Caius Traian Dragomir, O perspectivă cultural-psihiatrică în istorie

MAGAZIN ISTORIC, Bucureşti, noiembrie 2010, pp. 33-38

Cesare Borgia (1475 Roma - 1507 Spania)

A. Axelrod & C. Phillips, Dictatori și tirani, trad. eng. 1995, Lider, București, 2000

C. B., prototipul lui Machiavelli pentru studiul despre putere Principele, era membrul unei vechi familii spaniole care s-a mutat în Italia și a dat doi papi și alți conducători ai Bisericii și ai corpului politic în frământatul secol XV.
Născut la Roma în septembrie 1475, C. B. era fiul lui Rodrigo Borgia, cardinal și apoi papă (Alexandru VI). Sora lui, Lucrezia, avea să se dovedească o nemiloasă mînuitoare a puterii în propriul interes. Tînărul Cesare a studiat la universitățile din Perugia și Pisa, obținînd licența în dreptul canonic și civil la vîrsta de 15 ani. În 1491, la 16 ani, C. a primit învestitura de episcop de Pamplona, iar în anul următor, când tatăl său a devenit papă, a avansat la funcția de arhiepiscop de Valencia. A devenit cardinal în 1493 și a fost unul dintre cei mai apropiați consilieri ai tatălui său.
În ciuda promovării sale rapide în ierarhia bisericească, tînărului Borgia îi displăcea viața religoasă, preferințele sale îndreptîndu-se spre cariera militară. În 1497, fratele său Juan, care fusese ridicat la rangul de comandant al armatei papale, fiindu-i preferat lui Cesare, a fost ucis în împrejurări misterioase. Uni istorici cred că, din gelozie, C. a pus la cale crima, dar nu există o dovadă în acest sens. C. a renunțat la funcția de cardinal în 1498 și a plecat în Franța pentru a închieia o căsătorie politică cu Charlotte d Albret, sora regelui Navarrei. Aceasta le-a dezvăluit francezilor grandiosul proiect al lui C. B. de a crea un stat pentru el în Italia. După doi sau trei ani, C., acum căpitan-general al armatei papale, i-a atras pe aliații francezi într-o campanie menită să înfrîngă rezistența multor orașe italiene față de influența papală.
Alexandru VI a murit în august 1503, înainte ca fiul său să cîștige toate orașele pe care le dorea. Din cauza ostilității noului papă, Iulius II, B. nu a putut să-și pună în practică programul. Din porunca noului papă, el a fost arestat, apoi eliberat, după care a fugit la Neapole, unde avea să fie din nou arestat. Dus în Spania pentru a fi întemnițat, el a evadat și s-a angajat în serviciul cumnatului său, regele Navarrei. B.a fost ucis în luptă la Viana la 12 martie 1507.
Referințe bibliografice complementare: Sarah Bradford, Cesare Borgia. His Life and Times, Macmillan, New York, 1976.

Cenzura comunistă în România (PORUMBOIU 1991)

Arthur Porumboiu, Întunericul roșu. Ghilotina cenzurii, „Tomis”, Constanța, noiembrie-decembrie 1991, p. 4.

Cenzura cuprindea mai multe faze și toate aveau un singur rol: de a-l deruta pe autor, de a-l face sclavul unei stări aflate sub ghilotina Fricii. Și a Nesiguranței. În felul acesta, el, autorul, putea fi mai ușor manevrat și în cazul că s-ar fi revoltat (și se întîmplau și asemenea situații), se autodescoperea ca „nefiind pe linie” și asta îl făcea și mai vulnerabil.
Voi reda cîteva din „treptele” pregătite cu multă grjă de cenzură (prin zeloșii și necruțătorii culturnici). Astfel, prima fază consta într-o replică de genul „Asta nu merge! E prea întunecată, și-acum vin evenimente mărețe”(Mereu se găseau „evenimente mărețe”, iar autorul se izbea de ele ca de o stîncă de bazalt care-l umilea și, de multe ori, îl înfrîngea). Asta ți-o spunea redactorul de revistă și-ncerca să-ți „smulgă” ceva luminos și... patriotic. Și reușea fiindcă altfel nu intrai „în spațiul vital”.
Treapta a doua ținea de o situație mult mai dramatică, mai tulbure, fiindcă adevărații și puternici cenzori abia în acest stadiu intrau în scenă. Deci, redactorul îți reținea (cînd credea că trebuie s-o facă) textele pentru revistă sau carte, dar acest texte erau citite de oameni specializați în detectarea tuturor nuanțelor de ordin politic. Ei citeau cu toată atenția și cu un fel de voluptate guvernată de ideea că fiecare pagină poate ascunde (dincolo de cuvinte) o primejdie împotriva Puterii comuniste.
M-am convins de aceasta într-o situație care, atunci mi s-a părut aproape nefirească, stranie chiar. Dusesem, așadar, chemat la Securitate și doi ofițeri (cărora nu le dau numele, fiindcă au fost, totuși, delicați și în afara unor avertismente nu mi-au produs mari leziuni sufletești) au avut cu mine o discuție literară. Ceea ce m-a surprins, a fost faptul că ofițerul superior care conduce discuția știa mai multe lucruri despre activitatea mea literară decît știam eu însumi. Astfel am „aflat” unde și cînd am debutat, revistele-n care publicasem și, evident, cărțile tipărite, precum și ecouri din presă.
Cenzura deci a existat și a funcționat (uneori) cu precizia ghilotinei. E adevărat, însă, (și) că uneori a dat dovadă de „slăbiciuni”. (Era nevoie să se creeze iluzia unei anume libertăți de creație, nu?), astfel explicîndu-se apariția unor cărți valoroase, fapt atît de evident încît nu mai e nevoie de argumente. Spun asta, mai ales, pentru aminti grandomanilor care țipă, acum, cum că e nu s-au realizat din cauza Cenzurii roșii cînd, de fapt, ei n-au avut talent, n-au avut nimic de comunicat (dovadă că Democrația nu le-a schimbat statutul) și-n cazul lor cenzura artistică (despre aceasta-i vorba) e o terapie necesară. Și va fi și de acum încolo, deoarece nu de subproduse artistice au nevoie cititorii, ci de lucrări adevărate, în care să-și regăsească sufletele proiectate-n lumea pe care o trăiesc.
Dar ar fi nedrept și neadevărat să spun că odată cu Revoluția din Decembrie „ghilotina” cenzurii a încetat să mai lucreze. Ea și-a pus doar o nouă mască și acționează cu o virulență înspăimîntătoare. Și-a schimbat însă modul (și domeniul ) de a acționa: pe vremea dictaturii ea viza numai elementul politic, spaima unor a de a nu se strecura vreo aluzie sau (Doamne ferește!) chiar vreo imagine vizibilă a cumplitei realități în care se zbătea poporul român, pe cînd acum Cenzura s-a... rafinat, și-a intrat în domeniul monstruosului. Adică, mai clar: poți scrie aproape tot ce vrei, poți să-l vizezi în ceea ce scrii chiar pe președintele Iliescu, și nu vei fi oprit, dar s-a instaurat cenzura economică. Manifestată prin scumpirea înfricoșătoare a hîrtiei (1 kg de hîrtie bună costă cam cît 1 kg de carne!) și, de asemeni, lupta pentru spațiul tipografic a devenit feroce. Fițuicile fără valoare apar (băieții „ung” mîinile murdare), iar cărțile așteaptă și... rareori se-ntîmplă să iasă la lumină, într-un termen normal. Este cea mai cumplită perioadă din Istoria Culturii române. Fiindcă, acum, nu-i mai citim pe Eminescu și Tolstoi ( se tipăresc tot mai rar și mai greu titanii literaturii), dar citim (tipărim) cu frenezie „Crimele familiei Borgia” sau... „Confesiunile uni reacționar”. Trist,  e inadmisibil, dar... cu libera inițiativă (stimulată „de sus”) nu-i de glumit. O întrebare, totuși, se pune: „unde vom ajunge?” E clar că eliminînd din viața noastră CULTURA prin care s-a edificat totdeauna poporul român, nu ne rămîne decît mlaștina unei înfundături ignorabile. Și dacă vom continua să aplicăm cenzura economică valorilor adevărate, cei din viitor ne vor judeca fără cruțare. Și va fi dreptul lor, pentru că e de neconceput să i se maculeze poporului român tocmai Spiritul. Oare, chiar dorim să ne anulăm (printr-o politică aventuristă și utopică) tot ce avem mai bun? Nu-i exclus, atîta vreme cît faptele ne izbesc zilnic și ne țin într-o continuă stupoare. Dar, eu, în naivitatea mea, voi continua să strig: „Opriți sarabanda! Salvînd Spiritul ne salvăm pe noi înșine”.
Nu cred că toți ochii vor fi „ochi” și nu cred că toate urechile vor fi blindate cu plăci ermetice. Deci, visez intrarea (reintrarea) în normalitate.

„Roma familiei Borgia” (APOLLINAIRE 1919)

Guillaume Apollinaire, Roma familiei Borgia, trad. R. Ștefănescu (rig. fr. 1919) Mariana, Craiova, 1990, 134 p.

Cuprins
1 Papa Alexandru VI între amantă și cei doi copii ai săi Cezar și Lucreția - Logodnica lui Isus Hristos - Orgiile cardinalilor - Otravă și incest - Drojdia Romei aparținînd familiei Borgia
5 Prefață
Manuscrisul volumului „Roma familiei Borgia”, care face parte din Istoria romanescă, ne-a fost încredințat de văduva unui ilustru istoric în scopul publicării lui, numele autorului urmînd să rămînă însă tăinuit. Unei munci foarte atrăgătoare, ultime părți - aceea a morții papei - urmîndu-i o versiune abandonată de Istorie, noi i-am adăugat un anumit număr de documente ce sporesc intersul istoric al unei cărți nicidecum îndreptate contra religiei sau preoților săi, ea relatînd doar niște moravuri foarte deosebite unele de altele. (G. A.)
7 Prolog
Rolul social al otrăvii în Italia la sfîrțitul secolului XV - Cezar Borgia: „Principele” de Machiavelli - Renașterea și umaniștii - Slăbirea sentimentului religios - Braccio și călugării - Depravarea moravurilor - Puținul preț al vieții omenești
11 I. 
Roma familiei Borgia - Noaptea în palatul Santa Maria in Portici - C. Borgia vine să-și vadă mama, la Vannozza - Intrarea francezilor în Roma - Cezar și ducele de Gandia, fratele său - Papa Alexandru VI între amantă și cei doi fii ai săi - Politica și dușmăniile de familie - Exigențele lui Carol VIII; regele Franței - Deosebirile de caracter între Cezar și Francisc
21 II.
Primirea regelui Franței - Jefuirea palatului amantei papei de către francezi - Cezar Borgia - Cezar Borgia ordonă masacrarea jefuitorilor - Regele Franței îl ia pe sultanul Geme care moare curînd otrăvit de familia Borgia - Întoarcerea la Roma a lui Cezar Borgia luat ca ostatic de regele Franței - Festa jucată de Cezar francezilor - Alexandru VI poruncește asasinarea lui Sforza, soțul Lucreției - Cezar intră la sora lui pentru a executa sentința papală contra soțului ei - Incestul - Fuga lui Sforza - Călăreții lui Cezar urmăresc pe soțul Lucreției - Patronul de tripou din Santa-Maria, codoșul papei - Julie Farnese - Un călăreț mascat denunță poporului incesturile și orgiile familiei Borgiei - Furia poporului - Falsul din lemn - Binecuvîntarea - Capul tăiat
35 III.
Sărbătoarea viilor de la San Pietro in Vineoli - Cardinali și curtezane - Stropirea cu sulf a viilor: metodă veche - Urcioarele galante - Cezar Borgia în laboratorul său - Tăvile de aramă - Sărurile din urină - Arsenicul, mană cerească - Cantarella: otrava familei Borgiei - Antidotul - Moștenirea de la călugărul spaniol - Portretul lui Cezar Borgia - Rivalitatea dintre cei doi frați - Dona Sanzia - Dragostea incestuoasă dintre Cezar și Lucreția - În loc de șiruri de melci în viile de la San Pietro se află șiruri de călugări - Orgia cardinalilor - Jocul „cine găsește, ia” - Cardinali și madone în obscuritate - Julie Farnese și Cezar Borgia - Dragostea Juliei Farnese pentru Francisc, duce de Gandia - Mănăstirea din San-Sixto
47 IV.
Ucigașii plătiți ai lui Cezar se îndoiesc că l-ar fi omorît pe Sforza, care le scapă - Lamentabila moarte a unui călugăr - Pămătuful familiei Borgia - Cezar urmărește pe Sforza - Calul lui Gianino îl învinge pe al lui Cezar - Grajdurile familiei Borgia - Beția lui Cezar Borgia - Asasinarea lui Francisc Borgia, duce de Gandia, purtătorul al steagului de luptă al papei - Stupoare la Roma și în familia Borgia - Lucreția Borgia la mănăstire - Ea denunță crimele familiei sale - Pericolul mărturisirilor familiei Borgia - Înapoierea Lucreției Borgia la Vatican - Ea îl acuză pe Cezar de fratricid - Scrisoarea lui Jean Sforza către Ludovic le More - Familia Borgia pune la îndoială propria otravă - Pîntecele unei catîrce vii, antidotul otrăvii familiei Borgia.
57 V.
Dragostea conjugală a Lucreției pentru Jean Sforza - Visul de măreție al familiei Borgia pentru Lucreția - Unitatea italiană, visul familiei Borgia - Lucreția Borgia și corespondența Vaticanului - Bătrîna metresă pontificală izgonită din cartierul Regola - Soțul Madonnei Vannozza devine căpitan la Torre di Nona - Lucreția trece la Roma drept amanta tatălui său - Gasparo, logodnicul șantajist - Femeile și beletristica la sfîrșitul celui de al XV lea secol italian - Introducerea literaturii „fin in bordello” - Originea cuvîntului „curtezană” - Epitaful Frumoase Imperia - Luxul curtezanelor - Curtezanele înrudite și petrarchiste - Femeia bărbătoasă - Tinerele femei cochet și spirituale din secolul XV - Decameroanele la Lucreția Borgia
65 VI. 
Serbarea nocturnă de la palatul Santa Maria - Paharnicul cu urechile astupate cu ceară - Pajiști - Dezmierdările fermecătoare - Comedia mitologică - Fardul denunțător - Țapii cornuți - Don Eliseo Pignatelli - Răzbunarea Lucreției - Pajii-otravă ai ducelui de Ferrare - Răul francez 
71 VII.
Sincopele lui Alexandru VI - Taurul familiei Borgia - Gropăreasa - Ciudat aîmbinare dintre dragostea filială și cea paternă - L. Borgia cere să plece - Ea vrea ostatici: pe mama sa Vannozza pe Julie, concubina papei.
77 VIII.
Giacomo, pescarul de pe Tibru - Închisoarea de la Torre di Nona - Temnicerul papei, soțul fostei sale amante - Otrava familiei Borgia, la cantarella, își face efectul abia după cîteva  zile - Prizonierul misterios - Încăierările - Papa și pescarul - O sută de cadavre aruncate în Tibru doar într-o singură noapte - Cum a fost comis asasinatul ducelui de Gandia - Adormitul trezit - Fratricidul - Lupta țintuită în masă - „Buggiale” - Cardinalii Ascanio Forza, Monreale și Michele - Papa se spovedește - Anafura din cutia de aur - Papa se reconciliază cu fiul său - Scrisoarea sultanului Baiazid către papă, cerîndu-i moartea sultanului Geme, fratele său - Distih satiric despre simonia papală
93 IX.
Familia, în Italia, la sfîrșitul secolului XV - Soția căpitanului Morino Pisani - Disprețul curtezanilor față de amanți - Șireteniile bărbaților - C. Borgia se răzbună pe amanta cardinalului Ascanio - Fecundarea artificială -  Rugul călugărilor și groapa cu șerpi - Dulapul cu șobolani unde sînt închiși doi amanți
99 X. 
Drodia Romei - Familia Borgia - Piazza Ritonda - Campo di Fiore - Cartierul evreiesc - Taverna „La Scroafa” - Prostituata moralizatoare - Teama de răul francez - Fecioara sub trăsăturile Juliei Farnese - Sfaturile lui La Vespa către fiica sa , viitoare curtezană - Clientela căpitanului Torre Savella - Seratele desfrînatelor de la Ponte Sisto - „Stregas” sau vrăjitoarele - Chiiromanția - Mîna chiromantei - Prevestirea - Virginitățile nepieritoare
111 XI.
Madonna Adriana Orsini, codoașa Vaticanului - Scrisoarea lui Boccacio, episcop de Modena, - către ducele Hercule de Ferrare - Desfrînarea moravurilor mănăstirești - Întîlnirea îndrăgostiților în biserici - Țîrcvonicul, mesager al dragostei - Petrecerea de la castelul din Ostie -Cortegiul L. Borgia - Jocul lumînărilor - Colierul J. Farnese - Prințesele papale
115 XII.
Puterea lui Cezar - Tariful indulgențelor și tariful curtezanelor - Otrăvirea arhiepiscopului Floride - Cezar demisionează din funcțiile ecleziastice
119 XIII.
C. Borgia în Franța - Fastul ducelui de Valentinois - Lucreția, guvernatoarea permanentă a orașului Spolete - Catherine Sforza, învinsă, străbate Roma împovărată cu lanțuri de aur - Otrăvirea nepotului lui C. Borgia - Tragic aiubire dintree Cezar și soția lui don Carviglion - Valentinois oferă mamei cardinalului Orsini inima fiului său între două mii de ducați - Porumbița din perle - Strălucitoare prostituate - Sugrumarea lui Alfonso D Aragon, noul soț al Lucreției - Decapitarea unchiului lui Alfonso - Răpirea fiicei Elisabetei de Gonzague din Urbin
127 XIV.
Pustiirea unei mănăstiri - Scrisoarea tipărită adresată lui Silvius Savello despre simoniile și abuzurile papale - Taurii și vacile - Curtezana și cei cinci soldați - Cîinii Vaticanului - Iapa și armăsarii
131 XV.
Sărbătoarea Sfîntului Petru - Consistoriul - Papa cinează a cardinalul Adriano Corneto - Uitarea cutiei de aur - „Contarella” acționează uneori neîntîrziat  - Papa moare - C. Borgia scapă de otravă - Uluitoarea putrefacție a appei Alexandru VI - Sfîrșitul carierei lui C. Borgia - Civitas meretrix