PAUL DIACONESCU: „Cartea muierilor”, 1998

<
Adevărata miză a acestui roman împovărat de clișee erotice aproape consumistice, lăbărțate pe zeci și zeci de pagini, de altfel performate nu fără dibăcie, cu sprinteneala de condei a fostului gazetar de profesie, e diagnosticul sociopolitic extrem de dur pe care constănțeanul prin naștere, Paul Diaconescu, suedez prin adopțiune încă din 1976, îl stabilește anilor `60, cînd valorile de orice fel, marcînd reapariția conștiinței de sine și a responsabilității asumate, abia reîncepeau să-și croiască loc și cale spre lumină prin monstruoasa junglă ideologică a experimentului comunist. Observația pare mai mult decît evidentă din perspectiva cititorului de astăzi, care cu greu s-ar putea transpune în confuzia axiologică a perioadei în chestiune, cînd devalorizarea idealurilor revoluției (dinadins nu precizez care nume, sau ce anume instaurase ea, consecințele ei îmi amintesc teribil de un haos ceva mai actual, care, de nu cumva o fi existențial, bine-ar fi să nu mai fie de natură poetică!) condusese la reconvertirea lor în monedă ieftină, poate chiar calpă, a efemerului consumat cu lăcomie bestială, a satisfacerii concrete, aproape onaniste, în hic et nunc, a sexului de leprozerie (alt univers concentraționar!), a bețiilor penale, succedaneu caduc al unei libertăți totuși amușinate, temute, de a cărei putință obsesivă eroii se străduiesc cu greu să se dezbare, pentru a se reintegra cu succes sistemului, unul infantilist prin excelență. Iată cum definește ziaristul Barbu, a cărui revoltă se consumă exclusiv verbal, și asta între patu ochi, și care, după o tentativă de a eluda propria înregimentare în sistem - profitînd de o cură la munte, timp în care își lasă barbă! - revine calm la matca ideologică, se tunde și bărbierește, serbează nașterea unui copil și este chiar avansat în ierarhia redacțională, poziția individului într-un stat totalitar: „ Este atitudinea copilului lipsit de orice griji, într-un univers modelat și dominat de părinți. Un copil, tutelat, asistat, lipsit de orice răspundere, dar și de pretenții, fiindcă nu și-a descoperit încă ambițiile, identitatea, personalitatea. E dus de mînă, pricepi? Și, bineînțeles, e recompensat cînd e cuminte și pedepsit cînd e obraznic. Dar prost nu este. Și nici naiv. știe să lingușească pe cine trebuie, știe să mintă cînd si unde, știe, adică, să obțină favoruri, intrînd pe sub pielea celor mari, ca un mic ot ce este. În limbaj adult, asta s-ar numi lipsă de demnitate. În limbajul copilăriei, însă, e doar o șmecherie simpatică, ba chiar o dovadă de istețime.” (p. 292) „Mai putem trăi, cît vom mai putea trăi în această copilărie prelungită? Cînd vom ajunge la maturitate, la vîrsta rațiunii, a răspunderii?” (p. 301) O rupere de copilărie înscenează și eroul principal, autobiografic al cărții, chit că pe plan sexual, prin izbucnirea dintr-o relație de durată, care amenința să devină - psihanalitic vorbind - prea placentară, în hybris-ul numeric al milletre-ului donjuanesc: cartea e, de altfel, dedicată, femeilor care l-au făcut. Fuga, înnobilată de exemplaritatea fulgurată  pe care i-a conferit-o cîndva periplul inițiatic rimbaldian, e deja o luare în stăpînire a adolescentei, psihic și chiar politic. Fuga autorului în Suedia, de asemenea. Probabil că această apariție editorială (Albatros, 1998) încearcă se constituie, recuperînd timpul pierdut, în momentul dens al deplin asumatei maturități.
>

SURSA
Mădălin Roșioru, Cartea muierilor, „Tomis”, Constanța

„Ce-ar mai fi de spus” (PETRESCU & CANGIOPOL 1988)

Dan Petrescu & Liviu Cangiopol, Ce-ar mai fi de spus. Convorbiri libere într-o țară ocupată, pref. V. Tismăneanu, postfață Mariana Marin, Minerva, București, 1990, 248 p.

Cuprins 

V Vladimir Tismăneanu - Refuzul prizonieratului
IX Notă explicativă
XIII Cuvînt înainte

1 Ieșirea din muțenie

2 Normalitate în anormalitate

5 Democratizarea responsabilității

6 Psiheea planetară

11 Regimul nostru este o ancilocrație

13 Victime și persecutori

15 De la Hitler la Stalin

17 Nazism și comunism - Reformele lui Gorbaciov

19 Schimbările „de sus” și sensul istoriei

21 Riscurile statu quo-ului

23 Degradarea simbolurilor se răzbună

32 În contra teleologiei în politică

34 Utopia parantezei

35 „...În prezent le avem pe toate”

36 Demolări și reacții

38 Intelectuali, agenți de influență, specialiști, colaboratori

40 „Numărătoarea inversă” a început!

41 Marea subversiune românească: riscurile ei

42 A sistematiza, a înțelege, a demasca

43 O altfel de sistematizare

47 O nouă coeziune socială

50 Autoreglarea sistemelor totalitare

62 Din nou despre „sistematizare”

64 „Sistematizarea” ca demonstrație de forță

68 România se află acum la o răspîntie - Complexul nostru de inferioritate și exacerbarea lui sub Ceaușescu

70 Condițiile unei beligeranțe deviate

72 În loc de tancuri, buldozere

74 Ipoteza maladiei psihice la vârf și efectele ei

80 Terapia: redresarea morală a națiunii

82 Despre religie și ritul ortodox în special

85 O pildă despre influența Occidentului la noi

91 Democrație curată sau dictator luminat mai întîi?

103 Teoria „țapului ispășitor”

104 Dar expulzarea trebuie să fie conștientă

107 Și diminuările cantitative provoacă salturi calitative

108 Exemplul polonez pro și contra

109 Prestigiul României în străinătate

111 Neorasism

112 Avantajele și dezavantajele ignoranței

124 Abdicarea imaginară

129 Schimbarea din exterior sau dinăuntru?

130 Posibilitățile ieșirii din criză

135 Societate civilă vs. opinie publică

136 Două erori simetrice: acolo e tot un fel de aici; acolo e un antiaici

140 O ipoteză

148 România ideală

149 O mentalitate de lumea a treia

151 Gulag și Romlag

156 Ieșim din istorie sub un maldăr de declarații semnate de toți conducătorii lumii

158 ROMLAG: Structura penitenciară a României de astăzi

165 Iadul e pardosit cu bune intenții

181 Adîncindu-se decalajul, zăgazurile se vor rupe, dar nu prisosul se va revărsa spre pagubă, ci aceasta se va buluci să se adape din prisos

182 Din nou despre interviul lui Silviu Brucan

183 Noua generație post-totalitară

185 Orice schimbare reală în România nu poate fi concepută decît după îndepărtarea lui N. Ceaușescu

186 Înainte de computere, hrană, căldură: libertate!

187 Avantajul de a te putea contrazice

190 Pro și contra organizării opoziției

192 Despre inteligența conducătorului

195 Enigma pasivității românești

204 Ultima oară despre intelectuali

207 Schimbarea „de sus în jos”

211 Iluzia lucrului bine făcut

218 Despre „victoria opoziției”

239 Mariana Marin - În loc de încheiere

„România de astăzi” (RAȚIU 1975)

Ion Rațiu, România  de astăzi. Comunism sau independență?, ediția 2, Expres, 1991, 196 p.

Cuprins

V Prefață la ediția 2
VI Explicație
VIII Cuvântul autorului
IX Prefața ediției românești

Partea întâi - Comunismul la putere

1 I. PCR - o notă falsă a „Rapsodiei române”

4 II. Un mit  - trecutul de luptă al comuniștilor români

9 III. Gheorghe Gheorghiu Dej

13 IV. Canalul morții

17 V. În vârful piramidei

21 VI. Și a fost ziua a doua : industrializarea

24 VII. Lumina vine de la răsărit

Partea a doua: Pe panta naționalismului

29 I. Gura păcătosului adevăr grăiește

33 II. Prima confruntare

36 III. Duelul

40 IV. Șansă și abilitate

48 V. Naționalismul - aliatul uitat

56 VI. Chinezerii

60 VII. Incidentul Valev

64 VIII. Reconcilierea

67 IX. Ruptura

Partea a treia: Ceaușescu

75 I. Regele a murit! Trăiască regele!

77 II. Hai să dăm mînă cu mînă

81 III. Toate drumurile duc spre Vest

91 IV. Minirevoluția culturală

97 V. O atmosferă apăsătoare

103 VI. Cultul personalității

107 VII. Recuperări istorice

111 VIII. Exilații - o primejdie

119 IX. Misionarii partidului

122 X. Tribuna ipocriziei

124 XI. Reevaluări reciproce

130 XII. Întoarcerea fiului rătăcitor

136 XIII. Comis-voiajorul comunismului mondial

141 XIV. „Independența”: o afacere profitabilă

147 XV. Lozinci și spionaj

Partea a patra: Un stat totalitar

151 I. Vasalitate

156 II. Cezarul

164 III. Noua oligarhie: ștabii

169 IV. Tehnocrații

175 V. Supușii

181 VI. Geniul românesc

185 VII. Concluzii

coperta 4: I. R. aparține unei familii care a dat diplomați, oameni politici, prelați și cărturari. 

S-a născut la Turda în 1917 și a studiat la universitățile din Cluj, Munchen și Cambridge, dobândind două licențe, în drept și științe economice, precum și un doctorat în științe politice.

Diplomat, gazetar, activ în transporturi maritime și constrcuții imobiliare, președinte al Asociației Culturale a Românilor din Anglia ( 1965-1985), președinte al Uniuni Mondiale a Românilor Liberi de la înființare în 1984, I. R. este și autorul unor lucrări cu caracter juridic, politic și literar.

„România de astăzi”, apărută în engleză, franceză și poloneză în 1975, este o analiză obiectivă a regimului comunist instaurat în România după al doilea război mondial, până la data publicării cărții.

Nici o etapă sau fapt semnificativ din istoria acelor trei decenii - industrializarea, lupta pentru putere în sânul conducerii PCR, aservirea rusească, minirevoluția culturală, cultul personalității lui Ceaușescu - nici un aspect pregnant al politicii externe a guvernului dela București nu este neglijat.

Problema principală în dezbatere este „independența” României comuniste. A existat ea cu adevărat?  Dacă da, cum s-a explicat reintegrarea progresivă a țării în CAER și în Pactul de la  Varșovia din acei ani? Și dacă nu a existat, cum a fost posibil ca România să întrețină strînse relații economice și chiar politice cu Occidentul? Este tocmai ce încearcă să explice volumul de față.