Noile tehnologii în agricultură în secolul XX (BUCOVALĂ & CÂNDEA 2003)

<
Soiuri noi de semințe de orez, porumb și grâu au fost folosite începând din 1960 pentru creșterea recoltelor agricole. Noile semințe ajung repede la maturitate, oferind două-trei recolte pe an. O nouă specie de graminee, o combinație de grâu și secară, a fost obținută pe cale genetică și până în 1990 a fost răspândită în 32 de țări. Rezistența acestui soi este însă scăzută și a înlocuit soiuri folosite în mod tradițional în diferite zone geografice.
>

Sursa
C. Bucovală & M. Cândea, Metode moderne de educație pentru mediu, Constanța, 2003, p. 100.

Sat maritim din Benin (BUCOVALĂ & CÂNDEA 2003)

<
Benin. Este o mică țară în Vestul Africii. Relieful și vegetația sunt variate: zonă costieră marină, platouri înalte cu junglă, savană. Populația este formată din peste 60 grupuri etnice diferite. Limba oficială este franceza, dar se vorbesc numeroase dialecte Yoruba*. Populația este de 4.741.000 de locuitori, iar suprafața de 112.620 kmp. Aici o întâlnești pe Biyi. Ea trăiește într-un sat pe coasta atlantică a Beninului, una din cele mai sărace țări din lume. În fiecare zi se trezește dis de dimineață și ia apă dintr-un bazin învecinat. Vasul cu apă îl poartă pe cap, la fel ca și ceilalți copii din satul ei. Dimineața mănâncă boabe de porumb și pește, apoi pleacă împreună cu mama ei la muncă. Biyi nu poate merge la școală. Munca ei constă în colectarea sării: adună pământul, care este foarte sărat în acea zonă, în coșuri de nuiele, toarnă apă peste el, astfel încât sarea se scurge împreună cu apa. Apoi încălzește apa, care se evaporă și lasă cristalele de sare. Împreună cu mama ei poate aduna până la 30 kg de sare pe zi, sare pe care o vând la piață.
>

Sursa
C. Bucovală & M. Cândea, Metode moderne de educație pentru mediu, Constanța, 2003, p. 90.

Notă M. T.
* yoruba = Limbă din familia limbiloe nigero-congoleze, cu peste 20 milioane de vorbitori în Nigeria, Benin și Togoa și statut de limbă oficială în Nigeria. (www.britannica.com/topic/yoruba)

Cerealele Lumii Vechi versus cerealele Lumii Noi (GALSWORTY 1931)

<
(...)
„La urma urmelor, își spunea Adrian, ce vină are el că este însuși specimenul - Homo Transatlanticus Superbus” și adăugă cu glas insinuant:
- Deci, pe viitor, soarele are de gînd să călătorească de la apus spre răsărit, domnule profesor?
Hallorsen zîmbi, și surîsul lui avea o exuberantă dulceață.
- Mă rog, domnule custode, cred că sîntem amîndoi de acord că civilizația a început o dată cu agricultura. Dacă am putea demonstra că noi am cultivat porumb de soi american cu mult mai devreme, poate cu mii de ani înainte de apariția civilizației vechiului Nil, bazată pe cultura orzului și a grîului, de ce nu s-ar schimba direcția soarelui?
- Și puteți demonstra?
- Păi noi avem vreo douăzeci pînă la vreo douăzeci și cinci de sorturi de porumb. Hrdlicka pretinde că au fost  necesari vreo douăzeci și mii de ani pentru a se ajnge la această diferențiere naturală. Asta oricum ne situează în frunte, ca părinția ai agriculturii.
- Vai, dar în lumea veche nu a existat nici un sort de porumb mai înainte de descoperirea Americii.
- Nu, domnule; și nici în America, pînă după descoperire, nu a existat vreun sort din cerealele lumii vechi. Păi dacă civilizația lumii vechi și-a croit drum peste Pacific, de ce nu și-a dus și cerealele după ea?
- Bine, dar asta nu dovedește că America nu a fost purtătorul de lumină pentru restul lumii.
- Poate că nu; dar dacă nu a fost, atunci s-a mărginit să-și dezvolte propriile-i civilizații prin propriile-i descoperire de cereale; și au fost cei dîntîi.
- Sînteți un atlantean, domnule profesor?
- Uneori mă joc cu această idee, domnule custode.
(...)
>

SURSA
John Galsworthy, Iubirile lui Dinny Cherell, trad. A. Ralian, vol. I, ed. Miron, pp. 30-31.

Patru superstiţii de Crăciun: Usturoi sub pernă, porumb pe sobă, zero muncă, zero împrumuturi


Digi 24 25 decembrie 2013