Biografia președintelui paraguayan A. Stroessner (1912-2006) (AXELROD & PHILLIPS 1995)

<
Alfredo Stroessner, președinte și dictator al Paraguayului timp de 35 de ani pînă la înlăturarea sa, în 1989, continuă să exercite o anumită influență asupra vieții politice din țara lui*.
A. S. s-a născut la 3 noiembrie 1912 ca fiu al unui fabricant german de bere. El a beneficiat de institutori particulari, apoi, la vîrsta de 16 ani, s-a înscris la școala militară națională, unde a atras atenția superiorilor datorită calităților sale ieșite din comun. În 1940 a ajuns la gradul de maior, iar în 1946 a fost coopta în Statul Major General al armatei Paraguayului.
S. a rămas loial președintelui Higinio Morinigo în timpul războiului civil din Paraguay, în 1947, dar mai tîrziu l-a sprijinit pe Felipe Molas Lopez, care a inițiat o lovitură de stat împotriva lui Morinigo. Ulterior, S. l-a trădat pe Lopez pentru a-l susține pe Federico Chaves în campania sa prezidențială. În timpul manadtulu acestuia a deținut funcția de comandant suprem al tuturor forțelor armate paraguayene. El și-a păstrat funcția pînă cînd a completat și pentru înlăturarea lui Chaves la 5 mai 1954, dată la care a devenit președintele țării.
Anticomunist convins, S. a promovat o politică de apropiere de Statele Unite și aliații lor. Deși a tolerat și alte partide politice în afara celui din care făcea parte, oficialitățile au reprimat cu brutalitate orice facțiune ce putea rivaliza serios cu administrația sa.
În 1988, președintele S. a fost ales pentru un mandat de opt ani, lucru fără precedent, obținînd (potrivit cifrelor oficiale ale guvernului) 90 pînă la 98 de procente din totalul voturilor exprimate. Totuși, chiar în același an, el a iscat o controversă internațională prin respingerea doleanței papei Ioan Paul al II lea de a se întîlni cu lideri civili. Mai tîrziu, în timpul unor discuții particulare cu papa, președintele a declarat că Paraguayul ar fi o democrație pașnică. După ce a repetat această declarație în fața Națiunilor Unite, la New York, S. s-a întors acasă unde s-a confruntat cu mișcări de proteste generalizate în toată țara. În februarie 1989, el a fost înlăturat de la putere de o lovitură de stat condusă de puternicul general Andres Rodriguez.
Referințe bibliografice complementare: Paul H. Lewis, Paraguay Under Stroessner (University of Norh Carolina Press 1980).
>

SURSA
A. Axelord & C. Phillips, Dictatori și tirani, trad. I. Aramă, ed. Lider, București, 1995, p. ?/ STROESSNER, ALFREDO (n. 1912).

NOTĂ M. T.
* S. a încetat din viață în 2006 în Brazilia. (http://news.bbc.co.uk/2/hi/americas/4792281.stm)

„Insula lui Robinson” (PIETRI 1981)

 Arturo Uslar Pietri, Insula lui Robinson, trad. L. Pleșa-Iacob (orig. spaniol 1981), Univers/Romanul secolului XX, București, 1990, 317 p.

p. 5 
„A sosit timpul să-i învățăm pe oameni să trăiască” 
Simon Rodriguez

coperta 4

„Cu douăzeci de ani în urmă am făcut o afirmație care a fost citată apoi în multe ocazii, fără a se preciza că-mi aparține: Arturo Uslar Pietri este inteligența cea mai bine organizată din generația noastră. În cazul cînd cineva m-ar întreba cum dacă aș vrea să rectific acest concept, i-aș răspunde că ceea ce aș fi dispus să fac ar fi să-l lărgesc astfel: Arturo Uslar Pietri este inteligența cea mai bine organizată și cea mai bine mobilată din întregul secol XX venezuelean”
Migule Otero Silva, 1981

Perceptor al lui Simon Bolivar în tinerețea acestuia, Simon Rodriguez (1771-1854) a trăit mai bine de douăzeci de ani în Statele Unite și Europa, asistînd la imensele prefaceri ale epocii. Animat de convingerea că revoluția în planul vieții sociale, economice și politice trebuie să-și afle suportul în revoluția conștiințelor, el revine în 1823 pe continentul latino-american, propunînd îndrăznețe planuri pentru educarea tinerei generații după metode complet noi, care să permită formarea de adevărați republicani.

„Amalia” (MARMOL 1851)

Jose Marmol, Amalia, 3 vol., trad. M. Ilie (orig. span. 1851), pref. și tab. cron. A. Ionescu, Minerva/Biblioteca pentru toți 1358-60, București, 1990, 248 p. + 286 p. + 256 p.

cuprins vol. 1

V Prefață

XXIX Tabel cronologic

Prima parte
1 I.Trădare
20 II.Primele îngrijiri
40 III.Scrisorile
48 IV. Ora mesei
69 V.Maiorul Cuitino
77 VI.Victorica
88 VII.Cavalerul Juan Enrique de Mandevillo
105 VIII.Ivirea zorilor
109 IX.Îngerul sau demonul
120 X.Un agent al lui Daniel
136 XI.Unde apare omul cu baston de bambus
148 XII.Florencia și Daniel
161 XIII.Președintele Salomon

Partea a doua
172 I.Analiza Saenz de Ollabarieta
183 II.Cum o singură poartă are trei chei
194 III.De treizeci și două de ori douăzeci și patru
203 IV.Cinci sute de uncii
212 V.Trandafirul alb
226 VI.Douăzeci și patru
229 VII.Scene de la un bal

coperta 4: Cu romanul Amalia (1851), argentinianul J. M. inaugurează specia (în accepția modernă a termenului) în Lumea Nouă, în momentul de afirmare deplină a romantismului. (...) Amalia reprezintă o culme a romanului sentimental prorpiu-zis latino-american. Modelele europene pot fi recunoscute cu ușurință - Paul și Virginia, Atala și chiar Werther, dar, la fel cum se petrec lucrurile în cazul monumentelor baroce din America hispanică, dacă planul general e străin, elementele elaborării de detaliu sunt autohtone.
Andrei Ionescu

cuprins vol. 2

Partea a doua (continuare)
5 VIII.Daniel Bello
20 IX.Promisiuni ale închipuirii
27 X.Unde continuă scenele de la bal
35 XI.Scene de la masă
44 XII.După bal

Partea a treia

53 I.La Montevideo

57 II.Discuții

67 III.Continuarea celui anterior

86 IV.Indiscreții

91 V.Monolog pe mare

96 VI.Dona Maria Joseta Ezcurra

107 VII.Perechea.

116 VIII.Preambulul unei drame

125 IX.Primul act unei drame

136 X.O noapte albă

142 XI.Continuarea celui anterior

149 XII.Cum se citesc lucrurile care nu sunt scrise

161 XIII.Cum aflăm limpede că don Candido Rodriguez îi semănă lui don Manuel Rosas

167 XIV.Cei doi prieteni 

174 XV.Amalia în prezența poliției

184 XVI.Cu toții compromiși

Partea a patra

193 I.16 august

209 II.Guvernatorul delegat

222 III.Despre cum era și nu era don Felipe, guvernatorul-delegat

233 IV.Cum explica don Felipe Arana fenomenele de magnetism

244 V.Așa a fost

255 VI.Sora Marta del Rosario

261 VII.Cum don Candido se hotărî să emigreze și care au fost urmările primei lui încercări

270 VIII.Garda din Lujan și Santos Lugares

coperta 4: Adevărata cronică a tiraniei lui Rosas, Amalia de-abia de poate fi considerat un roman istoric - din moment ce faptele narate se află doar la un deceniu de momentul în care sînt oferite curiozității cititorului. Totuși, M. știe să le dea perspectivă, să creeze ambianță, pînă într-atît încît Amalia ne apare un tip intermediar între romanul istoric și cel politic, fiind, în orice caz, un excelent roman. (...) Fără îndoială, redactînd acest roman, M. s-a inspirat din Walter Scott și Chateaubriand. Dar influențele sînt fără importanță, din moment ce cititorul, în construcția romanescă, descoperă documentul de epocă. Și din acest punct de vedere, Amalia are o valoare inegalabilă. Fapte și personaje sînt reale: M. ni le prezintă fără să le deghizeze, în autenticitatea lor, spunîndu-le pe nume, ceea ce dă operei o amprentă realistă rareori atinsă de vreun scriitor.

Emiliano Diez-Echarri

Jose Maria Roca Franquesa

cuprins vol. 3

Partea a patra (continuare)

5 IX.Manuela Rosas

15 X.Continuarea celui anterior

22 XI.Cum începu pentru Daniel o aventură a lui Faublas

29 XII.Deșteptarea parohului Gaete

39 XIII.Casa singuratică”

48 XIV.Apariția

60 XV.Comandantul de zi

69 XVI.Continuarea celui anterior

76 XVII.Patrie, dragoste și prietenie

Partea a cincea

82 I.Septembrie

88 II.Santos Lugares

96 III.Un pahar de sînge

110 IV.Unde apare, ca întotdeauna, prietenul nostru, don Candido Rodriguez

121 V.Pilade supărat

131 VI.Contrabandistul de oameni

139 VII.Șeful patrulei

149 VIII.Baleniera

159 IX.Rondul federalist

169 X.Primăvara însîngerată

176 XI.Din patruzeci doar zece

185 XII.Legea foamei

193 XIII.Veșmîntul de mireasă

202 XIV.Azilul englez

212 XV.Mister Slade

221 XVI.Cum era don Candido Rodriguez rudă cu Cuitino

233 XVII.Orologiul sufletului

239 XVIII.Vălul miresei

245 XIX.Patul nupțial

254 Un fel de epilog