<
(...)
Nu știa prea bine ce căuta în America. Cu timpul, după ce s-a însurat și și-a petrecut câțiva ani dincolo de ocean, și-a dat seama că răspunsese chemării sîngelui, poruncilor ancestrale. Fugise din Anglia nu numai pentru că nu mai putea suferi Europa, dar pentru că spera să găsească în America o națiune și o țară mai puțin obosite. Își dădea vag seama că simțea nevoia să se întoarcă la izvorul unui lucru pe care-l cunoscuse foarte bine cîndva, în copilărie. Aceasta se lega de amintirea bunicii lui, acea ființă scundă și energică, pe care o vedea nu în postura contesei de Nolham, ci a faimoasei Mrs. ”Zece la sută” MacPherson; așa că se înapoaise în cele din urmă la Grand River, singurul oraș din Statele Unite cunoscut de el cu adevărat.
(...)
Dintre toți nepoții ei, îl prefera pe Ransome, findcă era cel mai nevîrstnic și fiindcă părinții lui îi îngăduiau să-și petreacă vara, an după an, în casa cu turnuri din Grand River. Vacanțele acestea erau pentru el prilej de mari încîntări, dar și de suferințe, pentru că se bucura de o libertate necunoscută în Anglia, dar în același timp era victima ironiilor celolalți băieți, neplăcut impresionați de hainele lui veșnic curate și de elegantul său accent dobîndit la Eton*. Mult mai tîrziu, înțelesese cît de neobișnuită fusese copilăria aceasta, petrecută între un colegiu britanic și un oraș în plină dezvoltare din Middle West**. În cursul unor amare și clinice autoexaminări ajungea la concluzia că în această ciudată experiență își aflau rădăcinile suferințele lăuntrice, defetismul și neurastenia de mai tîrziu. Șocurile inerente acestor schimbări dintr-un mediu în altul și nevoia de a se adapta unor condiții diametral opuse erau greu de suportat.
(...)
>
SURSA
Louis Bromfield, Vin Ploile. Roman al Indiei moderne, trad. I. Corbul & V. Corbul, ed. Univers, București, 1972, pp. 113-115.
NOTE M. T.
* Eton = Colegiu înființat în 1440, la vest de Londra, de regele Henric VI pentru educația a 70 de băieți săraci. (http://www.etoncollege.com/briefhistory.aspx?nid=734b5fab-5590-4102-b1af-1eb09e3beb65)
** Middle West = Una din cele 4 regiuni geografice definite de Oficiul de Recensământ al SUA, cuprinzând 12 state din regiunea central-nordică: Illinois, Indiana, Iowa, Kansas, Michigan, Minnesota, Missouri, Nebraska, North Dakota, Ohio, South Dakota și Wisconsin. (https://en.wikipedia.org/wiki/Midwestern_United_States#/media/File:Midwest6.jpg)
Se afișează postările cu eticheta contesă. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta contesă. Afișați toate postările
duminică, 19 iunie 2016
joi, 30 aprilie 2015
Boier versus mujic în Rusia secolului XIX (GORKI 1913-1914)
<
(...)
- Acesta numai vânător nu-i. Iaca, la cocoana mea, la contesa Tatian Lexevna, se afla, vremelnic, drept soț - că ea schimba bărbații, cum schimba și lacheii - se afla vremelnic lîngă dînsa cum spuneam, unul Mamont Ilici, militar de felul lui. Pe acela să-l fi văzut cum trăgea. Ehei, bunicuță, acela trăgea numai cu gloanțe! Îl punea pe Ignașka-tontul cam la vreo patruzeci de pași depărtare și-i atîrna de cingătoare o sticlă, potrivind-o astfel încît să-i spînzure între picioare. Ignașka răscrăcăna picioarele și se strica de rîs, ca tot prostul. Mamont Ilici lua sticla la ochi cu pistolul și - bang! - o spărgea. O singură dată s-a întîmplat ca Ignașka să miște parcă l-ar fi înțepat un tăun și glonțul l-a nimerit în genunchi, drept în oușor. Au chemat doftorul și doftorul i-a tăiat pe loc piciorul. Și cu asta s-a isprăvit. Piciorul l-au îngropat în pămînt.
- Ei da' tontul ce-a făcut?
- Ce să facă? Nimic. Prostul n-are nevoie nici de mîini, nici de picioare. Lui îi dă mîncare prostia. Toți țin la proști, fiindcă prostia nu strică nimănui. Că doar nu degeaba se spune: fie diacon*, fie diac**, numai prost să fie, că nu-ți vine de hac.
Istoriile lui moș Piotr n-o prea minunau pe bunica, fiindcă și dînsa știa zeci de povești de acestea, dar pe mine mă înfricoșau și-l întrebam:
- Da' poate un boier să te omoare, dacă-i vine lui cheful?
- Și de ce n-ar putea? Firește că poate. Se omoară chiar și-ntre ei. La Tatian Lexevna s-a întîmplat odată să vină un ulan***, care s-a luat la ceartă cu Mamont. Numai ce au pus mîna pe pistoale, s-au dus în parc, lîngă heleșteu, și acolo, pe o cărăruță, ulanul l-a pocnit pe Mamont drept în ficat. Pe Mamont l-au dus drept la țintirim, pe ulan l-au trimis în Caucaz**** și gata treaba. Așa fac ei între ei. Cît despre mujici***** și ceilalți, ce să mai vorbim? Înainte tot le mai păsa de oameni, că deh! oamenii erau bunul lor, da' acum******, nici capul nu-i doare.
- Eh! Nici atucnea nu le păsa de oameni, spune bunica.
Moș Piotr încuviință:
- Și asta-i adevărat! Era bunul lor - da' vezi că era ieftin...
(...)
- Uite, tu te superi cînd te bate bunicu-tău, îmi spunea el vrînd să mă mîngîie. Dacă te bate, îi ca să te învețe minte, și te bate ca pe un copil. Da' Tatian Lexevna, cucoana mea, era vestită cum știa dînsa să bată. Avea ea pentru treaba asta pe un om anume, căruia îi zicea Hristofor. Și Hristofor aista așa de bine se pricepea să bată, că se rugau boierii de pe moșiile învecinate de cuoana mea să li-l împrumute! „Dă-ni-l, cucoană Tatian Lexevna, pe Hristofor, ca să bată slugile.” Și cucoana îi dădea voie să se ducă.
Moș Piotr îmi spunea din fir-a-păr și fără răutate cum cucoana aceea, îmbrăcată cu o rochie de tul alb și-n cap cu o băsmăluță subțire ca spuma și albastră ca cerul, ședea într-un jilț roș în cerdacul cu stîlpi, iar Hristofor biciuia în fața ei femeile și bărbații.
- Hristofor aista, domnișorule, măcar că era de loc din Riazan, sămăna a țigan sau hohol*******. Avea mustățile pînă la urechi și fața vînătă, fiindcă-și rădea barba. Ori era prost, ori mai degrabă cred că făcea pe prostul, ca să nu-l întrebe oamenii lucruri care nu-i veneau la socoteală; cîteodată, în bucătărie, punea apă într-o ceașcă și prindea cîte o muscă sau un gîndac și-l îneca pe îndelete cu un bețișor. Altă dată își scotea cîte un păduche de după gît și îl îneca tot așa.
(...)
>
SURSA
Maxim Gorki, Copilăria, trad. Cezar Petrescu, ed. Ion Creangă / seria Biblioteca pentru toți copiii nr. 73, București, 1988, pp. 110-112.
NOTE M.T.
* DIÁCON, diaconi, s. m. Membru al clerului hirotonit în prima treaptă a ierarhiei bisericești. [Pr.: di-a-] – Din sl. dijakonŭ. Sursa: DEX '09 (2009) (http://dexonline.ro/definitie/diacon)
** DIAC1, dieci, s. m. 1. (În Evul Mediu) Scriitor de cancelaria domnească și slujbaș al vistieriei din Țările Române; grămătic, uricar; p. ext. copist. ♦ Cărturar, învățat. 2. (Reg.) Cântăreț bisericesc. – Din sl. dijakŭ. Sursa: DEX '09 (2009) (http://dexonline.ro/definitie/diac)
*** ULÁN, ulani, s. m. Militar (mercenar) din cavaleria ușoară a armatei române și a unor armate străine din trecut. – Din germ: Ulan. Sursa: DEX '09 (2009) (http://dexonline.ro/definitie/ulan)
**** Munții Caucaz, cuceriți în secolul XIX, erau locuiți de populații musulmane războinice.
***** MUJÍC, -Ă s. m. și f. v. mojic. Sursa: DEX '09 (2009)
MOJÍC, -Ă, mojici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Om) prost crescut, obraznic, impertinent; bădăran, mitocan. 2. S. m. și f. (Înv. și reg.) Țăran; p. gener. om de rând. 3. S. m. și f. (În forma mujic) Nume dat în trecut țăranilor ruși. [Var.: mujíc, -ă s. m. și f.] – Din rus. mužik. Sursa: DEX '09 (2009) (http://dexonline.ro/definitie/mujic)****** În 1861, prin ordinul țarului reformator Alexandru II (1855-1881), țăranii ruși au fost eliberați din șerbie. (http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/emanciparea-erbilor-ru-i-eliberare-tr-dare)******* Hohol = Termen folosit de ruși pentru a-i denumi pe ucraineni, caracterizați, prin statura înaltă, vocea stridentă și borșul din alimentație. (http://ro.urbandictionary.com/define.php?term=Hohol). hahól, hahóli, s.m. (reg.) rutean (poreclă dată de ruși rutenilor). Sursa: DAR (2002) (http://dexonline.ro/definitie/hahol)RUTEÁN, -Ă, ruteni, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Nume care se dădea ucrainenilor din fosta Austro-Ungarie. 2. Adj. Care aparține rutenilor (1), privitor la ruteni. ♦ (Substantivat, f.) Idiom vorbit de ruteni (1). – Din germ. Ruthene. Sursa: DEX '09 (2009)
(...)
- Acesta numai vânător nu-i. Iaca, la cocoana mea, la contesa Tatian Lexevna, se afla, vremelnic, drept soț - că ea schimba bărbații, cum schimba și lacheii - se afla vremelnic lîngă dînsa cum spuneam, unul Mamont Ilici, militar de felul lui. Pe acela să-l fi văzut cum trăgea. Ehei, bunicuță, acela trăgea numai cu gloanțe! Îl punea pe Ignașka-tontul cam la vreo patruzeci de pași depărtare și-i atîrna de cingătoare o sticlă, potrivind-o astfel încît să-i spînzure între picioare. Ignașka răscrăcăna picioarele și se strica de rîs, ca tot prostul. Mamont Ilici lua sticla la ochi cu pistolul și - bang! - o spărgea. O singură dată s-a întîmplat ca Ignașka să miște parcă l-ar fi înțepat un tăun și glonțul l-a nimerit în genunchi, drept în oușor. Au chemat doftorul și doftorul i-a tăiat pe loc piciorul. Și cu asta s-a isprăvit. Piciorul l-au îngropat în pămînt.
- Ei da' tontul ce-a făcut?
- Ce să facă? Nimic. Prostul n-are nevoie nici de mîini, nici de picioare. Lui îi dă mîncare prostia. Toți țin la proști, fiindcă prostia nu strică nimănui. Că doar nu degeaba se spune: fie diacon*, fie diac**, numai prost să fie, că nu-ți vine de hac.
Istoriile lui moș Piotr n-o prea minunau pe bunica, fiindcă și dînsa știa zeci de povești de acestea, dar pe mine mă înfricoșau și-l întrebam:
- Da' poate un boier să te omoare, dacă-i vine lui cheful?
- Și de ce n-ar putea? Firește că poate. Se omoară chiar și-ntre ei. La Tatian Lexevna s-a întîmplat odată să vină un ulan***, care s-a luat la ceartă cu Mamont. Numai ce au pus mîna pe pistoale, s-au dus în parc, lîngă heleșteu, și acolo, pe o cărăruță, ulanul l-a pocnit pe Mamont drept în ficat. Pe Mamont l-au dus drept la țintirim, pe ulan l-au trimis în Caucaz**** și gata treaba. Așa fac ei între ei. Cît despre mujici***** și ceilalți, ce să mai vorbim? Înainte tot le mai păsa de oameni, că deh! oamenii erau bunul lor, da' acum******, nici capul nu-i doare.
- Eh! Nici atucnea nu le păsa de oameni, spune bunica.
Moș Piotr încuviință:
- Și asta-i adevărat! Era bunul lor - da' vezi că era ieftin...
(...)
- Uite, tu te superi cînd te bate bunicu-tău, îmi spunea el vrînd să mă mîngîie. Dacă te bate, îi ca să te învețe minte, și te bate ca pe un copil. Da' Tatian Lexevna, cucoana mea, era vestită cum știa dînsa să bată. Avea ea pentru treaba asta pe un om anume, căruia îi zicea Hristofor. Și Hristofor aista așa de bine se pricepea să bată, că se rugau boierii de pe moșiile învecinate de cuoana mea să li-l împrumute! „Dă-ni-l, cucoană Tatian Lexevna, pe Hristofor, ca să bată slugile.” Și cucoana îi dădea voie să se ducă.
Moș Piotr îmi spunea din fir-a-păr și fără răutate cum cucoana aceea, îmbrăcată cu o rochie de tul alb și-n cap cu o băsmăluță subțire ca spuma și albastră ca cerul, ședea într-un jilț roș în cerdacul cu stîlpi, iar Hristofor biciuia în fața ei femeile și bărbații.
- Hristofor aista, domnișorule, măcar că era de loc din Riazan, sămăna a țigan sau hohol*******. Avea mustățile pînă la urechi și fața vînătă, fiindcă-și rădea barba. Ori era prost, ori mai degrabă cred că făcea pe prostul, ca să nu-l întrebe oamenii lucruri care nu-i veneau la socoteală; cîteodată, în bucătărie, punea apă într-o ceașcă și prindea cîte o muscă sau un gîndac și-l îneca pe îndelete cu un bețișor. Altă dată își scotea cîte un păduche de după gît și îl îneca tot așa.
(...)
>
SURSA
Maxim Gorki, Copilăria, trad. Cezar Petrescu, ed. Ion Creangă / seria Biblioteca pentru toți copiii nr. 73, București, 1988, pp. 110-112.
NOTE M.T.
* DIÁCON, diaconi, s. m. Membru al clerului hirotonit în prima treaptă a ierarhiei bisericești. [Pr.: di-a-] – Din sl. dijakonŭ. Sursa: DEX '09 (2009) (http://dexonline.ro/definitie/diacon)
** DIAC1, dieci, s. m. 1. (În Evul Mediu) Scriitor de cancelaria domnească și slujbaș al vistieriei din Țările Române; grămătic, uricar; p. ext. copist. ♦ Cărturar, învățat. 2. (Reg.) Cântăreț bisericesc. – Din sl. dijakŭ. Sursa: DEX '09 (2009) (http://dexonline.ro/definitie/diac)
*** ULÁN, ulani, s. m. Militar (mercenar) din cavaleria ușoară a armatei române și a unor armate străine din trecut. – Din germ: Ulan. Sursa: DEX '09 (2009) (http://dexonline.ro/definitie/ulan)
**** Munții Caucaz, cuceriți în secolul XIX, erau locuiți de populații musulmane războinice.
***** MUJÍC, -Ă s. m. și f. v. mojic. Sursa: DEX '09 (2009)
MOJÍC, -Ă, mojici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Om) prost crescut, obraznic, impertinent; bădăran, mitocan. 2. S. m. și f. (Înv. și reg.) Țăran; p. gener. om de rând. 3. S. m. și f. (În forma mujic) Nume dat în trecut țăranilor ruși. [Var.: mujíc, -ă s. m. și f.] – Din rus. mužik. Sursa: DEX '09 (2009) (http://dexonline.ro/definitie/mujic)****** În 1861, prin ordinul țarului reformator Alexandru II (1855-1881), țăranii ruși au fost eliberați din șerbie. (http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/emanciparea-erbilor-ru-i-eliberare-tr-dare)******* Hohol = Termen folosit de ruși pentru a-i denumi pe ucraineni, caracterizați, prin statura înaltă, vocea stridentă și borșul din alimentație. (http://ro.urbandictionary.com/define.php?term=Hohol). hahól, hahóli, s.m. (reg.) rutean (poreclă dată de ruși rutenilor). Sursa: DAR (2002) (http://dexonline.ro/definitie/hahol)RUTEÁN, -Ă, ruteni, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Nume care se dădea ucrainenilor din fosta Austro-Ungarie. 2. Adj. Care aparține rutenilor (1), privitor la ruteni. ♦ (Substantivat, f.) Idiom vorbit de ruteni (1). – Din germ. Ruthene. Sursa: DEX '09 (2009)
vineri, 12 noiembrie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)