Mitologie și filozofie greacă și mediu (BUCOVALĂ & CÂNDEA 2003)

<
Prima sursă a culturii și civilizației vestice este Mitologia Greacă și apoi filosofia, care a fost diseminată în bazinul Mediteranean de către Imperiile Macedonean* și Roman**. Datorită revenirii ei în timpul Renașterii Europene***, a fost urmată direct direct și rapid de dezvoltarea științei vestice.
Cei mai importanți exponenți ai acestei culturi au fost Pytagora****, Platon***** și Democrit******. Unii vă nașterea unei eco-etici în credințele lui Pytagora referitoare la transmutația sufletelor de la oameni la animale și invers, lãrgind etica în îndepărtata sferă a relaților cu ființele non-umane. Cu toate acestea, etica pytagoreică are afinități mai mari cu etica contemporană a drepturilor animalelor decât cu o eco-etică. Totuși, acest concept care vede sufletul contaminat de închisoarea trupului și a pământului este profund in-etic.
Acest concept dualist - un suflet divin într-un corp muritor - a devenit piatra de temelie pentru filosofia platonică și, grație influenței sale, a devenit repede instituționalizat în cultura vestică. Între timp, filosofii greci s-au ocupat și de lumea fizică, natura naturii, așa cum ar spune unii. Aceasta a atins culmea prin Leucip******* și Democrit, care au dezvoltat teoria atomică a materiei - atomii ca particule indivizibile, solide, componente ale obiectelor materiale.
Acest concept dualist produce o ruptură între suflet - divin, separat și superior naturii - și natura materialistă. Se distruge astfel armonia cu mediul înconjurător. În această privință, filosofia greacă poate fi considerată la baza actualelor probleme ale eticii de mediu. Totuși, intenția de a crea o tehnologie care să nu producă impact negativ asupra naturii, poate duce la prevenirea și corectarea problemelor create anterior.
>

Sursa
C. Bucovală & M. Cândea, Metode moderne de educație pentru mediu, Constanța, 2003, pp. 39-40.

Note M. T.
* Regii Macedoniei Filip II ș fiul său, Alexandru cel Mare (336-323 î. H.), au creat un imperiu în Europa de Sud-Est și Orientul Mijlociu, care a fost împărțit de comandanții lui Alexandru în regate influențate de cultura elenistică. (istoriiregasite.wordpresș.com - Lumea elenistcă - 2011)
** In perioada sec. III î. H. - sec. VII d. H. Roma republicană și imperială a stăpânit bazinul Mării. Mediterane. (www.historia.ro - Expansiunea romană: nașterea unui imperiu)
*** Renașterea din secolele XIV-XVI a făcut tranziția de la Evul Mediu la Epoca Modernă. (www.historia.ro - Renașterea, istoria unei epoci)
**** Pythagoras (cca 580 î. H. insula Samos - cca 500 î. H. Metaponum/Italia) = Filosof, matematician și politician. (www.crestinortodox.ro - Pitagora din Samos - 2012)
***** Platon (cca 427 î. H. Atena - cca 347 î. î.H.) = Fondatorul Academiei din Atena. (www.ceascadecultura.ro. - Platon, viața și opera, scurte considerații)
****** Democrit (cca 460 î. H. Abdera/Tracia - cca 380 î. H.) = (www.historia.ro - Ce ne învață atomistul Democrit?)
******* Leukippos (sec V î. H. Milet/Asia Mică - ?) = Elev al lui Zenon din Elea. După 450 î. H., înființează o școală de filosofie la Abdera, unde îl va avea ca discipol pe Democrit. (www.crestinortodox.ro - Leucipp din Milet - 2012)

„Agora” („TOMIS” 2003)

 ***, Agora, „Tomis”, Constanța, sept. 2003, p. 106

„Agora”, în numărul 11, printre nesfârșite articole îl propune pe acela al Marinei Capbun, concis, cu o analiză critică pertinentă a filmului Matrix reloaded. Se evidențiază americanizarea unui scenariu, care, în primul film al trilogiei, fusese foarte apreciat prin chestionarea valorilor promovate în timpul nostru. Articolul lui Victor Loghin Despre New World Order, Huntington și o lume fără Dumnezeu începe promițător cu dezavuarea labilității spirituale care-l paște pe omul contemporan în lipsa unor valori stabile, însă spre mijlocul articolului o dă spre antisemitism, văzând în demersurile evreilor de a-și afirma identitatea începutul unui veritabil sectarism de grup sau, mai corect, de grupuri presupus discriminate. În ceea  ce privește teoria conform căreia locul lui Dumnezeu a fost luat de om, combătută de domnia sa, ne cerem permisiunea să-l anunțăm că noile studii vorbesc despre o lume postumană, în care nu mai există un centru al lumii, fie el uman sau divin.

Aztecii (SIMONI-ABBAT 1976)

 

MIREILLE SIMONI-ABBAT, Aztecii, trad. (fr. 1976) C. Toescu, Meridiane/Biblioteca de artă. Arte și civilizații 257, București, 1979, 143 p.

Cuprins

5 Notă la ediția românească

8 Preambul

10 Topiltzin / Quetzalcoatl sau prima înfrîngere

20 Acamapichtli sau moștenirea toltecă

27 Tlaloc sau ritmul anotimpurilor

45 Motecuzoma cel tînăr sau conducătorul de drept divin

67 Huitzilopochtli sau voința de voința de învinge

91 Tezcatlipoca/Quetzalcoatl sau copilul-chezășie

99 Quetzalcoatl sau destinul regîndit

104 Cortez sau iluzia divină

114 Malinche sau dilema

125 Note

127 Cronologie

130 Index

140 Bibliografie

 

Preambul

(8) „În adevăr, niciodată miturile – privitoare la geneză sau la escatologie – nu fuseseră mai constrîngătoare și niciodată o societate nu-și sacrificase devenirea pe altarul zeilor săi.”

 

Topiltzin / Quetzalcoatl sau prima înfrîngere

(15) „Rareori mitul și istoria se îmbină atît de strîns ca în scurta existență a acestui popor.”

 

Tlaloc sau ritmul anotimpurilor

(31) „Dar, ca și în alte părți, valorile perene se află în apropierea pămîntului.”

(34) „Vînătoarea animalelor mari constituia pentru nobili un fel de joc, de distracție, un mijloate poate de canalizare a energiilor cînd războiul nu era de ajuns.”

(37) „Comună tuturor – nobili sau oameni simpli – era curățenia personală care, ca în unele civilizații din bazinul mediteraneean, ținea totdeauna de igiena corporală și de curățenie morală.”

(38) „Este de la sine înțeles ca într-o țară și într-un timp în care zeii erau mereu prezenți, originea bolilor erau în general atribuită mîniei vreunei divinități.”

 

Huitzilopochtli sau voința de voința de învinge

(68) „Binele și răul, valori morale, nu pot fi niciodată escatologice.”

 „Mai tîrziu, preoții călugări predicatori care au sosit în Noua Spanie – și printre ei primul veritabil etnolog american Fra Bernardino de Sahagun – s-au pasionat de această civilizație. Dar pentru el `celălalt~ era anticristul...”

(79) „(...), războaiele erau înscrise în mit și ascultau de reguli foarte stricte. Rezultatul lor depindea de voința divină, era întrucîtva asemănătoare cu ordaliile evului nostru mediu: învingătorul dovedea dreptul său și acordul său cu divinitatea.”

(86) „În ochii oamenilor secolului XX, unul din paradoxurile vieții aztece care frapează cel mai mult este fără îndoială diferența dintre o lume extrem de morală și moralizatoare și o lume de apoi lipsită de orice valori morale.”

(88) „Popoarele din nord, nomade, trebuiau în mod logic să-și ardă morții, iar cele sedentare să-i îngroape.”

(90) „Virtuile care permit unei societăți stricte să funcționeze sînt fără îndoială aceleași pretutindeni. Beția, adulterul, sperjurul, furtul constituie pretutindeni cauze de dezordine care nu pot fi acceptate într-o lume în care transgresiunea formalizatoarea riscă repună întreaga cosmogonie.”

Tezcatlipoca/Quetzalcoatl sau copilul-chezășie

(97) „Ca și în alte religii, femeia pare să simbolizeze persistența, vechile valori și vechile culte, dar această revendicare este poate una din noutățile epocii aztece: Teteoinnan, ea însăși vechea zeiță-mamă, este ornată cu atributul războiului. Pe cînd înainte vreme feminitatea fusese legată de apă, de lașitate, în prezent, în cursul călătoriei sufletului în jurul Soarelui, femeile moarte în timp ce nășteau preluau la zenit cursa războnicilor morți în luptă.”

Cortez sau iluzia divină

(104-105) „Rareori în istorie ciocnirea între 2 lumi a fost atît de violentă ca cea între lumea spaniolă și cea aztecă..”

„Agonie și extaz” (STONE 1961)

Irving Stone, Agonie și extaz, 2 vol., trad. G. Dumitrescu & L. Dobrescu (orig. eng. 1961), Orizonturi, București, 1993, 382 p. + 414 p.

cuprins vol. 1
5 I.Atelierul
67 II.Grădina de sculptură
112 III.Palatul
202 IV.Fuga

296 V.Orașul
coperta 4: Michelangelo stă față în față cu ideea divină, în luptă cu simbolismul etern. Cînd ajunge la simbolul etern, cînd se simte pe margine abstracției ultime, pe marginea lui Dumnezeu, cuprins de spaimă la gîndul singurătății sale, face un efort deznădăjduit, și realizînd dintr-o dată cel mai înalt echilibru, introduce cu violență în formă neantul pe care l-a întrezărit. 

Elie Faure (1873-1937), istoric de artă francez

Cuprins vol. 2
5 VI.Uriașul
104 VII.Papa
202 VIII.Familia Medici
268 IX.Războiul
325 X.Iubirea
373 XI.Cupola
coperta 4: Privirea ne e străfulgerată de lumina unui asemenea geniu. Lui Michelangelo i se cuvin cuvintele pe care el însuși le rostea despre Dante: „Nu se va putea spune despre el tot ceea ce ar trebui să se spună” 

Eugen Delacroix (1798-1863), pictor romantic francez