Faceți căutări pe acest blog

Se afișează postările cu eticheta Mattei. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Mattei. Afișați toate postările

duminică, 27 ianuarie 2013

Roma sfârșitului de secol XIX văzută de o tânără englezoaică (MAUGHAM 1902)



Scriitorul englez W. Somerset Maugham (1874-1965) a publicat în 1902 romanul Mrs. Craddock, a cărui acțiune se petrece după 1885. Eroina, descendentă a unei familii nobiliare provinciale scăpătate, se căsătorește din dragoste cu Edward Craddock, mic fermier descendent al unei familii țărănești de pe domeniul familiei eroinei. Din cauza discrepanțelor care ies la suprafață la puțin timp după nuntă, Bertha părăsește temporar reședința de la Court Leys, plecând într-o călătorie la Roma cu mătușa ei.

<(…)
Închiriaseră un apartament pe Via Gregoriana și într-o dimineață, trezindu-se Bertha nu-și dăduse seama unde se află. Ușurarea pe care o simți fu atît de deplină, încît nu-I vedea a crede cu adevărat: trăia cu teama că visul se va termina, că se va trezi din nou între zidurile închisorii de la Court Leys. Era o adevărată încîntare să hoinărești prin locuri însorite, unde aerul era parfumat de miros de violete și de trandafiri. Oamenii păreau ireali, ca și fetele ce serveau drept model pictorilor și care trîndăveau pe treptele din Piazza di Spagna, ca și ștrengarii zdrențăroși, ciudat costumați și gălăgioși, ca și cuvintele argintii ce mîngîiau aerul. Cum să crez că era că era vorba de viață adevăratăcând îți oferea un cer albastru și un soare strălucitor, încât inima îți tresălta de bucurie, de liniște, de pace și de minunata îngăduință de a-ți pierde vremea fără a face nimic? Viața adevărată era sumbră și obositoare, iar decorul în care se desfășura – un conac de pe vremea regelui George, înconjurat de cîmpii pustii, bătute de vânturi. În viața adevăratătoți oamenii erau foarte virtuosi și foarte mărginiți; cele zece porunci. Te strîngeau din toate părțile amenințîndu-te cu flăcările iadului și cu osînda veșnică. Temniță cu atît mai îngrozitoare cu cît nu are ziduri, nici lacăte și nici zăvoare. Dar dincolo de pietrele sumbre, pe care stătea scris: „Să nu…” se întindea un tărîm de miresme și de lumini, unde razele soarelui îți făceau sîngele să urce năvalnic în vine, unde florile parfumau aerul nestingherite de nimeni, ca semn că bogățiile trebuie cheltuite și virtutea risipită; unde fluturii își scuturau aripile ici și colo, în bătaia vînturilor de primăvară, neștiind și nesinchisindu-se încotro se duceau. Tărîmul acesta ce se întindea dincolo de cele porunci era un pămînt pe care creșteau măslini cu umbra plăcută și unde marea își săruta tandru țărmurile, învățîndu-i pe flăcăi cum să le sărute pe fecioare; acolo buzele nu erau supuse unor eforturi grotești, ci erau arcuri ale lui Cupidon; acolo ochi negri aruncau priviri scînteietoare, spunîndu-i călătorului că n-avea de ce se teme, pentru că Dragostea n-așteaptă să fie chemată de două ori. Sîngele era fierbinte și mîinile zăboveau unele într-altele cu o dulce apăsare și buzele roșii te rugau să le dai sărutări. Acolo trupul și sufletul mergeau unul lîngă celălalt și fiecare era mulțumit de prezența celuilalt. O, dă-mi soarele acestui tărîm binecuvîntat și o grădină cu trandafiri și murmurul minunat al unui pîrîiaș; dă-mi un mal umbrit, și vin, și cărți și buzele de coral ale lui Amaryllis și voi trăi în deplină fericire cel puțin zece zile…
Viața la Roma i se părea Berthei un joc. Domnișoara Ley îi lăsa multă libertate, iar Bertha hoinărea prin locuri necunoscute. Adesea se ducea în piață printre tarabe uitîndu-se la o mie de lucruri pe care n-avea de gînd să le cumpere; atingea cu degetele mătăsuri brodate și obiecte antice de argint, zîmbind la auzul complimentelor ce i le făcea vreun negustor amabil. Oamenii forfoteau în jurul ei, discutau volubil, grozav de vii și totuși, cum ea nu putea crede că ceea ce vede e adevărat, ciudat de ireal. Se duse la galeriile de artă, vizită Capela Sixtină și stampele lui Rafael; nefiind grăbită, cum sînt turiștii, și lipsită de sentimentul datoriei, își petrecea uneori cîte o dimineață întreagă în fața vreunui tablou sau admirînd un colț al vreunei vechi biserici, țesînd din tot ceea ce vedea fanteziile imaginației ei.
Și cînd simțea nevoia să fie în preajma se ducea la Pincio și se amesteca în mulțimea care asculta orchestra. Călugărul franciscan, în rasa lui cafenie, stînd puțin mai la o parte părea o figură dintr-o piesă romantică, iar soldații în uniforme vesele, bersaglierii, cu pene de cocoș la pălărie, păreau un cor dintr-o operă comică. Și mai erau acolo preoții îmbrăcați în straie negre, unii bătrîni și grași, bucurîndu-se de lumina plăcută a soarelui și trăgînd din țigară, împăcați cu ei înșiși și cu lumea; alții, tineri și neliniștiți, cu pofet încă nepotolite ce răzbăteau din ochii lor negri. Și cu toții păreau fericiți cum sînt copiii care zburdă și se hîrjonesc scoțînd țipete de veselie.
(...) Cînd veni primăvara, petrecu ore în șir în grădinile ce împrejmuiau orașul; rămășițele Romei străvechi se îmbinau cu o abundență vegetală aproape tropicală, stîrnindu-i noi și rafinate emoții. Florile creșteau din sarcofage cu o exuberanță sălbatică, făcîndu-și parcă de cap, ca o ironie față de mormîntul din care răsăreau. Trandafirul și floarea de nu-mă-uita se înalță din putregaiuri omenești și descompunerea omului vestește întotdeauna o altă naștere; lumea merge mai departe, frumoasă și de-a pururi nouă, savurîndu-și din plin vigoarea.
Bertha de duse la Villa Medici și se așeză în așa fel încât să poată observa lumina strălucind pe fațada vechiului palat și pe Syrius privind pe furiș printre trestii. Studenții o zăriră și întrebară cine e frumoasa care zăbovește atît de îndelung fără să-i pese de privirile ce-o pironesc. Se duse să viziteze Villa Doria-Pamphili, majestuoasă și fastuoasă reședință de vară pe potriva unor prinți în veșminte bogate, a unor episcopi și cardinali. Iar ruinele Palatinului, cu chiparoșii și aleile lui bine întreținute, îi mînară gîndurile tot mai departe, în trecut, și o făcură să-și închipuie timpurile de glorie ale unei împărății străvechi.
Dar grădina lui Mattei, cea mai sălbatică dintre toate, îi plăcea cel mai mult. Era mai rodnică și mai bogată decît celelalte; din cauză că era departe și deci greu de ajuns acolo, puțini o vizitau și Bertha putea rătăci prin ea ca și cum ar fi fost a ei. Uneori cîte un grup de seminariști venea să se plimbe pe aleile năpădite de iarbă, o vie pată de culoare proiectată pe verdeața lăsată în paragină.
Apoi se întorcea acasă ostenită și fericită; ședea în fața ferestrei deschise și urmărea apusul. Soarele se ascundea în spatele catedralei Sfîntul Petru și majestuoasa clădire se transfigura într-un templu de foc și de aur; Domul radia, nu mai era clădit din piatră ci din lumină și raze de soare; era coroana unui palat al lui Hyperion. Apoi, o dată cu căderea nopții, catedrala se reliefa prin întuneric, un profil măreț pe splendoarea boltei cerești.>

SURSA
W. Somerset-Maugham, Triumful dragostei, traducere de Liliana Mareș, editura Z, București, 1992, pp. 236-239.

marți, 14 februarie 1984

„În culisele ” (NICULESCU 1984)

 George Nicolescu, În culisele <Celor șapte surori>, Ed. Politică, București, 1984

5 Introducere

15 I.Inversarea rolurilor
„Cele șapte surori”
Portdrapel - EXxon și Shell
Exxon
Shell
Amortizorul cedează
Cotitura

30 II.Moștenirea Rockefeller
Intrarea în scenă a contabilului
Îngenunchierea magnatului
Inevitabilitatea monopolului?
Moștenirea
Urmările dezmembrării - surorile Standard
Standard Oil of New Jersey (Exxon)
Mobil
Socal
Golf
Texaco

57 III.Necunoscutele erei petrolului
Shell 
Petrolul și marina britanică
British Petroleum (BP)

72 IV. Dezmembrarea
Teagle contra Deterding
Petrolul irakian
Înțelegerea „Liniei roșii”
Petrol și revoluție
Castelul
„Asociația Iazului”
Conservare și cartel
Triumf și trădare
Mexicul naționalizează

101 V.„Surorile” în România
Asaltul străinilor
„Surorile” intră în scenă
Producție, rafinare, export

117 VI.Potul cel mare
„Socal” un outsider „inspirat”
Petrolul Orientului Mijlociu
Război și pace între magnații petrolului
„Conducta discordiei”
Ferecarea porților
Prețul
Fifty-fifty
Taxa regelui sau „scamatoria de aur”

144 VII.Petrolul iranian
De la Acheson la Comisia anti-trust
Lovituri sub centură și cooperare
Consorțiul
Împăcarea
„Cele șapte surori” controlează situația
Suezul - înainte și după

170 VIII.Intrușii
Getty
Independenții
Aventuri în comun
Mattei
Cornul abundenței

188 IX.OPEC
Nașterea 
Balonul
Războiul de șase zile
Petrolul din nord

212 X.„Surorile” sub presiune
Exxon nu se descurcă fără marele baston
Mobil vrea să scuture tutela Exxon
Gulf nu se mulțumește doar cu petrolul
Socal și Texaco - „surorile siameze” - care spun întotdeauna „Nu”
Shell: diplomație și profit
BP - cu un ochi la faceri, cu celălalt la ajutorul guvernului
Anticamera

236 XI.Ultimatumul libian
Dansul pe sârmă 
Scrisoarea „otrăvită”
„Feriți-vă de regii petrolului”
„Surorile” trag sforile
Castelul din cărți de joc

258 XII.Prăbușirea
Participarea
Penuria de petrol
Mesajul regelui

275 XIII.Embargoul
Din nou prețul

284 XIV.Scadența
„Surorile” nu ies în pagubă
Utopie și realitate
Companiile în vâltoare
Audierile
Guvernele sau companiile?

299 XV.Din nou OPEC
Bogați și săraci
„Lumea a treia”

309 XVI.Căsătoriile din interes
OPEC rezistă
Divorțul este oprit brusc
Bătălia pentru „prețul corect”

319 XVII.OPEC în vâltoare
Dolarul eșecului

324 XVIII.Sfârșitul erei petrolului?
Care sunt nevoile mondiale
Când petrolul nu va mai fi rege
„Șapte surori” - încotro?

marți, 15 august 1978

„Agenți secreți și misiuni confidențiale” (ȘTEFĂNESCU 1978)

Paul Ștefănescu,  Agenți secreți și misiuni confidențiale, Editura Militară, București, 1978, 118 p.

3 Introducere

11 Nepoții lui Sherlock Holmes

26 Spionajul electronic

34 Smith și BOAC

46 Filmul poliesteric

56 Sabotaje, corupție și comisioane 

- Povestea celor două dirijabile

- Enrico Mattei: victimă a sabotajului economic

- Scandalul Lockheed

- O Mata Hari a spionajului economic

76 „Operațiunea Petrol”

83 Spionajul economic prin laboratoare

92 Racolarea oamenilor de știință: formă a spionajului economic

111 Bariere în calea spionilor

coperta 4: Din toate faptele descrise în lucrare - indiferent de localizarea lor geografică - se desprinde o singură concluzie: păstrarea și apărarea secretului de stat este o îndatorire patriotică, o obligație de onoare a tuturor cetățenilor patriei noastre.