Magna Charta Libertatum în Anglia în 1215 (JEROME 1889)

(....) În preajma noastră erau puține lucruri care ne-ar fi putut aduce aminte de secolul al nouăsprezecelea; și în timp ce ne uitam la razele soarelui de dimineață, care învăluia fluviul*, nu ne era greu să ne închipuim că secolele care ne despărțeau de acea dimineață de neuitat de iunie 1215 (1) au dispărut și  că noi, feciori de yeomeni (2) englezi, îmbrăcați în haine toarse în casă și încinși cu pumnale, așteptăm acolo pentru a fi martori la scrierea acelei mărețe pagini a istoriei, al cărei înțeles avea să fie tălmăcit oamenilor simpli peste vreo patru sute și ceva de ani de unul Oliver Cromwell**, care o studiase temeinic.
(...) Regele John*** a dormit în palatul Duncroft****, iar în ajun, o zi întreagă, orășelul Staines***** a răsunat de zăngănitul armelor, de tropotul cailor pe pietrele aspre, de comenzile căpitanilor, de înjurăturile fioroase și de glumele grosolane ale arcașilor bărboși, ale halebardierilor și ale lăncierilor străini vorbind limbi ciudate.
(...)
În jurul focului din piață s-au adunat tot mai multe oști ale baronului. (...) Iar în cîmpiile dimprejur licăresc slabele lumini ale taberelor mai îndepărtate: aici sînt strînși oameni credincioși cine știe cărui stăpînitor de pămînturi, iar dincolo, în afara orașului, ca niște haite de lupi la pîndă, mișună lefegiii francezi ai trădătorului John.
(...)
Încă de la revărsatul zorilor, pe prima din cele două insule, ceva mai sus de locul unde ne aflăm noi acum, e zarvă și se aud nenumărați muncitori care robotesc. Se ridică steagul adus aici cu o seară în urmă; tîmplarii bat în cuie șirurile de bănci, în timp ce ucenicii din Londra sînt de față, îmbrăcați în mătăsuri și veșminte de aur și argint.
(...)
Și astfel, în răstimpuri, pe drum se înșiruie grupuri și cete de oameni înarmați pînă-n dinți, cu căști și platoșe care scînteiază sub razele prelungi și joase ale soarelui de dimineață, pînă cînd, cît poți cuprinde cu ochiul, drumul e înțesat de oțel strălucitor și armăsari nestruniți.  Călăreți, care strigă într-una, galopează de la un grup la altul, fel de fel de stegulețe fîlfîie leneș sub calda boare de vînt, iar din vreme în vreme, freamătul se întețește: șirurile de oameni se dau într-o parte și alta a drumului, iar vreun baron mai de seamă, călare pe calul său de luptă și înconjurat de scutieri, trece în față, ca să-și ocupe locul în fața iobagilor și a vasalilor săi.
În față, pe costișa dealului Cooper, s-au adunat sătenii cu chipuri nedumerite și orășenii curioși, care au venit în fugă de la Staines. Nu e nimeni care să știe despre ce anume e vorba, dar fiecare tălmăcește în felul lui marele eveniment la care au venit să ia parte. Unii spun că toată lumea va avea de cîștigat de pe urma zilei acesteia, dar moșnegii clatină din cap ca unii care au mai auzit astfel de povești.
Toatã Tamisa, pînă hăt la Staines, e presărată cu bărci și lotci pescărești - dintr-acelea care astăzi nu se mai bucură de trecere, fiind folosite. numai de oamenii cu mai puțină dare de mînă. Peste pragurile înalte, unde în anii de mai tîrziu se va ridica ecluza Bell, ele au fost împinse sau trase de vîslașii lor vînjoi, iar acum se înghesuie lîngă bărcile mari, pregătite să-l ducă pe regele John spre locul unde Magna Charta****** așteaptă să fie iscălită.
E vremea amiezii, iar noi toți cei ce sîntem de față am așteptat cu răbdare multe, multe ceasuri.  S-a răspîndit zvonul că John cel șugubăț ar fi scăpat iar din mîna baronului, fugind din palatul Duncroft cu lefegiii după el, și că în curînd o să se apuce de cu totul alte îndeletniciri decît să semneze Charta pentru libertatea poporului său.
Dar nu! De data asta l-au prins ca într-un clește; în zadar s-a zbătut și a căutat să fugă.
În fundul zării, pe drum, s-a stîrnit un nouraș de praf care se apropie și crește tot mai mult. Zgomotul copitelor de cai sporește, iar ici, colo, printre șirurile de ostași aliniați, înaintează o cavalcadă măreață de lorzi și cavaleri îmbrăcați în costume pitorești. In față, în spate și pe flancuri călăresc yomenii baronilor, avîndu-l în mijlocul lor pe regele John. Acesta se îndreaptă spre bărcile care-l așteaptă, iar marii baroni se desprind din coloane ca să-l întîmpine. El rîde, le zîmbește și le spune cuvinte mieroase, de parcă ar fi la o serbare dată în cinstea lui și la care a fost invitat. Dar în clipa cînd se pregătește să descalece, el aruncă o privire grăbită lefegiilor francezi, aliniați în ariergardă, apoi una șirurilor neîndurătoare de oameni și baroni care-l încercuiesc.
E prea tîrziu? O lovitură necruțătoare dată călărețului care-l însoțește, un strigăt lansat trupelor franceze, o șarjă deznădăjduită împotriva oamenilor nepregătiți din fața lui... și acești baroni răzvrătiți ar putea să se căiască de ziua cînd au încercat să-i zădărnicească planurile! O mînă mai îndrăzneață ar fi putut răsturna situația chiar în clipa aceea. Dacă ar fi fost Richard******* acolo, cupa libertății ar fi fost îndepărtată de la buzele Angliei, care i-ar fi simțit gustul abia peste o sută de ani!
Dar regele John își pierde cumpătul în fața chipurilor aspre ale luptătorilor englezi. Brațul lui alunecă pe frîu, regele descalecă și se urcă în prima barcă. Baronii, cu mîinile lor îmbrăcate în zale, îl urmează de îndată, strîngînd cu nădejde teaca paloșului; se dă semnalul de plecare. Greoaie, bărcile cu punți sclipitoare părăsesc țărmul din preajma lui Runnymede. Ele înaintează agale, în contra curentului repede, pînă cînd, cu un zgomot surd, lovesc țărmul marii insule care de aici înainte va purta numele de insula Magna Charta. Regele John a pășit pe țărm, iar noi așteptăm. în mijlocul unei tăceri de mormînt pînă cînd un chiot străpunge văzduhul și atunici știm că a fost așezată piayra de temelie a libertății engleze.
(...)

(1) La Runnymede********, la 15 iunie 1215, regele John a fost silit de baronii săi să semneze Magna Charta (prima constituție engleză, care limita puterea regală, mai ales în interesul marilor  baroni feudali).
(2) Mic proprietar de pămînt.

(...)

Sursa
J. K. Jerome, Trei într-o barcă, trad. L. Levițchi, ed. Tineretului, București, 1966, pp. 187-192.

Note M. T.
* Tamisa = Fluviu navigabil pe cea mai parte din lungimea sa de 346 km și care străbate S Angliei de la V la E, pentru se vărsa printr-un estuar în Marea Nordului, după ce traversează Londra. (ro.wikipedia.org)
** Oliver Cromwell (1599-1658) = Fiu de proprietar rural și deputat. Deputat din 1628. Comandant în armata Parlamentului în Războiul Civil (1642-1649) împotriva regelui absolutist Charles I Stuart al Angliei, Scoției și Irlandei. Lord Protector al Commonweathului Angliei, Scoției și Irlandei (1653-1658). (istoriiregasite.wordpress.com)
*** John Plantagenet (1166 - 1216) = Fiu al lui Henric II, rege al Angliei și duce al Normandiei (1154-1189), și frate mai mic al lui Richard I Inimă de Leu, rege al Angliei și duce al Normandiei (1189-1199). Rege al Angliei (1199-1216) și duce al Normandiei (1199-1204). Poreclit "fără de țară" pentru că nu primise feudă de la tatăl său. (www.historia.ro)
**** Duncroft Hall = Clădire în Staines.
***** Staines-upon-Thames (Staines pe Tamisa) = Oraș în comitatul Surrey, regiunea Sud-Est. (eng.wikipwdia.ro)
****** charta (latină) = Document medieval prin care autoritățile recunoșteau privilegiile unor categorii sociale. (dexonline.ro)
******* ecluza Bell = A fost construită prima dată în 1817-1818 și reconstruită după diverse avarii în cursul secolului. A preluat numele lui Charles Bell, primul tehnician care a manevrat-o. (eng.wikipedia.org)
******* Richard Plantagenet (1157 - 1199) = A fost unul dintre conducătorii Cruciadei III (1189-1192), declanșată ca urmare a recuceririi Ierusalimului de către musulmani în 1187. La întoarcere, a fost capturat de împăratul Germaniei și eliberat în 1194 în schimbul unei răscumpărări. A petrecut puțin timp în Anglia, fiind implicat în nesfârșite lupte pentru teritorii în Franța, în cursul cărora a și murit. (istoriiregasite.wordpress.com)
******** Runnymede = Oraș în comitatul Surrey, regiunea Sud-Est. (www.runnymede.gov.uk)

Un bal al generalului Fleury, scutierul împăratului francez Napoleon III (QUEFFELEC 1956 )

<
(...)
În saloanele palatului Tuileries*, dincolo de perdelele grele ale ferestrelor înalte, căldură și lumină: generalul Fleury**, mare scutier al majestății sale împăratul Napoleon al III lea***, dă un bal costumat pentru copii. Poți sluji un regim, o națiune, la fel de bine pe un cîmp de bătălie, ca și în fața unui bufet. Oare nu stă scris, drept elogiu, în dosarul multor ofițeri de la Curte: „Dansator curajos?”
Refrenele unei orchestre, clinchetul  paharelor, tîrșîitul pașilor în lunecare, foșnetul rochiilor, rîsetele, rumoarea acoperă, cu plăcuta deșertăciune, vuietul unor cavalcade stîrnite dincolo de mări și deslușite doar de urechile prea bunilor cunoscători. În Mexic, după plecarea trupelor noastre, războiul s-a preschimbat într-o totală derută a politicii imperiale. Dar dacă mîine bietul Maximilian de Habsburg****, pierdut acolo din vina noastră asemenea unui colet, va fi dat de către insurgenți pe mîna unui pluton de execuție, nu va mai rămîne altcva decît să dechidă în Franța un bal costumat pentru adulți.
Ei da, se distrau bine! Atîta lume, și nimeni nu se deghizase în Maximilian, iar doamnele și domnișoarele avuseseră multe idei bune. Domnișoara de Metternich***** era îmbrăcată cu o rochie fantezistă (oh!) atît de spirituală -, iar domnișoara de la Rocadriere, în zînă a zăpezii. Fiica marelui Consul al Meklemburg-Schwerin-ului****** se deghizase în sergent de pază francez, iar domnișoara Pitard, de la banca Pitard și Dreyfus, în unguroaică. Domnișoara Fielding - în „montagne russe”, iar domnișoara de Carson de Listrac în podgoreană din Argenteuil*******. Soldați din cavaleria ușoară, Diane******** vînătorese, husari********* ai morții, cantiniere ai capilor de coloană, briganzi********** din Abruzzo***********, preoți galanți, Piei-Roșii - de tot felul întîlneai în aceste sute de cupluri, chiar și un factor și un pescar.
(...)
>

SURSA
Henri Queffelec************, O lumină se aprinde pe mare, ed. Eminescu / colecția Romanul de dragoste nr. 218, București, 1987, pp. 19-20.

NOTE M.T.
* Tuileries = Palat din Paris. Reședință a regilor și împăraților Franței, începând cu Henric IV (1589-1610). (http://www.linternaute.com/histoire/magazine/dossier/06/tuileries/1-plan.shtml)
** Emile Fleury (1815 Paris -1884 Paris) = General și diplomat francez. (http://query.nytimes.com/mem/archive-free/pdf?res=9F03E6DF1138E033A25751C1A9649D94659FD7CF)
*** Louis Napoleon Bonaparte (1808 Paris - 1873 Anglia) = Nepot de frate al împăratului Napoleon I. Președinte al celei de a II a Republici franceze (1848-1852). Împărat (1852-1870). (http://www.napoleon.org/en/reading_room/timelines/files/@napoleonIII_life_august04.asp)
**** Maximilian de Habsburg (1832 Viena - 1867 Mexic) = Arhiduce al Austriei. Împărat al celui de-al doilea Imperiu al Mexicului (1864-1867). Sprijinit inițial de Napoleon III monarhiștii mexicani, a fost capturat și executat de republicanii mexicani. (http://istorie-si-destin.blogspot.ro/2012/01/carlota-de-mexic.html)
***** Probabil o nepoată a prințului austriac Klemens Metternich (1773-1859), ministru de externe (1809-1821) și cancelar (1821-1848) al Imperiului Austriei.
****** Marele Ducat Meklemburg-Schwerin = Stat din nordul Germaniei, care în 1910 avea o populație de circa 539 000 locuitori la o surpafață de circa 13 000 kmp. Membru al Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană (962-1806), al Confederației Rinului (1808-1815), al Confederației germane (1815-1867), al Confederației Germaniei de Nord (1867-1871) și al Imperiului German (1871-1918).
******* Argenteuil = Oraș la nord-vest de Paris. În 1866 avea peste 8 000 de locuitori.
******** Diana = Zeița vânătorii, păduriii, lunii și fertilității la romani. Este Artemisa la greci, fiind și sora lui Apollo. (http://mythologica.ro/artemis-zeita-vanatorii/)
********* Husar = Ostaș din cavaleria maghiară în Evul Mediu. – Din magh. huszár. 
Sursa: DEX '09 (2009)  (http://dexonline.ro/definitie/husar) (http://adevarul.ro/locale/brasov/secuii-pregatesc-lupta-cauta-husari-1_50adb8947c42d5a663996912/index.html)
********** brigand = (Franțuzism) Tâlhar de drumul mare. – Din fr. brigand. 
Sursa: DEX '09 (2009) (http://dexonline.ro/definitie/brigand)*********** Abruzzo = Regiune muntoasă din centrul Italiei, cu litoral la Marea Adriatică. (http://www.ft.com/cms/s/2/58f3263e-251a-11dc-bf47-000b5df10621.html#axzz3X78OIIIC)
************ Henri Quefflec (1910 Brest - 1992 Paris) = Scriitor francez ale cărui romane au avut ca temă marea. (http://librairie-marine.com/documents/romans/queffelec.htm)