George Albulescu, Care sunt originile pagane ale Sarbatorii Pastelui?

”Ziare.com”, 9 aprilie 2012

Copilărie în haine funebre (NICOLĂESCU 2007)

 Aurel Nicolăescu, Copilărie în haine funebre, Metafora, Constanța, 2007, 161 p.

5 Refugierea

9 Cantonament

37 A doua etapă de descompunere și dezastru

55 Strămutarea din Beidaud în Satul Vesel

69 Refacerea

78 Anii frumoși ai tinereții

80 Nunțile de la țară

83 Postul Crăciunului și colindele

94 Jocuri sportive în postul Paștelui

98 Din nou tragedie și durere

111 Colectivizarea agriculturii

144 O vizită fără adresă

„Confesiunile unui magistrat imperfect” (RUSU 199?)

 Titus Rusu, Confesiunile unui magistrat imperfect, „Tomis”, Constanța, 199?

Fragment din volumul în curs de apariție.

(....) Fotografia a fost făcută pe o alee în Cișmigiu, a doua zi după Paște 1953. Tocmai ieșisem de la cursuri. Didina între noi apare distinsă și elegantă chiar, în raport cu celelalte femei surprinse în fotografie și care plăteau tribut sărăciei și prostului gust al epocii. Stalin murise de vreo două luni.

Didina, fiică de învățători, era originară din Râmniceni, județul Buzău. Locuia la Căminul Carpați, în aceeași cameră cu Rodica Moscu, colega mea de bancă, și ea fiică de învățători din Vatra Moldoviței, județul Suceava.

Împreună cu Didina, Rodica, Sara Leibeș și Reicher Michel, frecventam concertele simfonice de la Ateneu, recitalurile de muzică de cameră de la Dalles, spectacolele teatrale, muzeale și expozițiile de artă.

Mi-amintesc că împreună cu Sara Leibeș am vizitat expoziția retrospectivă a lui Iosif Iser de la Dalles. Sara era o fată durdulie, brunetă, cu doi ochi mari negri, iar părul ca pana corbului îl purta în două cozi lungi. Părea o figură biblică. Eu îi ziceam Sulamia. Eram sub impresia nuvelei Sulamia de Al. Kaprui, pe care o citisem într-un volum publicat de Editura Cartea Rusă. În timp ce vizitam expoziția, maestrul Iser, un bărbat în vârstă, îndesat, cu chelie, a abordat-o pe Sara și au discutat câteva minute. Sara mi-a spus că i-a solicitat să-i pozeze. Mai târziu aveam să aflu că maestrului îi plăceau mult tinerele...

Cu grupul nostru mergeam să ascultăm muzică pe discuri la Universitate, într-o sală de la etajul 4 și la sala ARLUS de pe strada Batiștei. La ARLUS aveam posibilitatea să solicităm lucrări de Bach, Mozart și Beethoven. Sorin Titel, care mai târziu avea să devină un scriitor important, se atașase și el grupului nostru, cerea aproape invariabil să asculte Poemul extazului de Scriabin. Mi-amintesc că, odată, colegul meu de grupă și de cameră de la cămin, Reicher Michel, fiul rabinului de Dorohoi, a cerut să asculte Dansurile polovțiene de Borodin. Michel Reicher mi-a mărturisit după aceea că a cerut Dansurile polovțiene din spirit de frondă față de câțiva ascultători pe care îi credea snobi.

Colegul Nicu Stancu nu era meloman, însă intrase în grupul nostru. Mereu ironic și zeflemist, poate dintr-un sentiment de premoniție, față de Didina era cald și deosebit de atent. Într-o zi de sfârșit de iarnă, în actualul amfiteatru Dongoroz de la Facultatea de Drept, Nicu i-a zis Didinei „Ghiocel”. Din cauză că venea primăvara, dar și a pulovărului alb pe care îl purta, a privirii senine, calde, sincere și prietenești. Și Ghiocel a rămas pentru noi, prietenii.

La absolvirea facultății, în 1957, grupul de prieteni s-a destrămat. Fiecare și-a urmat propriul destin. Didina a fost numită judecător la o instanță în Teleorman, iar după câteva luni a fost transferată la Tribunalul raional Hârșova. 

Mi-amintesc că în toamna anului 1958, împreună cu un grup de colegi, am fost trimiși cu camionul la recoltat cartofi, la un Gostat din raionul Fetești. Fiind după amiază, am hotărât să rămânem peste noapte la un hotel din Hârșova, iar a a doua zi să mergem la locul cu pricina.

Am căutat-o pe Didina și împreună am fost la restaurantul Rogojina, unde am stat până târziu, ascultând o muzică languroasă interpretată de o solistă grasă, acompaniată de doi lăutari țigani. Dat fiind faptul că orașul era mic și Didina era cunoscută, am fost în centrul atenției toată seara.

Peste vreo doi ani, Ghiocel a fost mutată la Tribunalul Medgidia. Acolo era președinte Stoica Ionel, om de petreceri lungi, interminabile, cu prieteni. Nu-l cunoșteam personal. Mulți îi citau glumele și replicile spumoase, uneori deocheate, pe care le debita în stare euforică, în fața unui pahar de vin. 

(...)

„Aici e Europa Liberă” (BERNARD 1974-1981)

 Noel Bernard, Aici e Europa Liberă, pref. V. Ierunca, Tinerama, 1991, 188 p.

Cuprins

5 În loc de prefață: La moartea lui Noel Bernard - Virgil Ierunca, 23 decembrie 1981

7 De Paște - 13 apr. 1974
10 O cursă cu... obstacole - 18 mai 1974
13 Presa în România - 15 iun. 1974
15 Cum se „ocrotește” patrimoniul cultural în România - 13 noi. 1974
19 La mulți ani 1975 - 31 dec. 1974
22 În amintirea lui Cornel - 7 mar. 1975
26 Transformare și stabilitate - 21 apr. 1975
29 Ghiveci național - 9 mai 1975
32 Ce fel de țară este România? - 7 iunie 1975
35 După inundații - 21 iul. 1975
38 Helsinki 1975 - 2 aug. 1975 
41 „Colaborarea” comuniștilor cu socialiștii - 22 aug. 1975
44 Fascism și... umanism socialist - 31 oct. 1975
47 Ginta latină e regină - 11 feb. 1976
51 La răscruce de vînturi - 3 iul. 1976
54 S-a născut o stea - 22 iul. 1976
57 Emigrarea - un drept și nu o favoare - 4 sep. 1976
60 Socialism... și socialism - 8 sep. 1976
64 Cultură cum vrea Dumnezeu - 22 sep. 1976
68 Unde e... Omul Nou? - 1 oct. 1976
71 A cincea roată la căruță - 22 oct. 1976 
74 Missa solemnis și partidul - 6 ian. 1977
77 Solidaritate românească - 11 mar. 1977
80 România - un lanț de închisori concentrice - 28 mai 1977 
83 Confuzii, denaturări, neadevăruri - 12 aug. 1977
87 Istoria partidului comunist și... istoriile lui - 23 aug. 1977
91 O conferință națională ca multe altele - 10 dec. 1977
96 La Moș Ajun - 24 dec. 1977
100 Profețiile lui Marx și realitatea - 19 ian. 1978
104 Domnia Domnului Ceaușescu - 27 ian. 1978
108 Un gest... și o politică - 7 apr. 1978
111 Asasinarea lui Aldo Moro - 9 mai 1978
114 Basmul... cu cocoșu roșu - 2 iun. 1978
117 Un joc de pocher - 18 aug. 1978
120 Quo vadis? - 26 aug. 1978
124 Sperietoarea cu lupul - 5 sep. 1978
127 Academia română - 12 oct. 1978
130 Reorganizarea sau dezorganizarea învățămîntului? - 24 noi. 1978
133 Pe bulevardul Primăverii e iarnă - 19 ian. 1979 
137 Ce-i place partidului din cultură? - 7 feb. 1979
141 România și problema energiei - 10 aug. 1979
145 Cultul personalității și criza de autoritate - 30 oct. 1979
149 Daruri... de la Moș Crăciun - 11 ian. 1980
152 O unitate pentru toate anotimpurile - 29 ian. 1980
155 O imitație proastă - 28 mar. 1980
158 15 ani-lumină - 3 apr. 1980
161 Iugoslavia lui Tito - 5 mai 1980
164 Sportul și politica - 28 iul. 1980
167 Viitorul e cert, trecutul - imprevizibil - 11 august 1980
170 „Săptămîna” și legionarii - 6 dec. 1980
174 Un faliment public - 26 iun. 1981
177 Polonius trăiește - 1 aug. 1981
180 „Superioritatea ” socialismului - 15 aug. 1981
183 Progres... comunist - 29 aug. 1981

186 Postfață: Sorin Cunea și Noel Bernard - dec. 1976

coperta 4: La sfîrșitul lui decembrie 1976, Sorin Cunea i-a luat lui Noel Bernard un interviu, din care am extras următorul pasaj:

S. C.: În preajma Anului Nou, ziarele și revistele occidentale publică horoscopul anului viitor. Milioane de oameni, indiferent cred sau nu în aceste previziuni, le citesc. Dumneata?
N. B.: Nu cred deloc în ele și nu le citesc.
S. C.: Și atunci cum vei ști care-ți este viitorul?
N. B. Nu știu. Nu-l cunosc d loc.
S. C.: Și nu te interesează?
N.B. Sînt convins că curiozitatea îmi va fi satisfăcută de viitor.
S. C.: Dar n-ai vrea vreodată să știi ce ți se va întîmpla, să spunem, în cinci ani?
N. B. Și atunci unde ar mai interveni elementul surpriză, dacă toată viața ar fi previzibilă?

Peste cinci ani, la 23 decembrie 1981, Noel Bernard a încetat din viață.