Magna Charta Libertatum în Anglia în 1215 (JEROME 1889)

(....) În preajma noastră erau puține lucruri care ne-ar fi putut aduce aminte de secolul al nouăsprezecelea; și în timp ce ne uitam la razele soarelui de dimineață, care învăluia fluviul*, nu ne era greu să ne închipuim că secolele care ne despărțeau de acea dimineață de neuitat de iunie 1215 (1) au dispărut și  că noi, feciori de yeomeni (2) englezi, îmbrăcați în haine toarse în casă și încinși cu pumnale, așteptăm acolo pentru a fi martori la scrierea acelei mărețe pagini a istoriei, al cărei înțeles avea să fie tălmăcit oamenilor simpli peste vreo patru sute și ceva de ani de unul Oliver Cromwell**, care o studiase temeinic.
(...) Regele John*** a dormit în palatul Duncroft****, iar în ajun, o zi întreagă, orășelul Staines***** a răsunat de zăngănitul armelor, de tropotul cailor pe pietrele aspre, de comenzile căpitanilor, de înjurăturile fioroase și de glumele grosolane ale arcașilor bărboși, ale halebardierilor și ale lăncierilor străini vorbind limbi ciudate.
(...)
În jurul focului din piață s-au adunat tot mai multe oști ale baronului. (...) Iar în cîmpiile dimprejur licăresc slabele lumini ale taberelor mai îndepărtate: aici sînt strînși oameni credincioși cine știe cărui stăpînitor de pămînturi, iar dincolo, în afara orașului, ca niște haite de lupi la pîndă, mișună lefegiii francezi ai trădătorului John.
(...)
Încă de la revărsatul zorilor, pe prima din cele două insule, ceva mai sus de locul unde ne aflăm noi acum, e zarvă și se aud nenumărați muncitori care robotesc. Se ridică steagul adus aici cu o seară în urmă; tîmplarii bat în cuie șirurile de bănci, în timp ce ucenicii din Londra sînt de față, îmbrăcați în mătăsuri și veșminte de aur și argint.
(...)
Și astfel, în răstimpuri, pe drum se înșiruie grupuri și cete de oameni înarmați pînă-n dinți, cu căști și platoșe care scînteiază sub razele prelungi și joase ale soarelui de dimineață, pînă cînd, cît poți cuprinde cu ochiul, drumul e înțesat de oțel strălucitor și armăsari nestruniți.  Călăreți, care strigă într-una, galopează de la un grup la altul, fel de fel de stegulețe fîlfîie leneș sub calda boare de vînt, iar din vreme în vreme, freamătul se întețește: șirurile de oameni se dau într-o parte și alta a drumului, iar vreun baron mai de seamă, călare pe calul său de luptă și înconjurat de scutieri, trece în față, ca să-și ocupe locul în fața iobagilor și a vasalilor săi.
În față, pe costișa dealului Cooper, s-au adunat sătenii cu chipuri nedumerite și orășenii curioși, care au venit în fugă de la Staines. Nu e nimeni care să știe despre ce anume e vorba, dar fiecare tălmăcește în felul lui marele eveniment la care au venit să ia parte. Unii spun că toată lumea va avea de cîștigat de pe urma zilei acesteia, dar moșnegii clatină din cap ca unii care au mai auzit astfel de povești.
Toatã Tamisa, pînă hăt la Staines, e presărată cu bărci și lotci pescărești - dintr-acelea care astăzi nu se mai bucură de trecere, fiind folosite. numai de oamenii cu mai puțină dare de mînă. Peste pragurile înalte, unde în anii de mai tîrziu se va ridica ecluza Bell, ele au fost împinse sau trase de vîslașii lor vînjoi, iar acum se înghesuie lîngă bărcile mari, pregătite să-l ducă pe regele John spre locul unde Magna Charta****** așteaptă să fie iscălită.
E vremea amiezii, iar noi toți cei ce sîntem de față am așteptat cu răbdare multe, multe ceasuri.  S-a răspîndit zvonul că John cel șugubăț ar fi scăpat iar din mîna baronului, fugind din palatul Duncroft cu lefegiii după el, și că în curînd o să se apuce de cu totul alte îndeletniciri decît să semneze Charta pentru libertatea poporului său.
Dar nu! De data asta l-au prins ca într-un clește; în zadar s-a zbătut și a căutat să fugă.
În fundul zării, pe drum, s-a stîrnit un nouraș de praf care se apropie și crește tot mai mult. Zgomotul copitelor de cai sporește, iar ici, colo, printre șirurile de ostași aliniați, înaintează o cavalcadă măreață de lorzi și cavaleri îmbrăcați în costume pitorești. In față, în spate și pe flancuri călăresc yomenii baronilor, avîndu-l în mijlocul lor pe regele John. Acesta se îndreaptă spre bărcile care-l așteaptă, iar marii baroni se desprind din coloane ca să-l întîmpine. El rîde, le zîmbește și le spune cuvinte mieroase, de parcă ar fi la o serbare dată în cinstea lui și la care a fost invitat. Dar în clipa cînd se pregătește să descalece, el aruncă o privire grăbită lefegiilor francezi, aliniați în ariergardă, apoi una șirurilor neîndurătoare de oameni și baroni care-l încercuiesc.
E prea tîrziu? O lovitură necruțătoare dată călărețului care-l însoțește, un strigăt lansat trupelor franceze, o șarjă deznădăjduită împotriva oamenilor nepregătiți din fața lui... și acești baroni răzvrătiți ar putea să se căiască de ziua cînd au încercat să-i zădărnicească planurile! O mînă mai îndrăzneață ar fi putut răsturna situația chiar în clipa aceea. Dacă ar fi fost Richard******* acolo, cupa libertății ar fi fost îndepărtată de la buzele Angliei, care i-ar fi simțit gustul abia peste o sută de ani!
Dar regele John își pierde cumpătul în fața chipurilor aspre ale luptătorilor englezi. Brațul lui alunecă pe frîu, regele descalecă și se urcă în prima barcă. Baronii, cu mîinile lor îmbrăcate în zale, îl urmează de îndată, strîngînd cu nădejde teaca paloșului; se dă semnalul de plecare. Greoaie, bărcile cu punți sclipitoare părăsesc țărmul din preajma lui Runnymede. Ele înaintează agale, în contra curentului repede, pînă cînd, cu un zgomot surd, lovesc țărmul marii insule care de aici înainte va purta numele de insula Magna Charta. Regele John a pășit pe țărm, iar noi așteptăm. în mijlocul unei tăceri de mormînt pînă cînd un chiot străpunge văzduhul și atunici știm că a fost așezată piayra de temelie a libertății engleze.
(...)

(1) La Runnymede********, la 15 iunie 1215, regele John a fost silit de baronii săi să semneze Magna Charta (prima constituție engleză, care limita puterea regală, mai ales în interesul marilor  baroni feudali).
(2) Mic proprietar de pămînt.

(...)

Sursa
J. K. Jerome, Trei într-o barcă, trad. L. Levițchi, ed. Tineretului, București, 1966, pp. 187-192.

Note M. T.
* Tamisa = Fluviu navigabil pe cea mai parte din lungimea sa de 346 km și care străbate S Angliei de la V la E, pentru se vărsa printr-un estuar în Marea Nordului, după ce traversează Londra. (ro.wikipedia.org)
** Oliver Cromwell (1599-1658) = Fiu de proprietar rural și deputat. Deputat din 1628. Comandant în armata Parlamentului în Războiul Civil (1642-1649) împotriva regelui absolutist Charles I Stuart al Angliei, Scoției și Irlandei. Lord Protector al Commonweathului Angliei, Scoției și Irlandei (1653-1658). (istoriiregasite.wordpress.com)
*** John Plantagenet (1166 - 1216) = Fiu al lui Henric II, rege al Angliei și duce al Normandiei (1154-1189), și frate mai mic al lui Richard I Inimă de Leu, rege al Angliei și duce al Normandiei (1189-1199). Rege al Angliei (1199-1216) și duce al Normandiei (1199-1204). Poreclit "fără de țară" pentru că nu primise feudă de la tatăl său. (www.historia.ro)
**** Duncroft Hall = Clădire în Staines.
***** Staines-upon-Thames (Staines pe Tamisa) = Oraș în comitatul Surrey, regiunea Sud-Est. (eng.wikipwdia.ro)
****** charta (latină) = Document medieval prin care autoritățile recunoșteau privilegiile unor categorii sociale. (dexonline.ro)
******* ecluza Bell = A fost construită prima dată în 1817-1818 și reconstruită după diverse avarii în cursul secolului. A preluat numele lui Charles Bell, primul tehnician care a manevrat-o. (eng.wikipedia.org)
******* Richard Plantagenet (1157 - 1199) = A fost unul dintre conducătorii Cruciadei III (1189-1192), declanșată ca urmare a recuceririi Ierusalimului de către musulmani în 1187. La întoarcere, a fost capturat de împăratul Germaniei și eliberat în 1194 în schimbul unei răscumpărări. A petrecut puțin timp în Anglia, fiind implicat în nesfârșite lupte pentru teritorii în Franța, în cursul cărora a și murit. (istoriiregasite.wordpress.com)
******** Runnymede = Oraș în comitatul Surrey, regiunea Sud-Est. (www.runnymede.gov.uk)

Istoria orașului englezesc Reading de pe fluviul Tamisa (JEROME 1889)

(...) Aici Tamisa* e murdară și urîtă. Nu te trage inima să zăbovești în împrejurimile Reading-ului. Orașul în sine e un loc vestit, datînd din zilele întunecate ale regelui Ethelred**, cînd danezii*** își ancorau corăbiile de război la Kennet și porneau de la Reading să pustiiască întregul ținut al Wessex****-ului. Aici Ethelred, împreună cu fratele său Alfred*****, s-au luptat cu danezii și i-au învins - Ethelred rugîndu-se și Alfred războindu-se.
Mai tîrziu, cînd treburile nu prea mergeau cum trebuie la Londra, Reading a fost considerat un loc ideal pentru refugiu. Ori de cîte ori izbucnea o epidemie de ciumă la Westminster****** parlamentul se aciua la Reading. În 1625, justiția i-a urmat exemplul și toate judecățile se țineau la Reading. Binevenită era, din cînd în cînd, o epidemie de ciumă la Londra - te mai scăpa de parlament și justiție!
În timpul luptelor parlamentare*******, Reading a fost asediat de către earl********-ul de Essex*********, și un sfert de veac mai tîrziu prințul de Orania********** a pus acolo pe fugă oștile regelui James***********.
Henric I************ e înmormîntat la Reading în mănăstirea benedectină************* pe care a ridicat-o acolo și ale cărei ruini se mai pot vedea și astăzi. În aceeași mănăstire, marele John de Gaunt************** s-a căsătorit cu lady Blanche***************.
(...)

Sursa
J. K. Jerome, Trei într-o barcă, trad. L. Levițchi, ed. Tineretului, București, 1966, pp. 280-281.

Note M. T.
* Tamisa = Fluviu navigabil pe aproape întreaga sa lungime de 346 km, care curge în S Angliei de la V la E și se varsă într-un estuar în Marea Nordului, după ce a traversat Londra. (ro.wikipedia.org)
** Ethelred (834-871) = Fiul regelui Ethewulf al Wessexului și frate al regelui Ethelbert. Rege al Wessexului ca Ethelred I (866-871). (www.englishmonarchs.co.uk)
*** Vikingii din Danemarca au început incursiunile în Anglia în 835 și cucerirea în 865. (www.historia.ro)
**** Wessex = Regatul saxonilor vestici (519-927), unul din cele șapte regate întemeiate de anglo-saxoni după 410, când armata și administrația romană au părăsit Britania. Prin recucerirea teritoriilor ocupate de danezi (Danelaw) s-a realizat unificarea Angliei în jurul Wessexului în 927. (www.historic-uk.com)
***** Alfred (849-899) = Rege al Wessex-ului ca Alfred cel Mare (871-899). În timpul domniei sale are loc unificarea regatelor anglo-saxone. (www.historia.ro)
****** Westminster = Palatul în care își are sediul parlamentul britanic. Clădirea a fost construită în stil neogotic între 1837 și 1860, după ce incendiul din 1834 a distrus vechiul sediu, care data din secolul XII. (www.parliament.uk)
******* Războiul civil din 1642-1649 dintre regele Carol I Stuart (1625-1649) și parlament. (www.slideshare.net)
******** earl = Conte, titlu nobiliar britanic, cu origine saxonă, mai mare decît vicontele și mai mic decît marchizul. (dexonline.ro)
********* Robert Devereux (1591-1646) = Al treilea conte de Essex (1601-1646). Comandant al armatei parlamentare în timpul războiului civil. (eng.wikipedia.org)
********** Wilhelm de Orania (1650-1702) = Fiul lui Wilhelm  II de Orania, stadholder (șef de stat) al Provinciilor Unite (Olanda) (1647-1650) și al Mariei Stuart, fiica regelui englez Charles I (1625-1649). Stadholder al Provinciilor Unite ca Wilhelm III (1672-1702). Protestantul olandez s-a căsătorit în 1677 cu verișoara sa protestantă Mary Stuart, fiica viitorului rege englez catolic James II.  (www.bbc.co.uk)
*********** James Stuart (1633-1701) = Fiul regelui protestant englez Charles I și frate mai mic al regelui protestant Charles II (1660-1685). Rege al Angliei, Scoției și Irlandei ca James II (1685-1688). Tendințele sale absolutiste și de reinstaurare a catolicismului au dus la înlăturarea sa de la tron fără mare rezistență de către cele două grupări parlamentare, care au chemat pe fiica și ginerele său. Aceștia au domnit ca Mary II (1689-1694) și William III (1689-1702), după ce au semnat Bill of rights, declarație prin care recunoșteau drepturile supușilor lor și care consacra monarhia parlamentară. Evenimentele din 1688-1689 au rămas cunoscute în istorie ca "Revoluția glorioasă". James s-a refugiat la curtea vărului său catolic francez Ludovic XIV, unde a și murit în 1701. (www.britroyals.com)
************ Henric  (1068-1135) = Fiu al regelui William I Cuceritorul al Angliei (1066-1087] și frate al regelui William II (1087-1100). Rege al Angliei ca Henric I (1100-1135) și duce al Normandiei (1106-1135). (www.englishmonarchs.co.uk)
************* benedictini = Ordo Sancti Benedicti a fost înființat în 529 la Monte Cassino (Italia) de călugărul Benedict de Nursia și este cel mai vechi ordin călugăresc creștin. (www.ducu.de/rel20.htm)
************** John de Gaunt (1340-1399) = Al treilea fiu al regelui Edwward III Plantagenet al Angliei. Gaunt era forma englezească a numelui orașului său natal Gent din Flandra (Belgia), regiune din care provenea mama sa. (eng.wikipedia.org)
*************** Blanche de Lancaster (1345?1347-1368) = Fiică a ducelui de Lancaster din casa regală. În 1359 s-a căsătorit cu vărul ei de gradul trei John de Gaunt, care a preluat titlul de duce de Lancaster după moartea socrului în 1361. (eng.wikipedia.org)

Istoria satului englezesc Hurley de pe fluviul Tamisa (JEROME 1889)

< (...) Satul Hurley, la cinci minute depărtare de ecluză, e poate cea mai veche așezare omenească de pe Tamisa, datînd, ca să folosesc expresia pitorească a acelor zile învăluite în neguri, "din vremile regelui Sebert și ale regelui Offa" (2). Dincolo de ecluză (în susul fluviului), este Danes Field*, unde năvălitorii danezi** și-au așezat odată tabăra, în timpul înaintării lor spre Gloucestershire***; (...)

(2) Regi ai Essexului**** (sec. VII).
 (...)
>

Sursa
J. K. Jerome, Trei într-o barcă, trad. L. Levițchi, ed. Tineretului, București, 1966, p. 216.

Note M. T.
* Danes Field (engleză) = Câmpia danezilor.
** Incursiunile vikingilor din Danemarca pe litoralul estic al Angliei au început în 835, dar invaziile au început în 865. Teritoriile ocupate de danezi nu aveau o organizare centralizată, fiind cunoscute ca Danelaw, fapt care a și facilitat campaniile de recucerire anglo-saxone, încheiate în 954. (www.historia.ro)
*** Gloucestershire = Comitat ceremonial (istoric) în SV Angliei, cu reședința la Gloucester. (www.gloucestershire.co.uk)
**** Essex = Regatul saxonilor estici, unul din cele șapte regate înființate de anglo-saxoni după cucerirea Britaniei, părăsită de armata și administrația romamă în 410. Regatul a fost întemeiat în 527 și a intrat în componența Wessexului în 825. Apoi, comitat ceremonial pe litoralul sud-estic al Angliei. (eng.wikipedia.org)

O plimbare pe fluviul englezesc Tamisa la sfârșitul secoluklui XIX (MAUGHAM 1902)

Prozatorul englez W. Somerset-Maugham Maugham (1874-1965) a publicat în 1902 romanul Mrs. Craddock, a cărui acțiune se petrece după 1885. Personajul principal, Bertha Ley, descendenta unei familii nobiliare provinciale scăpătate, se căsătorește din dragoste cu Edward Craddock, mic fermier descendent al unei familii țărănești de pe domeniul Ley. Musafiră în casa din Londra a mătușii sale necăsătorite, ea primește vizita mai tânărului Gerald.

<(...)
Bertha consimți și o pornită amândoi ca doi colegi de școală hoinărind pe malul apei prin soare și căldură: malurile Tamisei prin cartierul Chelsea au o înfățișare cochetă, o atmosferă frivolaă foarte plăcută duopă ce te saturi de aerul cuminte, așezat, al celorlalte părți din Londra. În ciuda faptului că sunt noi, talazurile Tamisei îți aduc aminte  de vremurile cînd uriașul oraș nu era decît un sat mare, cu case răzlețe, cînd lectica era unicul mijloc de locomoție, și cînd doamnele purtau văluri și crinoline, cînd era la modă epigrama, dar nu și ținuta aristocratică.
Deodată, în timp ce priveau valurile scînteietoare, un vaporaș de agrement ce tocmai se apropia de debarcaderul lîngă care se aflau, îi dădu Berthei o idee.
-Ți-ar plăcea să mă duci pînă la Greenwich*? întrebă ea. (...)
Vaporul porni (...).
Vaporașul se oprea din cînd în cînd să ia noi pasageri. Ajunseră la cheiul cam șubred de la Millbank, și apoi la poalele turnurilor bisericii St. John, la cele opt clădiri roșii ale spitalului St. Thomas și la Parlament. Trecură de podul Westminster și de noul și masivul local al Scotland Yardului**, trecură de hotelurile, blocurile și edificiile publice care străjuiesc cheiul Albert, apoi de parcul Temple; dincolo de aceste grandioase, pe partea comitatului*** Surrey, se înșirau magaziile murdare și fabricile din Lambeth. Cînd ajunseră la podul Londrei, Bertha privi cu o curiozitate fără precedent decorul divers; (...) Circulația deveni mai intensă și vaporașul mai aglomerat, cu meseriași, funcționari, fete gălăgioase, care mergeau spre est, la Rotherhithe sau Deptford. Mari nave comerciale așteptau pe mal sau lunecau în josul fluviului pe sub podul Turnului, iar aici apele largi erau înțesate de tot felul de ambarcațiuni, de șlepuri leneșe, dar la fel de pitorești, cu pînzele lor roșii, ca și vasele pescărești din Veneția, de mici remorchere ce suflau și pufăiau, de cargoboturi ce străbăteau oceanele și de mari transatlantice. Pe măsură ce vaporașul înainta, prin fața ochilor li se perindau fel de fel de imagini: grupuri de băieți goi, bălăcindu-se în noroiul Tamisei, sau aruncîndu-se în apă de pe puntea vreunui șlep de cărbuni, ancorat.
Apoi fură învăluiți de o altă atmosferă. Antrepozitele cenușii care străjuiau rîul și fabricele îți vorbeau despre comerțul unei națiuni puternice și spiritul lui Charles Dickens**** dădea un farmec proaspăt scenelor pe lîngă care treceau. Cum puteau fi oare prozaice cînd fuseseră zugrăvite de marele scriitor? Un necunoscut binevoitor dădea cîte un nume diverselor priveliști.
-Priviți, acolo sînt vechile scări Wapping.
Trecură pe lîngă nenumărate cheiuri și docuri, pe lîngă docul Londrei, p elîngă cheiul lui John Cooper și cel al lui William Gibbs (cine-or fi John Cooper și William Gibbs?), pe lîngă bazinul Limehouse și pe lîngă docul West India. Apoi, odată cu o cotitură mare pe care o făcea rîul, intrară în Limehouse Reach și curînd le apărură în fața ochilor contururilor nobile ale Spitalului și nemuritorului monument al lui Inigo Jones*****; în cele din urmă acostară la debarcaderul de la Greenwich.
(...)>


SURSA
W. Somerset Maugham, Triumful dragostei, traducere Liliana Mareș, editura Z, București, 1992, pp. 261-262.  

NOTE M.T.
*Greenwich=District în sud-estul Londrei.
**Scotland Yard=Poliția Londrei, înființată în 1829 și mutată în 1890 într-un sediu nou.
***Charles Dickens (1802-1870)=Romancier și ziarist englez.
****comitat=Unitatea administrativ-teritorială istorică a Angliei.
****Inigo Jones (1573-1652)=Important arhitect englez care a realizat lucrări în Londra.