anglia (GALSWORTHY 1933)

<
(...)
Polițistul își schimbă direcția manșetelor, iar Sir Lawrence traversă continuîndu-și drumul spre Berkeley Street. Aici  se petrecuseră destule schimbări! Casele măreției de odinioară dispăreau văzînd cu ochii. Bucată cu bucată, fără vreun țel vizibil, aproape cu nerușinare, așa cum se pricep englezii adevărați să facă, Londra se reconstruise. Epoca dinastică apusese, odată cu dependințele ei și feudalismul și Biserica. Pînă și războaiele se purtau acum pentru popoare și pentru piețele lor. Numai existau războaie dinastice sau religioase. Mă rog, asta era ceva! ”Pe zi ce trece, căpătăm tot mai multe asemănări cu gîngăniile, își zise Sir Lawrence. Și ce interesant e! Religia aproape că și-a dat duhul pentru că a murit credința într-o viață viitoare; și totuși, ceva se căznește să-i ia locul, munca obștească, munca socială, crezul furnicilor, crezul albinelor! Drumul cel mai rapid, fără îndoială, dar oare și cel mai sigur? Nu! Sistemul convingerii rămâne cel mai bun, pentru că odată înstăpînit ține, numai că-i al naibii de lent. Da, și al naibii de ironic! Pînă acum, simțul muncii sociale era apanajul familiilor de viță veche, care-și băgaseră în cap că trebuie să realizeze ceva util pentru a-și plăti rangul obținut în societate.
Acum, cînd aceste familii se stingeau, simțul datoriei sociale va persista oare? Și pe ce cale o să-l ”preia” poporul? ”Mă rog, își zise Sir Lawrence, în fond muncă utilă face și conducătorul de autobuz, și vînzătorul de prăvălie care-și dă atîta osteneală ca să-ți asorteze culoarea ciorapilor, și femeia care are grijă de copilul vecinului, sau care adună pomeni pentru oamenii fără căpătîi ori copiii de pripas, și motociclistul care se oprește și se uită la tine cum meșterești la mașină, și poștașul și care-ți poartă recunoștință cînd îi strecori un bacșiș; și oricine-ți întinde o mînă să te scoată din mocirlă cînd își dă seama că te înfunzi cu adevăratelea. Singurul lucru de care-i nevoie e sloganul: „Aer curat și exercițiu, pentru făurirea instinctelor sănătoase”. Asta ar trebui afișat pe toate ferestrele autobuzelor, în locul anunțurilor de tot felul: ”Colosala crimă săvîrșită de un preot” sau ”Escrocherie la loto-pronosport”. (...)
>

SURSA
John Galsworthy, Iubirile lui Dinny Cherrell*, trad. A. Ralian, vol. II (Dincolo de rîu), ed. Miron, 1992, pp. 177-178.

NOTĂ M. T.
* ed. Miron - Clasici vechi și noi - Iubirile lui Dinny Cherrell 2 vol (http://www.miron.ro/anticariat/clasici-vechi-si-noi/iubirile-lui-dinny-cherrell-2-vol)

„Moartea cărții?” („TOMIS” 1999)

 T., Moartea cărții?, „Tomis”, Constanța, iul. 1999, p. 1

Tot ce știm este că nu știm, spunea Platon, dar tot el credea că am cunoaște mai mult decât din cele aflate de la dascăli, prin anamnezis. Din acest amestec de cunoaștere și necunoaștere oamenii trebuie să brodească adevărul. Mereu, deducerea viitorului din semnele timpului prezent a dat naștere la întrebări, în timp ce „lumea” și-a continuat mișcarea, indiferentă la ce s-a gândit despre ea. Am auzit ades o întrebare: va fi să dispară cartea, cartea pe suport de hârtie?... Și dacă da, de ce ne îngrijorează surparea unei împărății, cea a Galaxiei Gutemberg, cum i s-a spus și cu care eram atât de obișnuiți? Există pur și simplu în noi o doză de neliniște în fața schimbărilor ce ne par radicale sau neliniștea vine dintr-o întrezărire a unui viitor în care generațiilor care vor urma nu vor mai putea să participe la aproape nici una dintre valorile de care noi, părinții lor, am fost legați și pe care le-am creat? Neliniște, pentru că simțim că firele prin care credeam că vom pătrunde în viitor, se subțiază și se scămoșază, gata să fie rupte, adică noi nu vom mai putea face parte din acest viitor, pentru că lumea noastră de gânduri, de simțire, trăiri și credințe, va deveni neinteresantă și fără căutare. În moartea cărții pe suport de hârtie, scriitorii par că ar desluși semnele prevestitoare ale morții Cărții, adică a unei forme de creativitate ce ne-a însoțit de la scrierea lui Ghilgameș ori a Sakuntalei până astăzi. Va fi să dispară atunci cartea fiecărui scriitor de acum, ce e drept, odată cu Shakespeare, Homer, Vergiliu și Dante - măruntă sclavă în mausoleul regilor ei morți. Și, firește, dincolo de aceste întrebări ce ne vizează pe noi, stă altă întrebare: vor di copiii noștri fericiți în viitorul pe care îl vedem cum se naște din lumea de astăzi? Nu știm și trebuie să ne închipuim fericirea unor copii perfect înstrăinați de părinți.

Se poate întrezări că ne aflăm într-un moment de cotitură, în care are loc o schimbare profundă: se produce metamorfoza identității unei civilizații, odată cu metamorfoza identității oamenilor ei, după care valorilor de astăzi nu vor mai avea înțeles. Sperăm totuși într-un viitor capabil să comunice cu timpul nostru, cel al civilizației Gutemberg. Căci altfel, o prefigurare dusă la extrem, e cea a dizolvării oamenilor într-un ciberspațiu. Atunci nu va mai exista relație între om și real, deci nu va mai exista trăire așa cum o concepem azi, rezultat al unui contact aproape epidermic cu realul, cu timpul prezent. Și cum gândirea e urmarea sumelor de trăiri, în ciberspațiu nu va mai exista gândire, așa cum o cunoaștem noi. Abstractizarea se va duce până la limitele ei posibile? Vor mai exista prietenii sau doar legături în „rețea”? Va mai exista imbold creator sau, într-o realitate virtuală, satisfacerea unei dorințe, ce aneantizează aspirația, făcând ca dorința să-și ajungă sieși? Se vor mai naște valori spirituale ori hrană va fi doar aparența? Întrebări al căror răspuns nu îl putem da noi, ci doar ni-l putem închipui și putem accepta ce-ar putea să însemne moartea cărții...

„Vitalitate și viabilitate economică” (DĂIANU 1995)

Daniel Dăianu, Vitalitate și viabilitate economică. O dublă provocare pentru securitatea europeană, Clavis, 1995, 142 p.

6 Richard J. Evraire / gen. lt. în Armata Canadiană, Comandant al Colegiului de Apărare al NATO - Prefață

7 Cuvînt înainte la ediția română

11 1.Introducere

„Atunci cînd europenii vor ajunge să-și identifice interesele lor vitale, ei vor fi nevoiți să recunoască faptul că economia și securitatea sînt două fațete ale aceleiași monede” (Jacques Delors, 1994)
12 1.1.Modalitatea de abordare și principalele teze de lucru
16 1.2.Economia înseamnă securitate
19 1.3.Privire generală asupra studiului

23 2.Tranziția în spațiul mondial

„Peste 25 de ani, lumea va fi martora celei mai mari schimbări petrecute în forța economică pe care a cunoscut-o mai bine de un secol” (The Economist, „Global Economic Survey”, 1 October 1994, p. 1)
23 2.1.Conotații privind tranziția postcomunistă
25 2.2.Tranziția în lume: redistribuirea puterii economice
33 2.3. „Reîntoarcerea istoriei”

37 3.„Lupta” dintre concepte. Definirea vitalității și viabilității economice

„De altminteri, există un înțeles prin care concurența internațională semnifică ceva real. Configurația sistemului economic, a economiei și apoliticii unei țări fac ca acea țară să fie mai capabilă sau mai puțin capabilă decît alte țări să-și mărească productivitatea și să dea lecții altor țări. Cu alte cuvinte, sistemele economice se concurează, chiar dacă economiile nu o fac.”(The Economist, „American Bussiness Survey”, 16 September 1995, p. 4)
38 3.1.Statul națiune se află sub presiune, dar el este încă foarte viu!
45 3.1.1.Dezbaterea asupra „competitivității naționale”
51 3.2.Explicarea vitalității și viabilității economice
55 3.3.Despre Schimbare și Încordare
58 3.4.Un concept înrudit: Vulnerabilitate

62 4.Europa Occidentală în căutarea redobîndirii vitalității economice

„Europenii occidentali au luat drept bună ideea conform căreia creșterea lor economică va continua la infinit. Iată de ce ei nu au observat deteriorarea graduală a competitivității și performanțelor lor economice vizavi de țări non-europene în ascensiune.” (Dominique Moisi & Michael Mertes, 1995)
63 4.1.Ce se află în spatele pesimismului actual
73 4.2.Cu privire la „chestiunea germană”
78 4.3.Cu privire la „chestiunea țărilor postcomuniste”

83 5.Europa de Est în căutarea viabilității economice. De ce este așa de greu?

„De ce programele de transformare nu au evitat capcanele? Două rațiuni stau în picioare: I.unii din arhitecții lor au crezut că va fi ușor (și nu au avut dreptate); II.specificitățile acestor economii nu au fost pe deplin înțelese, și nici implicațiile lor nu au fost pe deplin apreciate, nici măcar de responsabilii interni.” (Richard Portes, 1994)
83 5.1.Tablou de ansamblu
88 5.2.Schimbarea instituțională și modernizarea
97 5.3.Magnitudinea realocării resurselor
105 5.4.Contextul internațional: „factorul Rusia”

111 6.Mai mult despre compromisurile și dilemele intereuropene

„Din păcate, avantajele lărgirii spre Răsărit sînt descrise prea adesea în termeni politici și de securitate, în timp ce din punct de vedere economic acest proces este văzut mai mult ca o povară decît ca o șansă pentru Uniune.” (Leon Brittan & Henning Christophersen, 1995)
112 6.1.Cine sînt „actorii”?
121 6.2.Principalele probleme economice
126 6.3.Două mari dileme

129 7.O mare alianță este necesară
„Dezvoltarea izolată numai este posibilă în Europa.” (Hans Dietrich Genscher, 1995)

140 Bibliografie

coperta 4
D. D. (n. 1952 București), absovent (175) al ASE, doctor în științe economice (1988), cercetător științific la Institutul de Economie al Academiei Române (1979-1990), secretar de stat la Ministerul de Finanțe (1992) și economist -șef al BNR (1992-). Președinte fondator al Institutului Român pentru Liberă Întreprindere (1990-) și al Societății Române de Economie (1992-).
În 1990-1995 a avut stagii de cercetare la Universitatea Harvard, Centrul Woodrow Wilson (Washington), FMI și Colegiul NATO (Roma). A ținut prelegeri la universități și instituții academice din SUA, Anglia, Germania, Italia, Franța. Este membru al mai multor organizații științifice internaționale. După 1989 i-au apărut trei cărți și numeroase din studiile sale au fost publicate în străinătate.