Echipa de rugby Chimia Năvodari în barajul de promovare în prima divizie („LITORAL” 1973)

 De doi ani la conducerea rugbiului constănțean se află un grup de oameni inimoși, iubitori ai acestui sport plin de bărbăție, spectaculos, în care pregătirea fizică și tehnică sunt capitole ce nu pot să lipsească din bagajul unui rugbist de performanță. De altfel, în ultimii doi ani, rugbiul ca disciplină sportivă a fost introdus în școlile profesionale. Ca rezultat, la un an după această inițiativă, 12 echipe constănțene promovau în divizia secundă a țării.

Dezvoltarea sportului cu balonul oval a continuat nu numai prin prezența Farului în prima divizie a țării, prin participarea unor sportivi de aici în echipa reprezentativă a țării (Bucos, Cristea, Drăgan), dar și printr-o luptă de spectacol, de frumusețe bărbătească în campionatul republican, al diviziei B, acolo unde, săptămână de săptămână, reprezentantele asociațiilor constănțene se confruntau într-un campionat excelent organizat (merite revenind comisiei județene de rugbi), de bună valoare tehnică.

În 1973, la terminarea campionatului diviziei secunde, Chimia Năvodari devine câștigătoarea seriei de la Constanța și participă, sub îndrumarea antrenorului Traian Doiciu, la barajul pentru promovarea în prima divizie. A fost o luptă acerbă cu echipe ce vizau același obiectiv, dispută din care rugbiștii constănțeni au ieșit învingători, nepierzând nici un meci. Ei au câștigat cu 11-3 la Constructorul București, cu 14-0 la URA Tecuci și au terminat 6-6 cu Agronomia Cluj. În felul acesta, începutul sezonului 1973-1974 consemnează la Constanța o nouă divizionară A, situând mișcarea sportivă rugbistică din această parte a țării pe planul imediat următor Capitalei.

Despre pregătirile echipei ne-a vorbit antrenorul T. Doiciu: „Antrenamentele le-am început la 4 februarie, punând accent pe pregătirea fizică. Având la dispoziție o înaintare cu gabarit impresionant (5 jucători peste 100 kg) și cu mare putere de luptă, Chimia a terminat campionatul cu o singură înfrângere, înscriind 500 de puncte și primind 24.”

Dar, am fi nedrepți dacă în prezentarea succintă a rugbiului constănțean nu am vorbi și despre munca ce se desfășoară pentru depistarea tinerelor talente ce activează în cadrul campionatului republican de juniori.

„Dumitru Antonescu - titular la echipa reprezentativă” („LITORAL” 1972)

 Pentru cei ce i-au urmărit îndeaproape cariera sportivă, faptul că fundașul central al Farului, Dumitru Antonescu, a devenit titular al primei noastre reprezentative de fotbal, nu constituie o surpriză. Remarcat în permanență pentru constanța jocului său, pentru sportivitatea cu care a evoluat întotdeauna în unsprezecele Farului, pentru dăruirea cu care a apărat culorile clubului (amintiți-vă de comportarea sa excelentă în postura inedită de portar din jocul cu UTA), D. A. își vede visul împlinit, visul oricărui sportiv de performanță: titularizarea în echipa reprezentativă a țării. Debutul lui D. A. are loc în condițiile în care fotbalul românesc este angajat într-o nouă competiție supremă, preliminariile campionatului mondial și,  așa cum, cu patru ani în urmă, un alt fotbalist constănțean, Marin Tufan, și-a făcut din plin datoria, suntem că și A. va evolua duminică în nota sa obișnuită, adică foarte bine. Succes, Dumitru Antonescu!

„Sunt jucătorii din provincie mai slabi decât cei din București” („LITORAL” 1971)

 ?, Sunt jucătorii din provincie mai slabi decât cei din București?, „Litoral”, Constanța, 1971?

În fotbalul nostru de performanță se întâmplă un fenomen: de doi ani echipele provinciale domină campionatul. Dar în echipa reprezentativă pătrund în proporție de 80% jucătorii bucureșteni. Până la partida cu Finlanda, în unsprezecele reprezentativei noastre figurau doar doi jucători din provincie (Dobrin și Dembrovschi). Oare acesta să fie potențialul maximal echipelor din restul țării? Desigur că nu. Iată care este opinia a doi jucători din provincie.

Nicolae Dobrin: „După campionatele mondiale din Mexic și după incidentul cu Ozon, m-am hotărât să nu mai dau declarații. Iată că mă puneți în situația de a încălca a ceastă hotărâre. Cred, dar nu sunt convins, că în provincie sunt foarte mulți jucători valoroși. La FC Argeș sunt 2-3 jucători care pot juca oricând în echipa reprezentativă. Nici la Farul nu lipsesc valorile. La Universitatea Craiova, la Cluj, la Petroșani, la Tg. Mureș sunt alți fotbaliști de certă valoare. Principalul este însă ca aceștia să fie depistați, să li se acorde încredere.”

Marin Tufan: „După jocul de la Lausanne toți mi-au spus că am câștigat dreptul de titular în echipa reprezentativă. Dar în următoarea confruntare am figurat ca rezervă. Apoi, în Mexic, nimeni nu s-a mai uitat la mine. Desigur că la ora actuală sunt alți jucători mai buni decât mine. Dar aceasta nu înseamnă că aceștia sunt numai din București. Cred că antrenorii lotului reprezentativ trebuie să acorde mai multă atenție și mai multă încredere jucătorilor din provincie.”