Moda vehiculelor în 1771 (URSULEANU 1981)

<
(...)
„Un vehicul care place și care este la modă acum, nu mai este suportabil anul viitor, și aceasta pentru că moda se schimbă perpetuu. E adevărat că modificările sînt utile și în același timp dorite, dar cele cu adevărat utile sînt foarte rare și degenerează adesea în abuzuri”.
Să nu credeți cumva că am transcris ideile unui carosier modern de talia lui Ghia* sau Pininfarina**. Da' de unde! Așa gîndea maistrul tîmplar carosier Roubat, în cartea sa apărută în ... 1771! În era automobilului moda a rămas aceeași calamitate ca pe vremea trăsurii cu cai.
(...)
>

SURSA
Dan Ursuleanu, Umor pe patru roți, ed. Sport-Turism / col. Cartea de vacanță, București, 1981, p. 25.

NOTE M. T.
* Giachinto Ghia (1887 Torino -1944 Torino) = Proiectant de automobile italian. (https://en.wikipedia.org/wiki/Giacinto_Ghia)
** Battista „Pinin” Farina (1893 Italy - 1966 Elveția) = Proiectant de automobile italian. (http://www.pininfarina.com/it/azienda/la_storia)

Rechinul ca materie primă în 1863 (VERNE 1901)

<
(...)
- Și ce vrei să faci cu rechinul ăsta căpitane?
- Să-l tăiem în bucăți și să păstrăm tot ce are valoros!... Chiar numai în ceea ce te privește, doctore, din acești rechini se scoate o untură care nu se încheagă niciodată și care egalează în proprietăți curative untura de pește. După ce e uscată și lustruită, pielea servește bijutierilor la fabricarea unor obiecte fanteziste, legătorilor de cărți pentru a face piele de sagri, tâmplarilor ca răzuitoare...
- Ei, căpitane, întrebă doctorul Filhiol, pretinzi oare că această carne se și mănâncă?
- Fără îndoială și aripioarele rechinului sînt atît de căutate pe piețele imperiului celest*, încât costă până la șapte sute de franci tona... Chiar dacă noi nu ne delectăm cu ele, facem din carnea asta un clei care este superior celui de nisetru în ce privește limpezirea vinurilor, berei și lichiorului. În plus, pentru cei cărora nu le repugnă savoarea lui uleioasă, fileul de rechin nu-i deloc dezagreabil... Vezi, așadar, că ăsta de aici valorează greutatea lui în aur!
(...)
>

SURSA
Jules Verne, Șarpele de mare**, trad. I. Hobana, Ed. Tineretului, București, 1969, pp. 53-54.

NOTE M. T.
* Tian xia (limba chineză) = „Sub cer”. „Imperiul celest” este denumirea dată Chinei în epoca imperială. (http://mariabalasa.blogspot.ro/2013/06/un-picut-de-chineza-imperiul-celest.html)
**  Șarpele de mare - Jules Verne, „Devoratorul de SF”, 5 martie 2013 (http://fansfro.blogspot.ro/2013/03/sarpele-de-mare-jules-verne.html)