(...) Aici Tamisa* e murdară și urîtă. Nu te trage inima să zăbovești în împrejurimile Reading-ului. Orașul în sine e un loc vestit, datînd din zilele întunecate ale regelui Ethelred**, cînd danezii*** își ancorau corăbiile de război la Kennet și porneau de la Reading să pustiiască întregul ținut al Wessex****-ului. Aici Ethelred, împreună cu fratele său Alfred*****, s-au luptat cu danezii și i-au învins - Ethelred rugîndu-se și Alfred războindu-se.
Mai tîrziu, cînd treburile nu prea mergeau cum trebuie la Londra, Reading a fost considerat un loc ideal pentru refugiu. Ori de cîte ori izbucnea o epidemie de ciumă la Westminster****** parlamentul se aciua la Reading. În 1625, justiția i-a urmat exemplul și toate judecățile se țineau la Reading. Binevenită era, din cînd în cînd, o epidemie de ciumă la Londra - te mai scăpa de parlament și justiție!
În timpul luptelor parlamentare*******, Reading a fost asediat de către earl********-ul de Essex*********, și un sfert de veac mai tîrziu prințul de Orania********** a pus acolo pe fugă oștile regelui James***********.
Henric I************ e înmormîntat la Reading în mănăstirea benedectină************* pe care a ridicat-o acolo și ale cărei ruini se mai pot vedea și astăzi. În aceeași mănăstire, marele John de Gaunt************** s-a căsătorit cu lady Blanche***************.
(...)
Sursa
J. K. Jerome, Trei într-o barcă, trad. L. Levițchi, ed. Tineretului, București, 1966, pp. 280-281.
Note M. T.
* Tamisa = Fluviu navigabil pe aproape întreaga sa lungime de 346 km, care curge în S Angliei de la V la E și se varsă într-un estuar în Marea Nordului, după ce a traversat Londra. (ro.wikipedia.org)
** Ethelred (834-871) = Fiul regelui Ethewulf al Wessexului și frate al regelui Ethelbert. Rege al Wessexului ca Ethelred I (866-871). (www.englishmonarchs.co.uk)
*** Vikingii din Danemarca au început incursiunile în Anglia în 835 și cucerirea în 865. (www.historia.ro)
**** Wessex = Regatul saxonilor vestici (519-927), unul din cele șapte regate întemeiate de anglo-saxoni după 410, când armata și administrația romană au părăsit Britania. Prin recucerirea teritoriilor ocupate de danezi (Danelaw) s-a realizat unificarea Angliei în jurul Wessexului în 927. (www.historic-uk.com)
***** Alfred (849-899) = Rege al Wessex-ului ca Alfred cel Mare (871-899). În timpul domniei sale are loc unificarea regatelor anglo-saxone. (www.historia.ro)
****** Westminster = Palatul în care își are sediul parlamentul britanic. Clădirea a fost construită în stil neogotic între 1837 și 1860, după ce incendiul din 1834 a distrus vechiul sediu, care data din secolul XII. (www.parliament.uk)
******* Războiul civil din 1642-1649 dintre regele Carol I Stuart (1625-1649) și parlament. (www.slideshare.net)
******** earl = Conte, titlu nobiliar britanic, cu origine saxonă, mai mare decît vicontele și mai mic decît marchizul. (dexonline.ro)
********* Robert Devereux (1591-1646) = Al treilea conte de Essex (1601-1646). Comandant al armatei parlamentare în timpul războiului civil. (eng.wikipedia.org)
********** Wilhelm de Orania (1650-1702) = Fiul lui Wilhelm II de Orania, stadholder (șef de stat) al Provinciilor Unite (Olanda) (1647-1650) și al Mariei Stuart, fiica regelui englez Charles I (1625-1649). Stadholder al Provinciilor Unite ca Wilhelm III (1672-1702). Protestantul olandez s-a căsătorit în 1677 cu verișoara sa protestantă Mary Stuart, fiica viitorului rege englez catolic James II. (www.bbc.co.uk)
*********** James Stuart (1633-1701) = Fiul regelui protestant englez Charles I și frate mai mic al regelui protestant Charles II (1660-1685). Rege al Angliei, Scoției și Irlandei ca James II (1685-1688). Tendințele sale absolutiste și de reinstaurare a catolicismului au dus la înlăturarea sa de la tron fără mare rezistență de către cele două grupări parlamentare, care au chemat pe fiica și ginerele său. Aceștia au domnit ca Mary II (1689-1694) și William III (1689-1702), după ce au semnat Bill of rights, declarație prin care recunoșteau drepturile supușilor lor și care consacra monarhia parlamentară. Evenimentele din 1688-1689 au rămas cunoscute în istorie ca "Revoluția glorioasă". James s-a refugiat la curtea vărului său catolic francez Ludovic XIV, unde a și murit în 1701. (www.britroyals.com)
************ Henric (1068-1135) = Fiu al regelui William I Cuceritorul al Angliei (1066-1087] și frate al regelui William II (1087-1100). Rege al Angliei ca Henric I (1100-1135) și duce al Normandiei (1106-1135). (www.englishmonarchs.co.uk)
************* benedictini = Ordo Sancti Benedicti a fost înființat în 529 la Monte Cassino (Italia) de călugărul Benedict de Nursia și este cel mai vechi ordin călugăresc creștin. (www.ducu.de/rel20.htm)
************** John de Gaunt (1340-1399) = Al treilea fiu al regelui Edwward III Plantagenet al Angliei. Gaunt era forma englezească a numelui orașului său natal Gent din Flandra (Belgia), regiune din care provenea mama sa. (eng.wikipedia.org)
*************** Blanche de Lancaster (1345?1347-1368) = Fiică a ducelui de Lancaster din casa regală. În 1359 s-a căsătorit cu vărul ei de gradul trei John de Gaunt, care a preluat titlul de duce de Lancaster după moartea socrului în 1361. (eng.wikipedia.org)
Se afișează postările cu eticheta James. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta James. Afișați toate postările
vineri, 10 noiembrie 2017
marți, 10 iunie 2014
Controverse intelectuale între marginalii din societatea americana la inceputul secolului XX (LONDON 1909)
<
(...)
La început discuția a cam lîncezit. Cu toate astea, Martin își dădu seama de ascuțimea minții acestor oameni. Toți aveau convingeri ferme care veneau deseori în conflict și, cu toate că era ageri și plini de spirit, se vedea limpede că nu-s deloc superficiali. Martin observă numaidecît că ori despre ce s-ar fi discutat, știau să folosească legile gîndirii logice și aveau totodată idei bine stabilite și o concepție serioasă și unitară despre societate și univers. Nu foloseau idei gata făcute, idei de împrumut; într-un fel sau altul, erau toți niște răzvrătiți și cu nici un chip buzele lor nu rosteau platitudini. În casa familiei Morse, Martin nu avusese niciodată ocazia să asculte discuții privitoare la un atît de mare număr de subiecte și s-ar fi zis că numai timpul putea pune stavilă chestiunilor pe care doreau să le dezbată. Discuția trecu de la noua carte a doamnei Humphry Ward (1) la ultima piesă a lui Bernard Shaw (2), se opri puțin asupra viitorului dramei pentru ca apoi să treacă la amintiri despre Mansfield (3). Lăudau sau peste picior articolele de fond din ziarele de dimineață, săreau de la condițiile de viață ale muncitorilor din Noua Zeelandă la Henry James (4) și Brander Matthews (5), treceau apoi la țelurile politicii germane în Extremul Orient și la aspectele economice ale Pericolului Galben (6), intrau într-o controversă despre alegerile din Germania și despre ultimul discurs al lui Bebel (7) pentru ca să se oprească la problemele politice locale, la ultimele proiecte și scandaluri izbucnite în sînul conducerii partidului muncitoresc sindical și la ultimele acțiuni menite să dezlănțuie o grevă a marinarilor de pe coasta Pacificului. Profunzimea cunoștințelor de care dispuneau oamenii aceia îl uluiau pe Martin. Știau lucruri despre care nu se scria niciodată în ziare - cunoșteau tertipurile și sforăriile, ca și mîinile care din umbră mînuiau marionetele. Spre mare lui mirare, Martin văzu că și Mary, fata cea blondă, se amestecă în discuție dînd dovadă de o inteligență pe care el niciodată n-o mai întîlnise pînă atunci. Martin discută cu ea despre Swinsburne Rossetti (1), dar după aceea, apucînd pe cărările literaturii franceze, fata îi vorbi despre lucruri despre care habar nu avea. Dar Martin își luă revanșa cînd Mary încercă să-l apere pe Materlinck, ceea ce îi dădu putința să valorifice opiniile îndelung gîndite din „Rușinea soarelui”.
Mai veniră încă cîțiva bărbați, iar aerul era îngroșat de fum de țigară, cînd deodată Brissenden dădu semnalul:
-Ți-am adus o nouă victimă, Kreis, strigă el. Un tînăr curat ca o floare și carea are pentru Herbert Spencer o pasiune de adevărat îndrăgostit. Fă din el un adept al lui Haeckel... dacă ești în stare.
Kreis păru că de-abia atunci își vine în fire, iar în ochi îi apăru o sticlire metalică și totodată magnetică. În aceeași clipă Norton îndreptă spre Martin o privire plină de simpatie și zîmbi dulce, ca o fată, vrînd parcă să-l asigure că va primi un ajutor de nădejde.
Kreis i se adresă direct lui Martin, dar pas cu pas Norton interveni în discuție, pînă cînd între el și Kreis se încinse o adevărată bătălie. Martin asculta și mereu îi venea să se frece la ochi. Era cu neputință ca o astfel de discuție să aibă loc aievea și încă în mahalaua muncitorească situată la sud de Market Street! Prin oamenii aceia cărțile prindeau viață. Discutau cu aprindere și entuziasm, iar pasiunea intelectuală îi ațîța așa cum văzuse Martin cîndva că băutura și supărarea îi ațățau pe alți oameni. Ceea ce auzea el acum nu mai era filozofia seacă a cuvîntului tipărit, scris de semizeii pe jumătate legendari care erau Kant și Spencer. Era o filozofie vie, cu sînge roșu și cald, încarnată în așa măsură în cei doi preopinenți încît se părea că se părea că înseși elementele ei de bază se-nsuflețesc și participă la încleștare. Din cînd în cînd se mai amestecau și alții, lăsînd țigările să li se stingă între degete și umărind discuțiile cu încordarea zugrăvită pe chip.
Idealismul nu-l atrăsese niciodată pe Martin, dar forma pe care o căpăta acum în expunerea lui Norton era pentru el o adevărată revelație. Soliditatea logică a argumentării sale, atît de ispititoare pentru structura intelectuală a lui Martin, părea a nu fi în aceeași măsură la îndemîna lui Kreis și Hamilton, care îl luau de sus pe Norton, categorisindu-l drept metafizician, deși la asta Norton le răspundea pe același ton, susținînd că ei sînt metafizicieni. O controversă aprinsă se încinse în jurul noțiunilor de fenomen și noumen (1). Kreis și Hamilton îl sfidau pe Norton cerîndu-i să încercec a explica în vreun fel conștiința prin ea însăși. Norton răspundea acuzîndu-i că nu fac decît să se joace cu vorbele, că raționează pornind de la cuvinte la teorie și nu de la fapte cătrte teorie. O astfel de acuzație le lua graiul. Căci principiul de bază al sistemului lor de gîndire era tocmai sprijinirea pe fapte și pe identificarea riguroasă a fenomenelor.
Cînd Norton se aventură pe potecile spinoase ale filozofiei kantiene, Kreis îi reaminti numaidecît că toate mărunțelele școli filozofice germane, de îndată ce-și dau duhul, la Universitatea din Oxford se refugiază.
(...)
(1) Humprey Ward (1851-1920), scriitoare engleză de mîna a doua.
(2) George Bernard Shaw (1856-1950), celebru dramaturg, critic şi eseist englez de origine irlandeză. A criticat necruţător societatea burgheză.
(3) Richard Mansfield (1857-1907), actor englez stabilit în Statele Unite.
(4) Henry James (1846-1919), romancier american stabilit în Anglia.
(5) Brander Matthews (1852-1929), scriitor şi profesor la Universitatea Columbia.
(6) Expresie folosită de politicienii burghezi, mai ales cei americani şi germani, indicînd pretinsul pericol pe care popoarele din Extremul Orient l-ar fi constituit pentru ''civilizaţia occidentală''.
(7) August Bebel (1840-1913), unul din fondatorii şi conducătorii partidului social-democrat din Germania. De asemenea, unul dintre întemeietorii Internaţionalei a II a.
(1) Dante Gabriel Rossetti (1828-1882), pictor şi poet englez.
(1) Noumen şi fenomen sînt noţiuni fundamentale în filozofia lui Kant. Noumenul ar fi ''lucrul în sine'', principiul incogniscibil, iar fenomenul un produs al experienţei, rezultat al ''lucrului în sine'', singurul pe care omul l-ar putea cunoaşte.
>
SURSA
Jack London, Martin Eden, trad. D. Mazilu, ed. Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1984, p. 383-386.
(...)
La început discuția a cam lîncezit. Cu toate astea, Martin își dădu seama de ascuțimea minții acestor oameni. Toți aveau convingeri ferme care veneau deseori în conflict și, cu toate că era ageri și plini de spirit, se vedea limpede că nu-s deloc superficiali. Martin observă numaidecît că ori despre ce s-ar fi discutat, știau să folosească legile gîndirii logice și aveau totodată idei bine stabilite și o concepție serioasă și unitară despre societate și univers. Nu foloseau idei gata făcute, idei de împrumut; într-un fel sau altul, erau toți niște răzvrătiți și cu nici un chip buzele lor nu rosteau platitudini. În casa familiei Morse, Martin nu avusese niciodată ocazia să asculte discuții privitoare la un atît de mare număr de subiecte și s-ar fi zis că numai timpul putea pune stavilă chestiunilor pe care doreau să le dezbată. Discuția trecu de la noua carte a doamnei Humphry Ward (1) la ultima piesă a lui Bernard Shaw (2), se opri puțin asupra viitorului dramei pentru ca apoi să treacă la amintiri despre Mansfield (3). Lăudau sau peste picior articolele de fond din ziarele de dimineață, săreau de la condițiile de viață ale muncitorilor din Noua Zeelandă la Henry James (4) și Brander Matthews (5), treceau apoi la țelurile politicii germane în Extremul Orient și la aspectele economice ale Pericolului Galben (6), intrau într-o controversă despre alegerile din Germania și despre ultimul discurs al lui Bebel (7) pentru ca să se oprească la problemele politice locale, la ultimele proiecte și scandaluri izbucnite în sînul conducerii partidului muncitoresc sindical și la ultimele acțiuni menite să dezlănțuie o grevă a marinarilor de pe coasta Pacificului. Profunzimea cunoștințelor de care dispuneau oamenii aceia îl uluiau pe Martin. Știau lucruri despre care nu se scria niciodată în ziare - cunoșteau tertipurile și sforăriile, ca și mîinile care din umbră mînuiau marionetele. Spre mare lui mirare, Martin văzu că și Mary, fata cea blondă, se amestecă în discuție dînd dovadă de o inteligență pe care el niciodată n-o mai întîlnise pînă atunci. Martin discută cu ea despre Swinsburne Rossetti (1), dar după aceea, apucînd pe cărările literaturii franceze, fata îi vorbi despre lucruri despre care habar nu avea. Dar Martin își luă revanșa cînd Mary încercă să-l apere pe Materlinck, ceea ce îi dădu putința să valorifice opiniile îndelung gîndite din „Rușinea soarelui”.
Mai veniră încă cîțiva bărbați, iar aerul era îngroșat de fum de țigară, cînd deodată Brissenden dădu semnalul:
-Ți-am adus o nouă victimă, Kreis, strigă el. Un tînăr curat ca o floare și carea are pentru Herbert Spencer o pasiune de adevărat îndrăgostit. Fă din el un adept al lui Haeckel... dacă ești în stare.
Kreis păru că de-abia atunci își vine în fire, iar în ochi îi apăru o sticlire metalică și totodată magnetică. În aceeași clipă Norton îndreptă spre Martin o privire plină de simpatie și zîmbi dulce, ca o fată, vrînd parcă să-l asigure că va primi un ajutor de nădejde.
Kreis i se adresă direct lui Martin, dar pas cu pas Norton interveni în discuție, pînă cînd între el și Kreis se încinse o adevărată bătălie. Martin asculta și mereu îi venea să se frece la ochi. Era cu neputință ca o astfel de discuție să aibă loc aievea și încă în mahalaua muncitorească situată la sud de Market Street! Prin oamenii aceia cărțile prindeau viață. Discutau cu aprindere și entuziasm, iar pasiunea intelectuală îi ațîța așa cum văzuse Martin cîndva că băutura și supărarea îi ațățau pe alți oameni. Ceea ce auzea el acum nu mai era filozofia seacă a cuvîntului tipărit, scris de semizeii pe jumătate legendari care erau Kant și Spencer. Era o filozofie vie, cu sînge roșu și cald, încarnată în așa măsură în cei doi preopinenți încît se părea că se părea că înseși elementele ei de bază se-nsuflețesc și participă la încleștare. Din cînd în cînd se mai amestecau și alții, lăsînd țigările să li se stingă între degete și umărind discuțiile cu încordarea zugrăvită pe chip.
Idealismul nu-l atrăsese niciodată pe Martin, dar forma pe care o căpăta acum în expunerea lui Norton era pentru el o adevărată revelație. Soliditatea logică a argumentării sale, atît de ispititoare pentru structura intelectuală a lui Martin, părea a nu fi în aceeași măsură la îndemîna lui Kreis și Hamilton, care îl luau de sus pe Norton, categorisindu-l drept metafizician, deși la asta Norton le răspundea pe același ton, susținînd că ei sînt metafizicieni. O controversă aprinsă se încinse în jurul noțiunilor de fenomen și noumen (1). Kreis și Hamilton îl sfidau pe Norton cerîndu-i să încercec a explica în vreun fel conștiința prin ea însăși. Norton răspundea acuzîndu-i că nu fac decît să se joace cu vorbele, că raționează pornind de la cuvinte la teorie și nu de la fapte cătrte teorie. O astfel de acuzație le lua graiul. Căci principiul de bază al sistemului lor de gîndire era tocmai sprijinirea pe fapte și pe identificarea riguroasă a fenomenelor.
Cînd Norton se aventură pe potecile spinoase ale filozofiei kantiene, Kreis îi reaminti numaidecît că toate mărunțelele școli filozofice germane, de îndată ce-și dau duhul, la Universitatea din Oxford se refugiază.
(...)
(1) Humprey Ward (1851-1920), scriitoare engleză de mîna a doua.
(2) George Bernard Shaw (1856-1950), celebru dramaturg, critic şi eseist englez de origine irlandeză. A criticat necruţător societatea burgheză.
(3) Richard Mansfield (1857-1907), actor englez stabilit în Statele Unite.
(4) Henry James (1846-1919), romancier american stabilit în Anglia.
(5) Brander Matthews (1852-1929), scriitor şi profesor la Universitatea Columbia.
(6) Expresie folosită de politicienii burghezi, mai ales cei americani şi germani, indicînd pretinsul pericol pe care popoarele din Extremul Orient l-ar fi constituit pentru ''civilizaţia occidentală''.
(7) August Bebel (1840-1913), unul din fondatorii şi conducătorii partidului social-democrat din Germania. De asemenea, unul dintre întemeietorii Internaţionalei a II a.
(1) Dante Gabriel Rossetti (1828-1882), pictor şi poet englez.
(1) Noumen şi fenomen sînt noţiuni fundamentale în filozofia lui Kant. Noumenul ar fi ''lucrul în sine'', principiul incogniscibil, iar fenomenul un produs al experienţei, rezultat al ''lucrului în sine'', singurul pe care omul l-ar putea cunoaşte.
>
SURSA
Jack London, Martin Eden, trad. D. Mazilu, ed. Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1984, p. 383-386.
marți, 16 februarie 1971
„Forsyte saga” (GALSWORTY 1906, 1920, 1921)
John Galsworthy, Forsyte Saga, 3 vol., trad. H. Y. Stahl (orig. eng. 1906, 1918, 1920, 1920, 1921), Litera, București, 1991, 360 p. +394 p. + 338 p.
Cuprins vol. 1 Bogătașul (1906)
Partea întîi
11 I. Acasă la bătrînul Jolyon
31 II. Bătrînul Jolyon se duce la operă
48 III. Masă la Swithin
64 IV. Soames plănuiește să-și clădească o casă
75 V. Căsnicia unui Forsyte
83 VI. James intră în acțiune
93 VII. Mica greșeală a bătrînului Jolyon
102 VIII. Planurile casei
112 IX. Moartea Mătușii Ann
11 I. Acasă la bătrînul Jolyon
31 II. Bătrînul Jolyon se duce la operă
48 III. Masă la Swithin
64 IV. Soames plănuiește să-și clădească o casă
75 V. Căsnicia unui Forsyte
83 VI. James intră în acțiune
93 VII. Mica greșeală a bătrînului Jolyon
102 VIII. Planurile casei
112 IX. Moartea Mătușii Ann
Partea a doua
122 I. Casa se ridică
131 II. June petrece
139 III. Plimbare cu Swithin
151 IV. James merge să vadă cu proprii săi ochi
163 V. Soames și Bosinney în corespondență
180 VI. Bătrînul Jolyon are o întîlnire în Grădina Zoologică
187 VII. O după-amiază la Timothy
202 VIII. Bal la Roger
212 IX. Seară la Richmond
225 X. Diagnosticul unui Forsyte
235 XI. Bosinney și Soames
241 XII. June face cîteva vizite
251 XIII. Terminarea casei
260 XIV. Soames stă pe trepte
122 I. Casa se ridică
131 II. June petrece
139 III. Plimbare cu Swithin
151 IV. James merge să vadă cu proprii săi ochi
163 V. Soames și Bosinney în corespondență
180 VI. Bătrînul Jolyon are o întîlnire în Grădina Zoologică
187 VII. O după-amiază la Timothy
202 VIII. Bal la Roger
212 IX. Seară la Richmond
225 X. Diagnosticul unui Forsyte
235 XI. Bosinney și Soames
241 XII. June face cîteva vizite
251 XIII. Terminarea casei
260 XIV. Soames stă pe trepte
Partea a treia
265 I. Mărturia doamnei MacAnder
278 II. Noaptea în parc
283 III. Întîlnire în Grădina Botanică
299 IV. Călătorie în infern
311 V. Procesul
321 VI. Soames aduce vestea
334 VII. Victoria lui June
342 VIII. Plecarea lui Bosinney
352 IX. Întoarcerea lui Irene
265 I. Mărturia doamnei MacAnder
278 II. Noaptea în parc
283 III. Întîlnire în Grădina Botanică
299 IV. Călătorie în infern
311 V. Procesul
321 VI. Soames aduce vestea
334 VII. Victoria lui June
342 VIII. Plecarea lui Bosinney
352 IX. Întoarcerea lui Irene
Cuprins vol. 2 Încătușați de lege (1920)
5 Interludiu: Vara tîrzie a unui Forsyte (1918)
Partea întîi
67 I. La Timothy
78 II. Pleacă un „om de lume”
92 III. Soames de pregătește să ia măsuri
99 IV. Soho
107 V. James are viziuni
114 VI. La tînărul Jolyon - care nu mai era tînăr - acasă
125 VII. Mînzul și mînza
131 VIII. Jolyon își îndeplinește misiunea
139 IX. Val află vestea
149 X. Soames își face planuri de viitor
154 XI. Și se întoarce în trecut
160 XII. La „Bursa Forsyte”
173 XIII. Jolyon își dă seama de situația lui
180 XIV. Soames descoperă ceea ce vrea
67 I. La Timothy
78 II. Pleacă un „om de lume”
92 III. Soames de pregătește să ia măsuri
99 IV. Soho
107 V. James are viziuni
114 VI. La tînărul Jolyon - care nu mai era tînăr - acasă
125 VII. Mînzul și mînza
131 VIII. Jolyon își îndeplinește misiunea
139 IX. Val află vestea
149 X. Soames își face planuri de viitor
154 XI. Și se întoarce în trecut
160 XII. La „Bursa Forsyte”
173 XIII. Jolyon își dă seama de situația lui
180 XIV. Soames descoperă ceea ce vrea
Partea a doua
184 I. A treia generație
195 II. Soames face o încercare
206 III. Vizită la Irene
214 IV. Drumuri pe care un Forsyte se teme să pășească
223 V. Jollly în calitate de judecător
233 VI. Jolyon la răscruce
239 VII. Dartie contra Dartie
251 VIII. Provocarea
257 IX. Masă la James
265 X. Moartea cîinelui Balthazar
270 XI. Timothy face obiecții
278 XII. Urmărirea continuă
285 XIII. „Iată-ne din nou împreună!”
297 XIV. O seară stranie
Partea a treia
300 I. Soames la Paris
308 II. În pînza de păianjen
313 III. Richmond Park
321 IV. Pe celălalt mal
323 V. Soames trece la fapte
327 VI. O zi de vară
335 VII. O noapte de vară
339 VIII. James în așteptare
344 IX. Soames scapă din pînza de păianjen
354 X. Sfîrșit de veac
366 XI. Așteptare
374 XII. Se naște un Forsyte
382 XIII. James află vestea
387 XIV. A lui
cuprins vol. 3 De închiriat (1921)
7 Interludiu: Deșteptare (1920)
Partea întîi
35 I. Întîlnire
54 II. Fleur Forsyte e „fină”
62 III. La Robin Hill
71 IV. Mausoleul
82 V. În patrie
92 VI. Jon
98 VII. Fleur
105 VIII. Idilă pe iarbă
110 IX. Goya
123 X. Trio
130 XI. Duet
137 XII. Capriciu
Partea a doua
148 I. Mamă și fiu
154 II. Tați și fiice
171 III. Întîlniri
182 IV. În Green Street
189 V. Afacerile familiei Forsyte
198 VI. Viața intimă a lui Soames
210 VII. June intervine
216 VIII. Cu inima-n dinți
223 IX. Gaz peste foc
232 X. Hotărîre
237 XI. Timothy face profeții
182
Partea a treia
250 I. Apariția bătrînului Jolyon
260 II. Mărturisire
267 III. Irene!
272 IV. Soames meditează
280 V. Ideea fixă
285 VI. Deznădejde
294 VII. Misiune
303 VIII. Melodia tristă
309 IX. Sub stejar
312 X. Nunta lui Fleur
323 XI. Ultimul dintre bătrînii Forsyte
Abonați-vă la:
Postări (Atom)