Ferdinand și Maria (ȚEPELEA 2003)

 Ioan Țepelea, [Ferdinand și Maria]„Tomis”, Constanța, august 2003, 

92 

treizeci de mii de participanți(25). Dar, grandioasa manifestare a Încoronării de la Alba Iulia avea să consemneze și unele aspecte mai puțin plăcute precum neparticiparea principalelor partide din opoziție, îndeosebi absența Partidului Național, cel ce avuse un rol determinant în organizarea actului istoric de la 1 Decembrie 1918. Regele, regina și celelalte oficialități au plecat seara spre București, unde a doua zi, pe 16 octombrie, aveau să se desfășoare festivități la Arcul de Triumf, dar și la Mitropolie și în Piața Universității, în fața statuii lui Mihai Viteazul. Seara zilei de 16 octombrie a prilejuit și ocazia unei mese festive, la Cercul Militar, cu participarea oficialităților române și străine (Franța, Italia, Spania, Cehoslovacia, Grecia, Iugoslavia, Marea Britanie, Olanda, Norvegia, Danemarca, Belgia, Portugalia, Japonia). Printre oaspeții de mare onoare se aflau mareșalul francez Foch, comandantul armatelor franceze în primul război mondial și comandant al Comandamentului Suprem Aliat, generalul Berthelot, șeful Misiunii militare franceze în România (1916-1918) și comandant al Comandamentului Armatei de Dunăre.      

După episodul Încoronării - asumat de Partidul Național Liberal, de fapt de Ion I. C. Brătianu, ca evenimente majore ale vremii se rețin: Constituția din 1923, degringolada de comportament a principelui Carol, dar și disputa dintre partide, unde, în opoziție, poziția cea mai impresionantă o avea Partidul Național (în toamna anului 1926 acesta a fuzionat cu Partidul Țărănesc). Dar, căderea la pat, urmare a unui cancer intestinal, a regelui Ferdinand,  a alimentat speculații și știri de tot felul. În pofida acestora, regina Maria va întreprinde în octombrie 1926 o vizită în SUA, de fapt, un lung turneu în cadrul căruia s-a întâlnit cu primarul New York-ului și a participat la un dineu oferit de președintele Coolidge în onoarea sa la Casa Albă(26). Timp de două luni, cât a durat vizita în SUA, regina a ajuns și la Hollywood, unde l-a cunoscut pe Charlie Chaplin. Se spune că prin această călătorie regina „ar fi pus România pe hartă”. Chemată în țară de oficialii de la București, urmare a înrăutățirii stării de sănătate a regelui Ferdinand, regina Maria avea să revină la București, după care l-a însoțit pe rege, împreună cu principesa Ileana, în timpul mutării acestuia de la Scroviștea la Sinaia, unde s-a stabilit la castelul Pelișor. 

Când în seara zilei de 19 iulie 1927 s-a anunțat că Parlamentul era legal constituit, ca urmare a validării mandatelor deputaților și senatorilor, regele Ferdinand mai avea de trăit puține ore. A murit la ora 2, 15, cum avea să fie consemnat în Monitorul Oficial nr. 153 bis din 20 iulie 1927, deși se spune că, „de fapt, ar fi încetat din viață cu treizeci și patru de ore mai înainte”, aspect ce avea să fie tăinuit pentru a se putea constitui noile Corpuri legiuitoare.  

Regele Ferdinand I, „delicatul, sfiosul, interiorizatul” rege pentru care problema războiului de reintegrare  era un prilej de dramatică verificare a virtuților monarhice, exprimate de sintagma primatul datoriei asupra sentimentului, dispăruse(27). Rămăsese însă consoarta sa Maria, Regină a Războiului(28). „Cu splendori de legendă în albastrul ochilor în care cerul și marea se oglindeau ”, cum minunat scrie Pamfil Șeicaru în celebra sa carte, apărută postum, Dinastia de Hohenzollern Sigmaringen, carte apărută datorită omului de mare omenie, doctor și profesor, Vasile Iliescu din Munchen. 

* Ferdinand s-a născut la 12 august 1865 la Sigmaringen, în Germania, fiind unul dintre fiii principelui Leopold de Hohenzollern - frate cu Carol I al României - și al principesei Antonia de Braganza. După cursurile liceale la Dusseldorf, urmează Școala militară la Cassel și în 1885 devine sublocotenent în garda prusacă de la Potsdam. Din 1887 urmează cursurile universitare din Tubingen și Leipzig, devenind peste timp botanist de renume european. (Iulian Voicu și Emilian Bădescu, Regalitatea - o pagină din istoria României, Alcor Edimpex SRL, ed. II, 2001, p. 25).

** Cea care avea să devină Regina Maria se născuse la 29 octombrie 1895, la Eastwell, în Anglia, căsătoria cu Ferdinand realizându-se la nici optsprezece ani, la 29 decembrie 1892. Un spirit cu adevărat cutezător, frumoasă, înțeleaptă și cu o personalitate debordantă, plină de energie și elocutorie în formularea părerilor proprii, ea avea să devină cea „care a pus România pe hartă” în 1926, când a întreprins o călătorie în America. Înzestrată cu o mare sensibilitate, dovedindu-se o talentată scriitoare - Povestea vieții mele, lucrare în trei volume, 1934-1935, fiind de referință. S-a stins din viață la 18 iulie 1938, fiind înmormântată alături de regele Ferdinand în biserica domnească de la Curtea de Argeș. (Regalitatea...., p. 32).

1 = Pamfil Șeicaru, Dinastia de Hohenzollern Sigmaringen, Biblioteca Aletheia, Oradea, 2002. (Prezentarea introductivă de dr. Vasile Iliescu. Ediție și note de Ioan Țepelea și Virgil Bulat)
2 = Iulian Voicu și Emilian Bădescu, Regalitatea - o pagină din istoria României, Alcor Edimpex SRL, ed. II, 2001, p. 25.
3 = Paul al României, Carol al II lea, Rege al României, Holding. Raporter, București, 1991, (versiunea românească Ileana Vulpescu), p. XVII
4 = Ibidem, p. XIX.
5 = P. Șeicaru, op. cit., p. 85-86.
6 = Ibidem.
7 = Ibidem.
8 = Ibidem, p. 99.
9 = Titu Maiorescu, Istoria contemporană a României (1866-1900), Socec, București, 1925.
10 = Ioan Scurtu, Ferdinand I, Editura Enciclopedică, București, 2001, p. 7.
11 = A. Guy Gouthier, Missy. Regina României, Humanitas, București, 2000 (varianta în românește Andreia Popescu), p. 169. 
12 = N. Iorga, Regele Ferdinand. Cu prilejul înmormântării, La Porțile Orientului, Iași, 1996, p. 58.
13 = I. Scurtu, op. cit., p. 23.
14 = I. Voicu și E. Bădescu, op. cit., p. 18.
15 = Ioan Țepelea, 1919. O campanie pentru liniștea Europei, Dacia / Istorie recuperată, Cluj Napoca, 1995, p. 243-244.
Vezi și C. Kirițescu, Istoria războiului pentru reîntregirea României, vol. 2, București, 1989, p. 483. 
16 = I. Scurtu, op. cit., p. 64.
17 = Ibidem, p. 79. 
18 = P. Șeicaru, op. cit., p. 22.
19 = Diana Fotescu, Martie-Aprilie 1919. Vizita reginei Maria la Paris și la Londra, „Magazin istoric”, 12/1994. 
20 = I. Scurtu, op. cit., p. 87, apud Terence Elsberry, Marie of Roumanie, p. 115.
21 = Ibidem.
22 = N. Iorga, Regina Maria. Cu prilejul încoronării, Porțile Orientului, Iași, 1996, p. 132.
23 = I. Scurtu, op. cit., p. 115.
24 = Ibidem, p. 118.
25 = Ibidem, p. 169.
26 = Ibidem, p. 188.
27 = P. Șeicaru, op. cit., p. 117.
28 = Ibidem, p. 117-118.