„Vitalitate și viabilitate economică” (DĂIANU 1995)

Daniel Dăianu, Vitalitate și viabilitate economică. O dublă provocare pentru securitatea europeană, Clavis, 1995, 142 p.

6 Richard J. Evraire / gen. lt. în Armata Canadiană, Comandant al Colegiului de Apărare al NATO - Prefață

7 Cuvînt înainte la ediția română

11 1.Introducere

„Atunci cînd europenii vor ajunge să-și identifice interesele lor vitale, ei vor fi nevoiți să recunoască faptul că economia și securitatea sînt două fațete ale aceleiași monede” (Jacques Delors, 1994)
12 1.1.Modalitatea de abordare și principalele teze de lucru
16 1.2.Economia înseamnă securitate
19 1.3.Privire generală asupra studiului

23 2.Tranziția în spațiul mondial

„Peste 25 de ani, lumea va fi martora celei mai mari schimbări petrecute în forța economică pe care a cunoscut-o mai bine de un secol” (The Economist, „Global Economic Survey”, 1 October 1994, p. 1)
23 2.1.Conotații privind tranziția postcomunistă
25 2.2.Tranziția în lume: redistribuirea puterii economice
33 2.3. „Reîntoarcerea istoriei”

37 3.„Lupta” dintre concepte. Definirea vitalității și viabilității economice

„De altminteri, există un înțeles prin care concurența internațională semnifică ceva real. Configurația sistemului economic, a economiei și apoliticii unei țări fac ca acea țară să fie mai capabilă sau mai puțin capabilă decît alte țări să-și mărească productivitatea și să dea lecții altor țări. Cu alte cuvinte, sistemele economice se concurează, chiar dacă economiile nu o fac.”(The Economist, „American Bussiness Survey”, 16 September 1995, p. 4)
38 3.1.Statul națiune se află sub presiune, dar el este încă foarte viu!
45 3.1.1.Dezbaterea asupra „competitivității naționale”
51 3.2.Explicarea vitalității și viabilității economice
55 3.3.Despre Schimbare și Încordare
58 3.4.Un concept înrudit: Vulnerabilitate

62 4.Europa Occidentală în căutarea redobîndirii vitalității economice

„Europenii occidentali au luat drept bună ideea conform căreia creșterea lor economică va continua la infinit. Iată de ce ei nu au observat deteriorarea graduală a competitivității și performanțelor lor economice vizavi de țări non-europene în ascensiune.” (Dominique Moisi & Michael Mertes, 1995)
63 4.1.Ce se află în spatele pesimismului actual
73 4.2.Cu privire la „chestiunea germană”
78 4.3.Cu privire la „chestiunea țărilor postcomuniste”

83 5.Europa de Est în căutarea viabilității economice. De ce este așa de greu?

„De ce programele de transformare nu au evitat capcanele? Două rațiuni stau în picioare: I.unii din arhitecții lor au crezut că va fi ușor (și nu au avut dreptate); II.specificitățile acestor economii nu au fost pe deplin înțelese, și nici implicațiile lor nu au fost pe deplin apreciate, nici măcar de responsabilii interni.” (Richard Portes, 1994)
83 5.1.Tablou de ansamblu
88 5.2.Schimbarea instituțională și modernizarea
97 5.3.Magnitudinea realocării resurselor
105 5.4.Contextul internațional: „factorul Rusia”

111 6.Mai mult despre compromisurile și dilemele intereuropene

„Din păcate, avantajele lărgirii spre Răsărit sînt descrise prea adesea în termeni politici și de securitate, în timp ce din punct de vedere economic acest proces este văzut mai mult ca o povară decît ca o șansă pentru Uniune.” (Leon Brittan & Henning Christophersen, 1995)
112 6.1.Cine sînt „actorii”?
121 6.2.Principalele probleme economice
126 6.3.Două mari dileme

129 7.O mare alianță este necesară
„Dezvoltarea izolată numai este posibilă în Europa.” (Hans Dietrich Genscher, 1995)

140 Bibliografie

coperta 4
D. D. (n. 1952 București), absovent (175) al ASE, doctor în științe economice (1988), cercetător științific la Institutul de Economie al Academiei Române (1979-1990), secretar de stat la Ministerul de Finanțe (1992) și economist -șef al BNR (1992-). Președinte fondator al Institutului Român pentru Liberă Întreprindere (1990-) și al Societății Române de Economie (1992-).
În 1990-1995 a avut stagii de cercetare la Universitatea Harvard, Centrul Woodrow Wilson (Washington), FMI și Colegiul NATO (Roma). A ținut prelegeri la universități și instituții academice din SUA, Anglia, Germania, Italia, Franța. Este membru al mai multor organizații științifice internaționale. După 1989 i-au apărut trei cărți și numeroase din studiile sale au fost publicate în străinătate.