„Istoria petrolului” (SEDILLOT 1974)

Rene Sedillot, Istoria petrolului, trad. S. Stanciu (orig. fr. 1974), pref. B. Almășan, Editura Politică, București, 1979, 383 p.

5 Bujor Almășan, Prefață

24 Cuvînt înainte

Prolog:Vremea petrolului „bun la toate” 
Petrolul se naște din materiile organice 
Definiții și varietăți
Petrolul în fabulația religioasă : la perși
Locul țițeiului în religii: ce spune Biblia
Petrolul în geografia lumii antice
Pentru a construi, pentru a lumina
Pentru a îngriji, pentru a tămădui
Pentru a lupta, pentru a învinge
Apariția focului grecesc
Triumful declinul focului grecesc
Zăcăminte vechi, zăcăminte noi: de la Baku la Modena
Din Languedoc în Alsacia
Bun la cîte ceva. Bun la toate

Prima parte (înainte de 1900) Vremea lămpii cu gaz
56 1.Petrolul, izvor de lumină
Scurtă istorie a iluminatului
Din România în Boemia
Din Burgundia pînă în Canada
61 2.America intră în scenă
Uleiul indienilor Seneca
Samuel Kier
Pennsylvania Rock Oil Co
Edwin Drake
Drake la Titusville
Drake trece la acțiune
Gloria lui Edwin Drake
Titusville urcă pe culmile gloriei
Oil Creek și Oil City
Febra se extinde
Istoria unui puț de petrol
85 3.Ascensiunea lui Rockefeller
Consumul
producția
Rafinarea
Transportarea
Evacuarea
exportul
John D. Rockefeller
John întîlnește petrolul
John rafinează
Standard Oil
Petrolul și căile ferate
Căile ferate sau conductele?
Regele petrolului
Portretul unui magnat
La asalt împotriva trustului Standard Oil
111 4.Riposta Caucazului
Altundeva decît în America
Acolo unde ne reîntîlnim cu Baku
Gulbenkian pîndește
Rafinare și poluare
Frații Nobel
Nobel împotriva lui Rockefeller

Partea a doua (1900-1914) Ascensiunea motorului cu petrol
125 5.Petrolul, izvor de energie
Un nou capitol
Pe apă
Pe drumuri
Motorul cu explozie
Primele victorii ale automobilului
Petrolul în prag de război
Noile tehnologii
Cincizeci de milioane de tone pe an
141 6.Standard își vede temeliile zdruncinate
Rockefeller la zenit
Ascensiunea independenților
Dezmembrarea devine realitate
Noii veniți: statul Texas și compania Shell
De-a curmezișul Americii
De-a curmezișul Lumii vechi
155 7.Sub cerul Orientului
Goana după profituri se abate asupra Turciei
În Persia: d Arcy și Anglo-Persian Oil Company 
În arhipeleagul indonezian: Royal Dutch
Deterding și Shell
Gulbenkian și tainicele lui manevre
Royal Dutch Shell împotriva lui Standard Oil
În ajunul bătăliei

Partea a treia (1914-1045) Petrolul și războaiele
173 8.Primul conflict (1914-1918)
Întrucît e vinovat petrolul
De la taximetre la carul de asalt
De la submarin la avion
Armatele în căutarea carburanților
Clemenceau lansează un SOS
Statul preia controlul petrolului
Să producem pentru a învinge
Noul echilibru al lumii
190 9.De la un război la altul (1919-1939)
Sechelele conflictului: în Rusia Sovietică
Sechelele conflictului: în Irak
La Kirkuk țîșnește petrolul
Pe țărmurile Golfului Persic
În Arabia Saudită
Anglia își păstrează Persia
În America
Din Indonezia pînă în Europa
„Cei Mari”
Război și pace între magnații petrolului
Mexicul naționalizează
Tehnica progresează
Extinderea piețelor de desfacere
La orizont: războiul
Amurgul zeilor
227 10.Al doilea conflict (1939-1945)
Datele inițiale
Baku trebuie atacat?
Franța ocupată
Asaltul Crimeii
La asalt pentru petrolul rus
Irak, Iran
Confruntări între aliați
Operațiunea „Valul nimicitor” asupra Ploieștiului
Războiul submarin
Al doilea front
Germania la strîmtoare
Germania sub bombe
Japonezi și americani
Războiul din Pacific
Bilanțul unui conflict

Partea a patra (după 1945)
263 11.Consumatori și producători
Avatarurile păcii
Nevoile sînt altele
Se forează în mare
Rezervoare și conducte
Petroliere și stații service
Geografia producției
Petrolul american: speranțe în Alaska
Din Canada pînă în Venezuela: descoperiri fericite
Petrol socialist: la minus 40 de grade
Petrol iranian: cutezanța lui Mossadegh
Orientul Mijlociu: un burete îmbibat cu petrol
Petrolul Saharei: cocoșul galic scurmă și pierde
Din Libia pînă în Nigeria
Petrol european: în Marea Nordului
299 12.Pe cînd petrolul se vindea pe o nimica toată (1943-1970)
Șapte plus unu
Rivali și complici
Aventuri în comun
Pentru și împotriva marilor stăpîni ai petrolului
Mattei față în față cu cei „mari”
Societățile de stat
Islamul în ascensiune
Preludiu la naționalizări
Afacerea Suezului
Revoluția Suezului
Formarea prețurilor de bază
Formarea prețurilor de vînzare
Curba prețurilor
334 13.Vremea petrolului scump 
Frontul comun al producătorilor
Cotitura din 1970
OPEC trece la ofensivă
OPEC pretinde, dar negociază
Noii îmbogățiți
Peste nisipuri plouă cu dolari
După războiul Kippurului: explozie
Producătorii trag sforile
Platoșa are fisuri
Spaimele Occidentului
Companiile în vîltoare
362 14.Bătălia pentru energie
Un apel la unitatea consumatorilor
Riposte la termen
Alte surse de energie
Poluarea în stadiul producției
Poluarea în stadiul transportului
Poluarea în stadiul consumului
Problema rezervelor
Sfîrșitul petrolului?
Cînd petrolul nu va mai fi atotputernic

„Literatura universală în revistele dobrogene” („TOMIS”)

Revelator - pentru modul în care s-a desfășurat viața științifică și artistică a Dobrogei pînă la eliberare - este numărul mare de publicații care au apărut în acestă parte a țării, la Constanța, ca și la Tulcea și Hîrșova. Revistele dobrogene, mai ales cele cu profil specializat, au un pronunțat caracter local, oferă o abundență de informații istorice, geografice, culturale. Studiindu-le am fost surprinși de stăruința cu care s- a pus la dispoziția publicului - prin traduceri, conferințe, comunicări - marea literatură universală.

Oprindu-ne în articolul de față la acest fapt, relevantă este constatarea că traducerile sînt risipite cu dărnicie atît în revistele literare (Ovidiu), cît și în publicațiile literar-științifice (Cultura, Analele Dobrogei) sau chiar ale unor cotidiane (Farul Constanța și Dobrogea Jună). Care este sfera de cuprindere a acestor traduceri?

Pe linia unor tradiții culturale, este amplu reprezentată literatura latină. Se traduce din Ovidiu - reluîndu-se elegiile III 3, III 9 și IV 10) - de către diverși autori, de unde și calitatea diferită. I-am menționa pe D. Stoicescu - colaborator la Analele Dobrogei și Dobrogea literară - și pe St. Bezdechi. Din Horațiu sînt selectate poeme celebre: oda Taliarhului, către Leuconoe, către Dellius. De reținut sînt limbajul cu iz autohton al unor tălmăcitori (Ioan Micu), evocînd sonorități din Șt. O. Iosif. Același Micu, clasicist de formație, sub un titlu bogat în sugestii, „Motive și traduceri din poeți antici”, încearcă o scurtă antologie: Publius Terentius Afer, Vergiliu, Horațiu, Ovidiu, Seneca. (...)

Putem trage concluzii interesante dacă ne referim la autorii la care se apelează acum - parnasieni, simboliști - reprezentanții unor curente intrate pe panta declinului în Franța, curente ce își vor găsi expresia originală  la noi abia în preajma și după primul război mondial.

Din clasicii francezi întîlnim pe La Fontaine cu Țăranul de la Dunăre, tradus probabil din considerente patriotice, din romantism este ales V. Hugo ( Rugă, Un clasic, Dumnezeu, Napoleon II) - ale cărui poezii au fost tălmăcite de M. Rennert, Gr. Sălceanu - și Alfred de Vigny (Zăpada). Interesant să constatăm preferința categorică pentru Baudelaire. Ca titluri cităm poeme precum Pipa, Bufnițele, Omul și marea. Putem citi mult din Sully Prudhomme: Roua, Ochii, Iubire, Vasul zdrobit, Lebăda, În cumpăna.

Salsovia (pseudonimul lui C. Brătescu), convins prețuitor al pseudonimului Jose Maria de Heredia, dă excelente traduceri din el: Scoica (asemenea unei poezii blagiene), Moartea vulturului, Baia nimfelor, Fuga centaurilor și Pădurea de mărgean - o fascinantă imagine a lumilor colorate din adîncurile apelor. (...)

Dar cel care a izbutit să-i dea lui Heine în românește strălucirea originalului este Ion Bentoiu, profesor la liceul din Constanța, admirator al poetului german. Un cercetător avizat ca Touroutiu avea să spună despre Bentoiu că „... fără să avem conștiința unei exagerări, îl așezăm pe Bentoiu alături de cel mai iscusit traducător al lui Heine, Șt. O. Iosif („Heinrich Heine și heinismul în literatura română”, p. 111). Foarte solicitat a fost și Joseph von Eichendorff, sub semnătura constantă a lui M. Pricopie, ale cărui transpuneri se remarcă prin fluența versurilor și proprietatea expresiei. Procopie a tradus și Cîntecul clopotului de Schiller. Din acest reprezentant al liricii germane se mai publică Speranța (prelucrată în tinerețe și de Eminescu), Norocul, ca și unele strofe mai puțin semnificative. Șipentru că numele lui Schiller îl asociem cu cel al prietenului său de la Weimar, trebuie să amintim cu regret că Goethe este prezent cu o singură traducere, Harpistul, aparținînd  tot lui Procopie. (...)