Scriitorul ceh Mirko Pasek (1910-2002) a publicat în 1958, în timpul regimului comunist din Cehoslovacia, povestirea Pescuitorii de perle. Trasnsmisă oral până azi în comunitățile de pescuitori de perle din Marea Roșie, forma scrisă a povestirii este marcată ideologic de perioada și statul în care a fost scrisă. Acțiunea cărții, bazată pe fapte reale, se petrece în anii 1896 și 1913 pe țărmurile african și arab ale Mării Roșii.
Personajul principal, adolescentul somalez Saffar, poreclit El Seif (Sabia), era un pescuitor de perle. El practica această periculoasă meserie pentru care primea sume derizorii de la șeicul Ali Said. Stăpân al insulelor Dahlak din largul coloniei italiene Eritreea, situată pe țărmul african al Mării Roșii, Said era proprietarul unui vas de 20 de tone, care servea ca bază bărcilor de pe care se scufundau tinerii pescuitori de perle localnici.
Povestea începe în 1896 cu moartea scufundătorului Aussa, în urma unei puternice hemoragii provocate de tăierea unui braț de o uriașă scoică tridacne. Pentru perla găsită de acesta Said a plătit căpitanului și secundului doar 60 de libre, din care a oprit 20 de libre pentru chiria vasului. Cei doi și-au împărțit pe ascuns banii, căpitanul oprindu-și 26 de libre, iar secundul 13 libre, libra rămasă fiind împărțită celor 11 scufundători. Aceștia au acceptat moartea lui Aussa și sumele infime ca pe niște momente ale unei vieți de credincios musulman dominată de voința absolută a lui Allah (Inșallah).
Sirianul Babelon, reprezentant priceput al unei firme pariziene Rosemau din domeniul prelucrării și comerțului de pietre prețioase, a încercat să cumpere cele 96 perlele strânse de Said. Cunoscut și ca Stăpânul perlelor, Said avea o pasiune obsesivă pentru pietrele prețioase și de aceea a refuzat sumele fabuloase oferite de sirian. La scurt timp nevasta i-a născut moșetnitorul mult așteptat, dar acesta avea constituție foarte fragilă, fiind botezat Abdallah (Robul Domnului).
Acțiunea continuă în anul 1913. Încercând să-l apere pe scufundătorul Raskalla, care ascunsese o perlă în gură și fusese descoperit de căpitan, Saffar surprinde neobservat momentul în care Said îi plătea pe cei doi șefi pentru cea de a 117 a perlă de foarte mare valoare intrată în colecția sa. Căpitanul și secundul încearcă ca de obicei să-i păcălească pe scufundători cu o sumă mică, dar Saffar, sub un impuls neașteptat, le cere celor doi să rostească rugăciunea sfîntă „fatha” ca dovadă că spuneau adevărul. Pescuitorii de perle asistă cu uimire la acest moment neașteptat, dar faptul că șefii îndeplinesc ritualul aparent netulburați în pofida minciunii acoperite, provoacă un puternic cutremur interior în sufletul inocentului Saffar. În urma conflictului cu căpitanul și secundul el fuge rănit, iar Raskalla este pedepsit prin tăierea unei mâini.
Saffar intră în serviciul grecului Popastratos, un nou concurent pentru Babelon în comerțul local cu perle. Popastratos încearcă și el fără succes să-i cumpere perlele lui Said, dar ca un negustor cu spirit de observație, remarcă faptul că pentru Abdallah perlele erau doar un mijloc de a obține banii care-i lipseau pentru distracții.
Babelon acționează mai repede și-l ia pe Abdallah sub „protecția” sa, asigurându-i cu documente banii necesari pentru o viață de huzur în schimbul perlelor neprețuite pe care acesta le va fi moștenit la moartea tatălui său.
În slujba lui Popastratos, Saffar îl cunoaște pe egipteanul alfabetizat Hamid, care-l ajută să învețe să citească și să intre astfel în lumea cunoașterii raționale.
Între timp, la un moment în care căpitanul și secundul fuseseră și ei plătiți de Said mai prost decât se așteptau, cei doi acordă scufundătorilor doar un bănuț la doi oameni. De data aceasta pescuitorii de perle se revoltă și cer din nou rostirea rugăciunii „fatha”, de data această într-o atmosferă foarte tensionată. Căpitanul și secundul repetă scena de pe vremea lui Saffar, dar evenimentul este întrerupt de declanșarea unei puternice furtuni în timpul căreia căpitanul este înghițit de mare, fapt pe care scufundătorii îl interpretează ca fiind voia lui Allah.
Popastratos, care cumpărase din provincia otomană Yemen cantități mari dintr-o plantă halucinogenă, îl invită pe Abdallah sub pretextul sărbătoririi zilei regelui Greciei. Cu această ocazie, Abdallah devine dependent de el khat și își distruge total sănătatea firavă în casa grecului. Temător ca nu cumva fiul să nu moară înaintea tatălui, Popastratos îl otrăvește pe Said cu ajutorul unui vraci localnic. Dar spre surpriza sa, când îi aduce lui Abdallah vestea cea mare a morții tatălui său, inima fiului cedează și moare și el. Ca urmare, Popastratos aleargă la concurență cu Babelon să-i ducă vestea următorului moștenitor al perlelor, cumnatului lui Said, săracul Aziz. Cei trei merg acasă la Said pentru a pune stăpânire pe vasul de cristal în care Said își ținea perlele în apă de ploaie curată, dar vasul dispăruse împreună cu Bașir, valetul lui Said. Aziz închiriază un vas pentru a-l urmări pe cont propriu pe Bașir, dar este urmărit la rândul lui de Popastratos și Babelon cu vasul grecului. Cei doi scufundă vasul lui Aziz printr-o ciocnire intenționată și aruncă vina asupra lui Saffar, care este închis în orașul-port Massava. Popastratos și Babelon continuă urmărirea lui Bașir până la portul Aden, colonie strategică britanică pe coasta yemenită din sud-vestul Peninsulei Arabe. Aici, Babelon îl deconspiră autorităților britanice pe Popastratos ca fiind spionul german Erik Leeb, venit să furnizeze arme beduinilor arabi. Franța și Marea Britanie erau aliate din 1904 împotriva Germaniei, fapt care va contribui la declanșarea Primului Război Mondial în 1914. Ca urmare, poliția britanică îl arestează pe Leeb și Babelon, scăpat de concurență, îl găsește pe Bașir într-un han din Aden și obține perlele de la acesta, amenințându-l că-l va denunța și pe el britanicilor ca un complice al germanului. Aflând că Saffar, ajutat de Hamid, evadase și îl căuta, Babelon pleacă portul Makalla de pe țărmul sudic al Peninsulei Arabe.
De fapt, Saffar se întorcea la tovarășii săi scufundători, comandați de alt căpitan. El îi instigă la revoltă, convingându-i că în urma deceselor lui Said, Abdallah și Aziz, vasul le aparține, fiind plătit prin munca lor îndelungată. El Seif le subliniază descoperirea meditațiilor sale și anume că adevărata voință a lui Allah este ca oamenii să trăiască, să trăiască fericiți și săvârșind fapte bune. Saffar le propune să abandoneze pescuitul perlelor, deoarece pietrele prețioase reprezentau o o ispită aducătoare de moarte, și să trăiască din pescuitul peștilor. Scufundătorii încep o nouă viață, dar secundul, care reușise să fugă, s-a întors cu un alt cumnat moștenitor al lui Said și cu forțele de ordine. Autoritățile reprimă revolta și îi deportează Saffar și Hamid pe îngrozitoarea insulă Omonom, patria muștelor. Saffar moare cu convingerea că succesul următoarei revolte va fi asigurat de organizarea rezultată prin participarea unui număr mult mai mare de oameni cu o gândire deschisă de știința de carte...
În epilogul celor șase părți ale povestirii scrise, Babelon obține acceptul firmei sale pentru întoarcerea sa în Europa ca urmare a reușitei „afacerii” cu perlele lui Said. Dar în timp ce își aștepta înlocuitorul în portul Massava, un câine turbat îl mușcă de picior și moare în chinuri groaznice, capul său luând chipul omenesc al unei hiene, cu o „expresie dezgustătoare, flămândă, de lăcomie murdară...”
Textul se încheie cu următorul paragraf rezumativ caracterizat de o tentă de mesianism laic stângist: „O povestire despre un om dintre ai lor, despre El Seif, care a venit să le dea libertatea și demnitatea umană, o poveste care spune că El Seif se va întoarce cîndva aducînd cu el dreptatea, care e prea mare și prea sfîntă spre a se stinge odată cu omul.”
SURSA
Mirko Pasek, Pescuitorii de perle, trad. M. Ionescu-Nișkov, edit. Ion Creangă, București, 1983, 127 p.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu