Pedagogul european care a pus bazele teoretice ale predării pe clase şi lecţii a fost cehul Jan Amos Komenski (1592-1670), cunoscut sub numele latin Comenius.
În lucrarea Ieşirea la lumină din labirinturile scolasticii, el critică lipsa ţelurilor, mijloacelor şi regulilor din metodele educative ale epocii sale.
În opera Legile unei şcoli bine organizate, Comenius subliniază importanţa lecţiilor pe clase şi a sistemului de predare pe lecţii. Timpul trebuie împărţit astfel încât ''fiecare an, lună, zi şi oră să aibă fixate obiective proprii''. În succesiunea predării, lecţia de azi trebuie să aibă legătură cu cea de ieri şi cu cea de mâine, iar procesul învăţării să meargă de la uşor la greu şi de la simplu la compus.
Pedagogul ceh a formulat câteva ''legi didactice'', care prevedeau: evitarea monotoniei şi uniformităţii, prezentarea zilnică a unor noutăţi, prezentarea mai întâi a întregului şi apoi a părţilor, folosirea teoriei în practică.
Următorii mari pedagogi europeni au fost englezul John Locke (1632-1704) și francezul Jean Jacques Rousseau (1712-1778). Dar lucările lor Educația gentlemanului (1693) și Emil (1762) au fost axate pe educația individuală decât pe învățarea organizată în cadrul școlii.
Teoria lui Rousseau a fost aplicată de elvețianul Heinrich Pestalozzi (1746-1827), care a influențat dezvoltarea organizării lecțiilor în școala elementară. Pestalozzi a acordat atenție intuiției în învățare și educației fizice.
O contribuție importantă în dezvoltarea metodicii învățării și a organizării lecțiilor a avut-o germanul Johann Herbart (1776-1841). Pe baza concepției sale metafizice despre lume, pedagogul din Oldenburg a organizat predarea lecțiilor prin metoda celor 4 trepte psihologice: claritatea, asociația, sistema și metoda. Dar aplicarea metodei indiferent de vârsta elevilor și de specificul obiectului a dus la schematism.
Și rusul Konstantin Ușinski (1824-1870), supranumit „învățătorul învătorilor ruși”, a avut merite în dezvoltarea teoriei pedagogice. El recomanda: cunoașterea specificului psihologic și de vârstă al elevilor, educarea voinței acestora, metode variate, pregătirea elevilor pentru muncă, gluma limitată de seriozitate și stabilirea temei principale a lecției.
La rândul său, marele romancier rus Lev Tolstoi (1828-1910) a avut preocupări în acest domeniu, subliniind importanța studierii experienței pedagogice. Concepția sa pedagogică se baza pe ideea educației libere, care acorda o mare importanță personalității copilului și necesității ca acesta să conștientizeze că în fiecare lecție face un pas înainte în învățare.
Emil Ghibu, Lecţia de educaţie fizică, Editura tineretului, cultură fizică şi sport, Bucureşti, 1957, 9-15.
Se afișează postările cu eticheta Tolstoi. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Tolstoi. Afișați toate postările
miercuri, 9 octombrie 2013
luni, 9 septembrie 2013
9 septembrie
A fost o data...
9 septembrie
1516 - A murit pictorul flamand Hieronymus Bosch (Jerome Van Aken).
1828 - S-a născut scriitorul rus Lev Nikolaevici Tolstoi, important romancier al literaturii universale (m. 20 noiembrie 1910).
1861 - S-a născut Agatha Bârsescu; a fost prima actriţă româncă prezentă pe scenele teatrelor din Viena, apoi şi din America (m. 22 noiembrie 1939).
1966 - A murit Octav Mayer, matematician, primul doctor în matematică pură din ţara noastră, considerat unul dintre principalii realizatori ai teoriei reţelelor unei suprafeţe (n. octombrie 1895).
1896 - A murit Matei Millo, actor şi cântăreţ, autor de texte dramatice, unul dintre pionierii teatrului românesc (n. 25 noiembrie 1814).
1898 - A murit Stephane Mallarmé, poet şi eseist francez (n. 18 martie 1842).
1901 - A murit pictorul şi litografistul Henri de Toulouse-Lautrec (n. 24 noiembrie 1864).
1908 - S-a născut scriitorul Cesare Pavese (m. 27 august 1950).
1912 - S-a născut Horia Stamatu, poet şi eseist; a fost unul dintre fondatorii Institutului Român de Cercetări de pe lângă Sorbona (m. 8 iulie 1989, Freiburg).
1943 - S-a născut Dana Dumitriu, critic literar şi prozatoare (m. 10 octombrie 1987).
1976 - A murit Mao Zedong, preşedinte al Chinei în perioada 1949-1959 (n. 26 decembrie 1893).
2003 - A murit Edward Teller, om de ştiinţă, considerat părintele bombei cu hidrogen (n. 15 ianuarie 1908).
luni, 15 iulie 2013
Patriotism versus mântuire în timpul celui de-al doilea război mondial (GREENE 1943 )
In 1943, în timpul celui de-al doilea război mondial, scriitorul englez Graham Greene publică romanul de spionaj The Ministry of Fear. Acţiunea se petrece în Anglia, unde fostul ziarist Arthur Rowe, personajul principal, contribuie decisiv la destructurarea unei reţele de spionaj progermană. Pierzîndu-și memoria în urma exploziei unei bombe aviatice germane, el este sechestrat de membrii reţelei într-un spital psihiatric sub numele de Digby. Aici lecturează fragmente din lucrarea filozofică Crezul meu (1884) a romancierului rus Lev Tolstoi şi reflectează asupra conceptului de patriotism.
<
(...)
Așteptă încă o jumătate de ceas, fără să facă nimic, apoi se dădu jos din pat și merse spre raftul de cărți. Cărțile, însă, nu-I promiteau cine știe ce distracție - îndeosebi înțelepciunea dogmatică aunor învățați bătrâni: Crezul meu de Tolstoi, Psihanaliza vieții cotidiene de Freud*, o biografie a lui Rudolf Steiner (1)... Digby luă cartea lui Tolstoi și, deschizînd-o, văzu pe marginile unor pagini urmele șterse, dar încă vizibile, al eunor linii trase cu creionul. Și, cum orice om e curios să știe ce i se pare remarcabil altora, începu să citească:
„Cînd îmi aduc aminte de tot răul pe care l-am făcut eu însumi, pe care l-am răbdat sau l-am văzut săvîrșindu-se în numele vrajbei dintre națiuni, înțeleg limpede că pricina acestui rău stă în imensa înșelăciune pe care o numim patriotism și dragoste de țară...”
Această afirmație, brutală și dogmatică, avea oarecare noblețe, spre deosebire de încercarea de a șterge sublinierile de pe margine, o încercare nedemnă, vădind lipsa curajului opiniei.
Digby citi mai departe, pe aceeași pagină:
„Christos m-a făcut să înțeleg că zidul despărțitor ce-l durăm între noi și celelalte popoare ne știrbește fericirea. Sînt încredințat că așa stau lucrurile; de aceea, dacă așa ajunge, în vreun moment de rătăcire, să nutresc simțăminte de dușmănie împotriva vreunui om străin de neamul meu...”
„Nu, nu simt nici o dușmănie împotriva vreunui om de altă naționalitate, își spuse Digby. Dacă e să încep din nou să trăiesc, nu ura, ci dragostea vreau să-mi fie călăuză în viață. Ca și Johns**, sînt un om obișnuit, lipsit de vreo ideologie, însă legat de peisaju de cîmpie din Cambridgeshire***: o carieră de calcar, o lizieră de sălcii, un orășel de provincie... (amintirile se închegau cu greu, stîngace)... un orășel unde în fiecare sîmbătă avea loc o serată dansantă...”
Gîndurile acestea îi dădură lui Digby un fel de certitudine odihnitoare. „O, dacă Tolstoi ar fi trăit într-o țară mica, nu în Rusia, care-i mai degrabă un continent decît o țară! De ce scrie el așa? Dacă ne-am lua după el, am crede că răul suprem pe care-l putem face unui semen al nostrum este să-l ucidem. De murit, trebuie să murim cu toții, și fiecare din noi se teme de moarte, dar omorînd un om îl scăpăm de această teamă, care altfel al crește an de an... Și apoi, nu e neapărat nevoie ca să urăști ca să ucizi: poți ucide pe cineva pentru că-l iubești...”
Digby simți din nou o strîngere de inimă și o amețeală ciudată.
Se întinsă pe pernă, și parcă-l auzi pe bătrînul patriarh**** cu barba lungă, șoptindu-i la ureche: „Refuz să recunosc vreun stat sau vreo națiune... Nu pot să iau parte... nu pot să iau parte...”Cu ochii larg deschiși, visa despre un om - se prea poate să fi fost un prieten, dar nu-i vedea fața - un om care se ținuse de asemenea deoparte: o suferință personală îl izolase și-l ascunsese întocmai ca o barbă ... Cinse să fi fost? Nu-și putea aminti. Războiul și tot ceea ce se întîmpla în jurul lui nu păreau să-l privească direct. Digby simțea că bătrînul patriarh se înșelase: fusese prea obsedat de mîntuirea propriului suflet. Nu e oare mai bine să iei parte chiar la crimele acelora pe care-i iubești, să le împărtășești la nevoie și ura, și să suferi laolaltă cu ei pînă la moarte, decît să te mîntuiești de unul singur?
Numai că acest raționament îi absolvă și pe dușmani - ar putea obiecta cineva. „Și de ce nu? se întrebă Digby. L-ar absolve, deci, și pe cel care-ar ucide sau ar fi ucis din dragoste. De ce să nu-ți absolvi dușmanul? Totul e să nu te închistezi în superioritatea ta, refuzînd să ucizi și întorcînd mereu celălalt obraz. „Dacă un om te insultă”... Da, trebuie să știi să faci deosebirea, să nu ucizi pentru un interes egoist, ci de dragul acelora pe care-i iubești și alături de cei pe care îi iubești. Așa, da, merită să-ți primejduiești sufletul!”
Gîndurile lui Digby se întoarseră la Anna Hilfe*****. Ori de cite ori se gîndea la ea, simțea o ciudată strîngere de inimă. Întocmai ca odinioară, cînd aștepta - în curtea unui han numit parcă La stema regală - iar fata iubită venea încet pe uliță, în noaptea grea de frumusețe, dar și de suferință și deznădejde, pentru că pe atunci era prea atunci era prea tînăr pentru așa ceva...
Era sătul pînă peste cap de teoriile lui Tolstoi. Cine putea suporta să fie tratat ca un invalid?! Doar o eroină de roman se putea îndrăgosti de un invalid. Îi venea ușor lui Tolstoi să propovăduiască neîmpotrivirea la rău, după ce el însuși își trăise, la Sevastopol******, momentul eroic.
(1) Rudolf Steiner (1861-1925), teosof și ocultist german.
(...)>
SURSA
Graham Greene, Ministerul Groazei, ed. II, trad. P. Solomon, edit. Sirius, Bucureşti, 1991, p. 122-124.
NOTE M.T.
*Sigmund Freud (1856 Cehia - 1939 Londra)=Medic evreu de limbă germană, întemeietor al științei psihanalizei la Viena, capitala Imperiului Austro-Ungar.
**Johns=Infirmier din spitalul de psihiatrie în care era internat Rowe/Digby.
***Cambridgeshire=Comitat din centrul Angliei.
****Lev Tolstoi a trăit între 1828 și 1910.
*****Anna Hilfe=Emigrantă austriacă în Anglia, al cărei frate era membru al rețelei de spionaj pro- naziste.
******Tolstoi a participat la lungul asediu al portului ucrainean Sevastopol în timpul Războiului Crimeii (1853-1856), pierdut de Rusia în fața alianței formate din Marea Britanie, Franța, Imperiul Otoman și Piemont.
<
(...)
Așteptă încă o jumătate de ceas, fără să facă nimic, apoi se dădu jos din pat și merse spre raftul de cărți. Cărțile, însă, nu-I promiteau cine știe ce distracție - îndeosebi înțelepciunea dogmatică aunor învățați bătrâni: Crezul meu de Tolstoi, Psihanaliza vieții cotidiene de Freud*, o biografie a lui Rudolf Steiner (1)... Digby luă cartea lui Tolstoi și, deschizînd-o, văzu pe marginile unor pagini urmele șterse, dar încă vizibile, al eunor linii trase cu creionul. Și, cum orice om e curios să știe ce i se pare remarcabil altora, începu să citească:
„Cînd îmi aduc aminte de tot răul pe care l-am făcut eu însumi, pe care l-am răbdat sau l-am văzut săvîrșindu-se în numele vrajbei dintre națiuni, înțeleg limpede că pricina acestui rău stă în imensa înșelăciune pe care o numim patriotism și dragoste de țară...”
Această afirmație, brutală și dogmatică, avea oarecare noblețe, spre deosebire de încercarea de a șterge sublinierile de pe margine, o încercare nedemnă, vădind lipsa curajului opiniei.
Digby citi mai departe, pe aceeași pagină:
„Christos m-a făcut să înțeleg că zidul despărțitor ce-l durăm între noi și celelalte popoare ne știrbește fericirea. Sînt încredințat că așa stau lucrurile; de aceea, dacă așa ajunge, în vreun moment de rătăcire, să nutresc simțăminte de dușmănie împotriva vreunui om străin de neamul meu...”
„Nu, nu simt nici o dușmănie împotriva vreunui om de altă naționalitate, își spuse Digby. Dacă e să încep din nou să trăiesc, nu ura, ci dragostea vreau să-mi fie călăuză în viață. Ca și Johns**, sînt un om obișnuit, lipsit de vreo ideologie, însă legat de peisaju de cîmpie din Cambridgeshire***: o carieră de calcar, o lizieră de sălcii, un orășel de provincie... (amintirile se închegau cu greu, stîngace)... un orășel unde în fiecare sîmbătă avea loc o serată dansantă...”
Gîndurile acestea îi dădură lui Digby un fel de certitudine odihnitoare. „O, dacă Tolstoi ar fi trăit într-o țară mica, nu în Rusia, care-i mai degrabă un continent decît o țară! De ce scrie el așa? Dacă ne-am lua după el, am crede că răul suprem pe care-l putem face unui semen al nostrum este să-l ucidem. De murit, trebuie să murim cu toții, și fiecare din noi se teme de moarte, dar omorînd un om îl scăpăm de această teamă, care altfel al crește an de an... Și apoi, nu e neapărat nevoie ca să urăști ca să ucizi: poți ucide pe cineva pentru că-l iubești...”
Digby simți din nou o strîngere de inimă și o amețeală ciudată.
Se întinsă pe pernă, și parcă-l auzi pe bătrînul patriarh**** cu barba lungă, șoptindu-i la ureche: „Refuz să recunosc vreun stat sau vreo națiune... Nu pot să iau parte... nu pot să iau parte...”Cu ochii larg deschiși, visa despre un om - se prea poate să fi fost un prieten, dar nu-i vedea fața - un om care se ținuse de asemenea deoparte: o suferință personală îl izolase și-l ascunsese întocmai ca o barbă ... Cinse să fi fost? Nu-și putea aminti. Războiul și tot ceea ce se întîmpla în jurul lui nu păreau să-l privească direct. Digby simțea că bătrînul patriarh se înșelase: fusese prea obsedat de mîntuirea propriului suflet. Nu e oare mai bine să iei parte chiar la crimele acelora pe care-i iubești, să le împărtășești la nevoie și ura, și să suferi laolaltă cu ei pînă la moarte, decît să te mîntuiești de unul singur?
Numai că acest raționament îi absolvă și pe dușmani - ar putea obiecta cineva. „Și de ce nu? se întrebă Digby. L-ar absolve, deci, și pe cel care-ar ucide sau ar fi ucis din dragoste. De ce să nu-ți absolvi dușmanul? Totul e să nu te închistezi în superioritatea ta, refuzînd să ucizi și întorcînd mereu celălalt obraz. „Dacă un om te insultă”... Da, trebuie să știi să faci deosebirea, să nu ucizi pentru un interes egoist, ci de dragul acelora pe care-i iubești și alături de cei pe care îi iubești. Așa, da, merită să-ți primejduiești sufletul!”
Gîndurile lui Digby se întoarseră la Anna Hilfe*****. Ori de cite ori se gîndea la ea, simțea o ciudată strîngere de inimă. Întocmai ca odinioară, cînd aștepta - în curtea unui han numit parcă La stema regală - iar fata iubită venea încet pe uliță, în noaptea grea de frumusețe, dar și de suferință și deznădejde, pentru că pe atunci era prea atunci era prea tînăr pentru așa ceva...
Era sătul pînă peste cap de teoriile lui Tolstoi. Cine putea suporta să fie tratat ca un invalid?! Doar o eroină de roman se putea îndrăgosti de un invalid. Îi venea ușor lui Tolstoi să propovăduiască neîmpotrivirea la rău, după ce el însuși își trăise, la Sevastopol******, momentul eroic.
(1) Rudolf Steiner (1861-1925), teosof și ocultist german.
(...)>
SURSA
Graham Greene, Ministerul Groazei, ed. II, trad. P. Solomon, edit. Sirius, Bucureşti, 1991, p. 122-124.
NOTE M.T.
*Sigmund Freud (1856 Cehia - 1939 Londra)=Medic evreu de limbă germană, întemeietor al științei psihanalizei la Viena, capitala Imperiului Austro-Ungar.
**Johns=Infirmier din spitalul de psihiatrie în care era internat Rowe/Digby.
***Cambridgeshire=Comitat din centrul Angliei.
****Lev Tolstoi a trăit între 1828 și 1910.
*****Anna Hilfe=Emigrantă austriacă în Anglia, al cărei frate era membru al rețelei de spionaj pro- naziste.
******Tolstoi a participat la lungul asediu al portului ucrainean Sevastopol în timpul Războiului Crimeii (1853-1856), pierdut de Rusia în fața alianței formate din Marea Britanie, Franța, Imperiul Otoman și Piemont.
marți, 17 aprilie 2012
CRITICUL I. B. LEFTER DESPRE VOLUMUL „CALEA DE ACCES” (1982) Al LUI L. RAICU
În lucrarea Reflecții asupra spiritului creator (1979), criticul literar Lucian Raicu (Bernard Leibovici) (1934 Iași - 2006 Paris) se definea prin delimitare de eseistul obsedat de obiectivitate și echilibru care încerca „să-și realizeze pe deplin misteriosul scop, acțiunea de tenace autoanulare a identității” (p. 301). Pe de altă parte, I. B. L. observă că, dintr-o perspectivă afirmativă, critica lui L. R. este „O continuă, perseverentă, patetică, tulburătoare căutare a identității”.
Calea de acces cuprinde cinci eseuri despre autori pe care L. R. îi mai comentase în activitatea sa literară: G. Bacovia, M. Sadoveanu, Eugen Lovinescu, Thomas Mann (1875 Germania - 1955 Elveția: Iosif și frații săi) și Lev Tolstoi (Jurnalul).
Eseurile descriu nu numai portretul scriitorului analizat, ci și „aventura intelectuală pe care opera aceluia o declanșează”. Ele sînt generate de „ipoteze de lectură fertile, idei și intuiții remarcabile prin finețe”, I. B. L: subliniind că „Însăși ideea de ipoteză îi place lui Lucian Raicu”.
Discursul său critic înglobează diverse genuri literare: jurnal, memorialistică (propria sa călătorie anterioară în India în analiza lui T. M,), proză. Scrierea sa este caracterizată de „fragmentarismul desfășurat pe spații ample”, fragmentele fiind notații scurte de maximum o pagină.
În final, I. B. L. concluzionează asupra operei lui L. R., explicând astfel și titlul articolului : „Condiția criticii sale este asumarea patetică operei literare, în al cărei chip se oglindesc, suprapuse, imaginea lumii și ființei. Aventura spiritului creator se consumă între ramele acestei oglinzi cu trei dimensiuni”.
SURSA
Ion Bogdan Lefter, Oglinda cu trei dimensiuni, „Tomis”, Constanța, ?.?.1982, p.?.
Calea de acces cuprinde cinci eseuri despre autori pe care L. R. îi mai comentase în activitatea sa literară: G. Bacovia, M. Sadoveanu, Eugen Lovinescu, Thomas Mann (1875 Germania - 1955 Elveția: Iosif și frații săi) și Lev Tolstoi (Jurnalul).
Eseurile descriu nu numai portretul scriitorului analizat, ci și „aventura intelectuală pe care opera aceluia o declanșează”. Ele sînt generate de „ipoteze de lectură fertile, idei și intuiții remarcabile prin finețe”, I. B. L: subliniind că „Însăși ideea de ipoteză îi place lui Lucian Raicu”.
Discursul său critic înglobează diverse genuri literare: jurnal, memorialistică (propria sa călătorie anterioară în India în analiza lui T. M,), proză. Scrierea sa este caracterizată de „fragmentarismul desfășurat pe spații ample”, fragmentele fiind notații scurte de maximum o pagină.
În final, I. B. L. concluzionează asupra operei lui L. R., explicând astfel și titlul articolului : „Condiția criticii sale este asumarea patetică operei literare, în al cărei chip se oglindesc, suprapuse, imaginea lumii și ființei. Aventura spiritului creator se consumă între ramele acestei oglinzi cu trei dimensiuni”.
SURSA
Ion Bogdan Lefter, Oglinda cu trei dimensiuni, „Tomis”, Constanța, ?.?.1982, p.?.
miercuri, 1 noiembrie 1989
Artiști amatori sovietici la Constanța („TOMIS” 19??)
<
În cadrul relațiilor și schimburilor culturale dintre orașele înfrățite Constanța și Odesa, cu prilejul aniversării Marii Revoluții din Octombrie, Galeriile de artă au fost sediul expoziției „Uniunea Sovietică în creația artiștilor amatori din Odesa”.
Aproape două sute de obiecte, rod al muncii și fanteziei unor oameni cu profesii variate din regiunea Odesa, au făcut cunoscută publicului nostru o pasiune comună pentru un meșteșug de calitate, diversificat în tehnici artizanale, cu un conținut tematic omogen, care conturează istoria veche și nouă a unui spațiu cultural de marcă.
Eroi intrați în istorie și legendă: Bogdan Hmelnițchi, Taras Șevcenko; tipologii: „Bătrînul zaporojan”, „Cazacul Mamai”, „Cobzarul Verezai”; evenimente: „Unirea Ucrainei cu Rusia”, Întrevedere în Cosmos”; portrete: V. I. Lenin, Lev Tolstoi; compoziții simbolice: „Opriți-vă, tunuri!”, „Călăreții revoluției”; peisaje, aspecte de viață și de muncă din Odesa și orașele ținutului, sînt cîteva direcții tematice în cadrul cărora oamenii își re-creează amintirile luptei pentru libertate, împletindu-le cu evenimente prezente și viitoare ale științei și progresului.
(...)
>
SURSA
Alice Fărcașu, Artiști amatori din Odesa, „Tomis”, Constanța, 19??, p. ?.
În cadrul relațiilor și schimburilor culturale dintre orașele înfrățite Constanța și Odesa, cu prilejul aniversării Marii Revoluții din Octombrie, Galeriile de artă au fost sediul expoziției „Uniunea Sovietică în creația artiștilor amatori din Odesa”.
Aproape două sute de obiecte, rod al muncii și fanteziei unor oameni cu profesii variate din regiunea Odesa, au făcut cunoscută publicului nostru o pasiune comună pentru un meșteșug de calitate, diversificat în tehnici artizanale, cu un conținut tematic omogen, care conturează istoria veche și nouă a unui spațiu cultural de marcă.
Eroi intrați în istorie și legendă: Bogdan Hmelnițchi, Taras Șevcenko; tipologii: „Bătrînul zaporojan”, „Cazacul Mamai”, „Cobzarul Verezai”; evenimente: „Unirea Ucrainei cu Rusia”, Întrevedere în Cosmos”; portrete: V. I. Lenin, Lev Tolstoi; compoziții simbolice: „Opriți-vă, tunuri!”, „Călăreții revoluției”; peisaje, aspecte de viață și de muncă din Odesa și orașele ținutului, sînt cîteva direcții tematice în cadrul cărora oamenii își re-creează amintirile luptei pentru libertate, împletindu-le cu evenimente prezente și viitoare ale științei și progresului.
(...)
>
SURSA
Alice Fărcașu, Artiști amatori din Odesa, „Tomis”, Constanța, 19??, p. ?.
vineri, 12 februarie 1971
„Lev Tolstoi” (ȘKLOVSKI 1963)
Viktor Șklovski, Lev Tolstoi, trad. (orig. rus 1963), Eminescu/Clepsidra/32, București, 1986, 655 p.
Cuprins
Partea I
5 Despre divanul cel verde, care a fost tapițat apoi cu mușama neagră
7 Despre acea aripă a casei pe care Sofia Andreevna a tot construit-o timp de cincizeci de ani
10 Despre parc, rămășiță a pădurii
12 Primele amintiri
16 Rădăcinile în trecut
19 Un prînz în casa cea mare
25 Fumul de la Ociakov
27 Muntele lui Fanfaron
31 Dormitorul bunicii
32 Versurile
35 Cum a fost cumpărată moșia Pirogovo
38 La Moscova
42 Orfanii
43 Moartea bătrînei Gorciakova
48 Biserica Mîntuitorului
49 Tutorii cei noi
53 Din nou despre Kazan și Universitatea din Kazan
61 Ani de analiză și stabilire de reguli
71 Tolstoi citește
74 La conac
78 Tolstoi se gîndește să se apuce de scris și începe să scrie
87 Drumul spre Caucaz
92 Munții
95 Stanița Starogladikovskaia. Deziluzii, utopii, vînătoare
105 Starîi Turt. Miserbiev. Prințul Bariatinski
110 Drumul spre Tiflis și primele impresii
112 Demersuri pentru a obține o slujbă
117 Durerile și bucuriile de la Starogladikovskaia
121 În ajunul succesului
5 Despre divanul cel verde, care a fost tapițat apoi cu mușama neagră
7 Despre acea aripă a casei pe care Sofia Andreevna a tot construit-o timp de cincizeci de ani
10 Despre parc, rămășiță a pădurii
12 Primele amintiri
16 Rădăcinile în trecut
19 Un prînz în casa cea mare
25 Fumul de la Ociakov
27 Muntele lui Fanfaron
31 Dormitorul bunicii
32 Versurile
35 Cum a fost cumpărată moșia Pirogovo
38 La Moscova
42 Orfanii
43 Moartea bătrînei Gorciakova
48 Biserica Mîntuitorului
49 Tutorii cei noi
53 Din nou despre Kazan și Universitatea din Kazan
61 Ani de analiză și stabilire de reguli
71 Tolstoi citește
74 La conac
78 Tolstoi se gîndește să se apuce de scris și începe să scrie
87 Drumul spre Caucaz
92 Munții
95 Stanița Starogladikovskaia. Deziluzii, utopii, vînătoare
105 Starîi Turt. Miserbiev. Prințul Bariatinski
110 Drumul spre Tiflis și primele impresii
112 Demersuri pentru a obține o slujbă
117 Durerile și bucuriile de la Starogladikovskaia
121 În ajunul succesului
Partea II
130 Copilăria
141 Fugarul
144 Despre un tînăr ofițer din armata operativă și despre țarul Nikolai I
154 Sevastopolul în decembrie
158 Sevastopolul în mai
169 Sevastopolul în august 1855
176 După ce bubuiturile de tun au încetat
189 Tolstoi vizitează locurile în care au trăit Rousseau și eroii lui
201 Încercarea de a afla fericirea în viața de familie
205 Îndoielile în dragoste ale lui Tolstoi
208 În străinătate
215 În vizită la Herzen
220 Înflorirea școlii de la Iasnaia Poliana
230 Cearta lu Turgheniev cu Tolsyoi
235 Vara lui 1862: I. Plecarea la Samara; II. Stepele bașkire
238 Lichidarea școlii de la Iasnaia Poliana
248 Cazacii
255 Căsătoria cu o domnișoară din societate
266 Diavolul
271 Idila
278 Holstomer
130 Copilăria
141 Fugarul
144 Despre un tînăr ofițer din armata operativă și despre țarul Nikolai I
154 Sevastopolul în decembrie
158 Sevastopolul în mai
169 Sevastopolul în august 1855
176 După ce bubuiturile de tun au încetat
189 Tolstoi vizitează locurile în care au trăit Rousseau și eroii lui
201 Încercarea de a afla fericirea în viața de familie
205 Îndoielile în dragoste ale lui Tolstoi
208 În străinătate
215 În vizită la Herzen
220 Înflorirea școlii de la Iasnaia Poliana
230 Cearta lu Turgheniev cu Tolsyoi
235 Vara lui 1862: I. Plecarea la Samara; II. Stepele bașkire
238 Lichidarea școlii de la Iasnaia Poliana
248 Cazacii
255 Căsătoria cu o domnișoară din societate
266 Diavolul
271 Idila
278 Holstomer
Partea III
285 Compoziția romanului Război și pace. Universul său uman.
292 Despre prototipuri
297 Despre ideile și căutările lui Tolstoi
304 Elevii școlii de la Iasnaia Poliana, Platon Karataev și Nikolai Rostov
311 Sora Sofiei Andreevna
318 Certuri, recunoașterea meritelor, cumpărături și groaza de la Arzamas
326 Abecedarul
332 Din nou în gubernia Samara
335 Încotro plutim?
341 Anna Karenina
352 Portretul
363 Elaborarea romanului
372 Arhitectonica romanului
379 Cîteva cuvinte despre Tolstoi și religie
386 De ce romanul Anna Karenina nu este un roman de familie
395 Familile din jurul Annei Karenina și a casei autorului ei
398 Desene pe geamuri
403 Drumurile de lîngă Iasnaia Poliana
406 O temă cu ramificații
285 Compoziția romanului Război și pace. Universul său uman.
292 Despre prototipuri
297 Despre ideile și căutările lui Tolstoi
304 Elevii școlii de la Iasnaia Poliana, Platon Karataev și Nikolai Rostov
311 Sora Sofiei Andreevna
318 Certuri, recunoașterea meritelor, cumpărături și groaza de la Arzamas
326 Abecedarul
332 Din nou în gubernia Samara
335 Încotro plutim?
341 Anna Karenina
352 Portretul
363 Elaborarea romanului
372 Arhitectonica romanului
379 Cîteva cuvinte despre Tolstoi și religie
386 De ce romanul Anna Karenina nu este un roman de familie
395 Familile din jurul Annei Karenina și a casei autorului ei
398 Desene pe geamuri
403 Drumurile de lîngă Iasnaia Poliana
406 O temă cu ramificații
Partea IV
415 1861 - an de cotitură
428 Media
431 Căutarea unei case de locuit și căutarea sensului vieții
435 Tolstoi și Slutaev
441 Soții
445 Dragostea de mamă sau victoria plugarului
450 În Fundacul Hamovniki
458 V. G. Certkov
464 Povestirile populare
469 Despre iubire și moartea iubirii
472 Cum s-a născut o carte
477 Tolstoi caută sprijin la Herzen
479 Eseul Ce e de făcut? și nuvela Moartea lui Ivan Ilici
488 Postfața
490 Povestea de dragoste a Sofiei Andreevna
493 Lupta împotriva banului
496 Sofia Andreevna în audiență la țarul Aleksandr III
506 Împărțirea pămîntului. Renunțarea la proprietatea literară
514 Foametea: I. Îndoielile lui Tolstoi; II. Hotărîrea Sofiei Andreevna. Faptele și munca lui Tolstoi; III. Îndoielile guvernului
415 1861 - an de cotitură
428 Media
431 Căutarea unei case de locuit și căutarea sensului vieții
435 Tolstoi și Slutaev
441 Soții
445 Dragostea de mamă sau victoria plugarului
450 În Fundacul Hamovniki
458 V. G. Certkov
464 Povestirile populare
469 Despre iubire și moartea iubirii
472 Cum s-a născut o carte
477 Tolstoi caută sprijin la Herzen
479 Eseul Ce e de făcut? și nuvela Moartea lui Ivan Ilici
488 Postfața
490 Povestea de dragoste a Sofiei Andreevna
493 Lupta împotriva banului
496 Sofia Andreevna în audiență la țarul Aleksandr III
506 Împărțirea pămîntului. Renunțarea la proprietatea literară
514 Foametea: I. Îndoielile lui Tolstoi; II. Hotărîrea Sofiei Andreevna. Faptele și munca lui Tolstoi; III. Îndoielile guvernului
Partea V
524 Învierea: I. Planul romanului; II. Schimbarea planului inițial; III. Ce a văzut Tolstoi analizînd-o pe Katiușa
534 Despre duhobori și despre romanul Învierea
540 Început de veac
561 Hagi-Murad
570 Revoluția: I. Începutul timpurilor noi; II. Lev Nikolaevici trăia în trecut; III. Războiul; IV. Anul 1905; V. Tolstoiștii
581 Țăranii ruși și Nu mai pot tăcea!
586 Lev Tolstoi, oglindă a revoluției ruse
590 Despre jurnalul de însemnări și despre scrisori. Un fel de preambul la ultimele capitole ale cărții
599 Toamna lui 1909. Moscova - Krekșino - Moscova
606 Iarna, primăvara și vara anului 1910
610 Testamentul a fost încheiat
613 Toamna. Iasnaia Poliana
623 Plecarea lui Tolstoi
626 Scrisori din Iasnaia Poliana
631 Tolstoi își continuă drumul
635 Din nou pe drum
641 Înapoi la Iasnaia Poliana
645 Privire retrospectivă
647 După moartea lui Tolstoi
524 Învierea: I. Planul romanului; II. Schimbarea planului inițial; III. Ce a văzut Tolstoi analizînd-o pe Katiușa
534 Despre duhobori și despre romanul Învierea
540 Început de veac
561 Hagi-Murad
570 Revoluția: I. Începutul timpurilor noi; II. Lev Nikolaevici trăia în trecut; III. Războiul; IV. Anul 1905; V. Tolstoiștii
581 Țăranii ruși și Nu mai pot tăcea!
586 Lev Tolstoi, oglindă a revoluției ruse
590 Despre jurnalul de însemnări și despre scrisori. Un fel de preambul la ultimele capitole ale cărții
599 Toamna lui 1909. Moscova - Krekșino - Moscova
606 Iarna, primăvara și vara anului 1910
610 Testamentul a fost încheiat
613 Toamna. Iasnaia Poliana
623 Plecarea lui Tolstoi
626 Scrisori din Iasnaia Poliana
631 Tolstoi își continuă drumul
635 Din nou pe drum
641 Înapoi la Iasnaia Poliana
645 Privire retrospectivă
647 După moartea lui Tolstoi
Abonați-vă la:
Postări (Atom)