Religie și mediu (BUCOVALĂ & CÂNDEA 2003)

<
Timp de mii de ani, oamenii au trăit aproape de natură și au folosit resursele sale într-o manieră durabilă. Ei au gestionat și au folosit mediul lor înconjurător pentru a-și întreține comunitățile fără a altera natura.
Culturile tradiționale conțin vaste cunoștințe, acumulate de-a lungul secolelor, despre potențialul unor resurse naturale unice, a propriului lor mediu. De exemplu, parametrii culturali și religioși dezvoltați în baza hinduismului* și budismului** au profunde implicații ecologice și conțin elementele relațiilor culturale om-natură.
Modelul durabil de utilizare al mediului și respectul pentru acesta al comunităților ancestrale a demonstrat că o societate tradițională co-există mai bine cu natura, și practicile lor culturale și religioase pot deveni baza unui trai durabil.
Există locuri în lume în care nu se promovează principiile "educației ecologice", dar unde multe din principalele obiective ale acesteia sunt deja larg practicate, ca un rezultat al unor credințe culturale sau religioase păstrate de-a lungul generațiilor.
Eticul poate fi gândit ca un ideal comportamentului uman, iar un etic ecologic ca un ideal de comportament uman cu respect pentru mediu și natură. Una dintre direcțiile noi ale eco-eticii este creșterea respectului pentru natură, în intenția de a stimula acțiunile de conservare a capitalului natural, încurajând legi și reguli naționale și internaționale. Se știe deja, că în contextul familiar al interacțiilor sociale, respectarea strictă a literei legii trebuie completată de morală individuală și de conștiințã, de idealul comportamentului uman, ca un ultim scop al educației pentru mediu.
Multe comunități au stabilit reguli care să preîntâmpine degradarea mediului. Aceste tipuri de reguli și legi reflectă o nouă morală colectivă în ceea ce privește mediul. O eco-etică, creată sau inoculată, va descuraja practicile negative față de natură. Se poate ca niciodată să nu ajungem să fim într-o armonie perfectă cu natura, dar existența unei eco-etici, parțial tradusă în legi, dar integrată în conștiință și sensibilitate, poate conduce individualitățile în acea direcție considerată a fi scop ultim al educației pentru mediu, și anume comportamentul care respectă natura.
(...)
Trecând în revistă culturile și religiile tradiționale, pentru a vedea ce au în comun cu privire la relația umanității și a responsabilității acesteia vis-a-vis de mediu, cu alte cuvinte elementele eco-eticii universale, se evidențiază rolul istoric al educației pentru mediu. O atitudine etică față de mediu, personală și profesională, individuală și colectivă, universal valabilă, este scopul acestui nou teren al educației, făcând din educația pentru mediu un instrument indispensabil pentru dezvoltarea durabilă.
Eco-etica demonstrată în diferite credințe poate fi dezvoltată în două direcții complementare. În primul rând, în interiorul sau în exteriorul sistemului educațional de către preoți, rabini și alți clerici care cunosc problemele de mediu.
În al doilea rând, pot fi dezvoltate în alianță cu conceptele și direcțiile de cercetare contemporane și ale ecologiei. Câțiva cercetători moderni chiar demonstrează că se pot descoperi intuitiv valori tradiționale. De exemplu, Taoismul*** pare să fi înțeles natura ciclică a proceselor biologice, Hinduismul și Jainismul**** continuitatea vieții etc. Atitudinile ecologice tradiționale, bazate pe astfel de idei, pot fi frecvent întărite, îmbogățite și dezvoltate prin mijloace ale detaliatelor științe contemporane.
Educația pentru mediu și a sa componentă etica nu doar își găsește rădăcinile în lumea acestor culturi și religii, dar progresul cere ca acestea să fie solid ancorate în ele.
Religia este de asemenea un concept dificil de definit. O simplă definiție ar fi: set de credințe personale și sociale care presupune și o identificare cu o forță supranaturală în afara lumii naturale sau umane. Religia are în general următoarele caracteristici:
- O credință într-o ființă supranaturală;
- Un cod al moralei;
- O distincție între sacru și profan;
- Acte ceremoniale sau rituale care se desfășoară în jurul unor obiecte sacre sau simbolice;
- Rugăciuni, comunicări cu ființa supranaturală;
- O viziune particulară asupra vieții sau o idee generală a universului și a locului sinelui în univers.
Religiile pot fi grupate în trei categorii: Monoteism: credința într-un singur Dumnezeu suprem - Creștinism*****, Iudaism******, Islamism*******; Politeism: credința în mai mulți zei - Hinduism; Animism********: tradiții religioase care cred că puterea divină este deținută de aspecte fizice ale lumii cum ar fi: flora, fauna etc.
>

Sursa
Carmen Bucovală & Mihaela Cândea, Metode moderne de educație pentru mediu, Constanța, 2003, pp. 35-36, 41.

Note M. T.
* hinduism = Religie apărută în mileniul II î. H. în valea Indusului, prin combinarea credinței autohtonilor cu a arienilor invadatori. (www.historia.ro - "Hinduismul, o parte a farmecului oriental")
** budism = Religie propăvăduită în secolul VI î. H., în nordul Indiei, de fostul prinț Siddharta Gautama, care a devenit ascet și a atins iluminarea prin meditație sub copacul boddhi. (www.mixdecultură.ro -"Budismul, religia fără zei" - 17 iulie 2013)
*** taoism = Religie apărută în China în mileniul I î. H. și propăvăduită de Lao Tzu prin cartea "Tao te-ching".  (www.taoismonline.org)
**** jainism = Jain Dharma estw o religie apărută în India în mileniul I î. H.  Are asemănări și deosebiri cu hibduismul, alături de care este printre cele mai vechi și vii religii din lume. (www.hinduwebsite.com/jainism)
***** creștinism = Conform Noului Testament din Biblie, religie propăvăduită în secolul I d. H. de Isus Hristos printre evreii din Palestina romană și devenită unversală după judecareea, executarea și învierea sa. (crestinortodox.ro - "Întemeierea Bisericii" - 06.07.2012)
****** iudaism= Conform Vechiului Testament din Biblie, religia iudaică are la bază legământul dintre Dumnezeu/ Yahve și patriarhul Avraam, primul evreu. (crestinortodox.ro - "Poporul ales" - 19.07.2012)
******* islam = Religie propăvăduită printre arabi de profetul Muhammad în sec. VII. El a unificat Peninsula Arabică în jurul orașelor sfinte Mecca și Medina. În timpul califilor succesori s-a redactat cartea sfântă Coran. (crestinortodox.ro - "Stâlpii religiei islamice" 17.07.2012)
******** anima (latină) = spirit, suflet. Termenul "animism" a fost introdus în 1871 de etnograful englez Edward Taylor în studiul Primitive Culture, pentru a desemna credința prereligioasă. (www.britannica.com)

Europa (HEN & LEONARD 1989)

Christian Hen & Jacques Leonard, Europa, trad. I. Traistaru (Paris, 1989), Humanitas / Economie - Repere - 8, București, 1992, 161 p.

5 Introducere

11. I. Cooperare sau integrare?

Ideile privind Europa în secolul XIX
Datele importante ale construcției europene

1.Alegerea cooperării
Structuri interguvernamentale
Statele membre ale organizațiilor de cooperare
Domenii de intervenție limitate

2. Alegerea integrării
Puțină istorie...
Integrarea negativă
Integrarea pozitivă
Instituțiile comunitare

3. Criza integrării
Limitele Pieței Comune
Blocajul instituțiilor
Ce fel de apărare pentru Europa?
O încercare de soluționare: Actul Unic European
În afara Tratatului: proiectele Uniunii Europene

58 II. Mijloacele bugetare ale Europei

1. Lupta pentru cucerirea puterii bugetare

2. Structura și evoluția cheltuielilor comunitare

3. Ce fel de resurse pentru Comunitatea Economică Europeană?
Crearea de resurse proprii, factor al integrării
Epuizarea resurselor proprii, frână a construcției europene
Reforma sistemului resurselor proprii 

78 III. Situația economică a CEE

1. Locul CEE în lume
Raporturile comerciale și financiare
Teoria uniunilor vamale regionale
Bunuri de investiții: slăbirea unui sector cheie
Între 1960 și 1970, investițiile internaționale se orientează spre Europa 
Adaptarea tehnologică și concurențială

2. Diferențe naționale și efecte ale integrării în cadrul CEE 
Creșteri net diferențiate
O complementaritate în creștere
Moneda: un dolar care perturbă Europa
Un dolar puternic reduce tensiunile în privința schimburilor valutare
O coerență de criză
Consecințele declinului demografic
Costurile non-Europei

107 IV.  Politicile economice comune 

1.Politicile stabilite
Politica agricolă comună (PAC)
„Orientare” sau „garanție”?
Sumele monetare compensatorii
Sistemul monetar și spațiul financiar european: un avans decisiv
Ecu în Sistemul Monetar European
Politica regională
Politica socială
Politica de cooperare cu „lumea a treia”

2. Viitorul politicilor comune
Politica industrială și spațiul industrial european
Protecția sectoarelor concurate
Ajutoarele pentru restructurarea sectoarelor în dificultate
Cooperarea științifică și tehnică și promovarea tehnologiilor și activităților noi
Programele specifice
Relațiile externe ale CEE

158 Bibliografie
Centralizarea documentației (28 titluri) a fost făcută de către Biroul de Informare a Comunităților Europene din Paris.

coperta IV

Care sunt instituțiile Europei? Ce rol are Parlamentul European?

Cum funcționează Comunitatea Economică Europeană? Există un declin economic al Europei? Care sunt strategiile vizavi de Japonia și Statele Unite? Va avea Europa o monedă unică? Este pusă în pericol suveranitatea  statelor europene prin Uniunea europeană?

Întrebări la care răspuns doi mari specialiști francezi în economia europeană și în problemele monetare și financiare internaționale.

Televiziunea (COSTE-CERDAN & LE DIBERDER 1986)

 Nathalie Coste-Cerdan & Alain Le Diberder, Televiziunea, Humanitas / Sociologie - Repere - 1, București, 1991, 165 p. 

5 Introducere

10 I. Sisteme televizuale
1. Sistemul tehnic
2. Sistemul economic

22 II. Modelul american sau economia rețelelor
1. Caracteristici generale ale modelului
2. Cazul Statelor Unite: trei Molohi

34 III. Modele europene 
1. Trăsăturile principale ale modelului european
2. Două exemple: Marea Britanie și Italia

59 IV. Televiziuni ale sărăciei
1. Sănătatea de fier a televiziunii din Est
2. Televiziunea din Asia săracă
3. Africa

69 V. De ce este scumpă televiziunea?
1. Programele
2. Celelalte cheltuieli

86 VI. Resursele
1. Finanțarea publică sau parapublică
2. Finanțarea prin publicitate
3. Celelalte tipuri de resurse

108 VII. Gestiunea unui post de televiziune
1. Două aspecte specifice ale unei întreprinderi de televiziune
2. Particularitățile gestiunii televiziunii
3. Strategiile întreprinderilor

128 VIII. Războiul televiziunilor 
1. Există un model dominant?
2. Rezistența europeană... și eșecurile

145 IX. Ravagiile televiziunii

156 Concluzii

160 Glosar

162 Bibliografie

coperta IV
Cum se măsoară audiența posturilor de televiziune? Care este influența indicatorilor de urmărire asupra programării? De ce programe ca Dallas sunt mai degrabă cumpărate decât produse? Televiziunea de mâine va trebui plătită mai scump? Televiziunea amenință dezvoltarea celorlalte mijloace de comunicare în masă? Cum funcționează televiziunea în lume? Este oare televiziunea un vector de „americanizare” a planetei?
Nathalie Coste-Cerdan, cercetătoare la INA (Institutul Național pentru Audiovizual), apoi la BIPB (Biroul de Informații și Prognoze în Economie) din Franța, este specialistă în domeniul sistemelor tele-vizuale.
Alain Le Diberdier, director pentru studiul comunicațiilor la BIPE, este autorul lucrării La production des reseaux de telecommunications, în colecția Economica, 1983.

„Terra. Izvor de viață și de bogății” (GIURCĂNEANU 1982)

 Claudiu Giurcănenau, Terra. Izvor de viață și de bogății, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1982

Partea întâi: Terra, corp cosmic

5 cap. I Universul planetar și privilegiile Terrei
1.Sistemul solar. Structură, componență. Particularități

14 cap. II Binefacerile astrului central
1.Soarele în orbita științei
2.Dimensiuni impresionante
3.Structura globului solar
4.Activitatea solară
5.Soarele și viața pe pământ

31 cap. III Individualitatea planetară a Terrei
A.Forțele telurice
B.Structura geosferică a Pământului

Partea a doua: Comorile Terrei

43 cap. IV Aerul, înveliș respirabil și protector al planetei
1.Atmosfera, o plapumă protectoare
2.Cercetarea științifică a atmosferei
3.Structura verticală a învelișului aerian
4.Dinamica atmosferei .Fenomenul climatic  și rolul său în viața planetei
5.Atmofsera terestră și fenomenele biologice
6.Fenomenele meteorologice și activitatea umană
7.Energiile atmosferei

58 cap. V Apa, bogăție mai scumpă decât tot aurul Terrei
A. Apa pe glob
B. Resursele de apă din atmosferă
C. Resursele de apă ale oceanului planetar
D. Resursele de apă ale uscatului
E. Utilizările economice ale apei
F. Resursele de apă ale R. S. România

89 cap. VI Scoarța terestră, purtătoare a solului și un uriaș depozit de resurse minerale
A. Geosfera scoarței terestre
B. Solul, o resursă naturală de importanță covârșitoare pe planeta noastră
C. Resursele minerale și tipurile de zăcăminte
D. Minerale utile metalice
E. Minerale utile nemetalice
F. Combustibili minerali

116 cap. VII Viața pe Terra și resursele biologice
I. Fenomenul biologic pe planeta noastră
II. Resursele biologice ale Terrei

Partea a treia: Imperative contemporane

156 cap. VIII Planeta noastră ne poate hrăni pe toți
1.Evoluția creșterii numerice a populației noastre
2.Creșterea numărului populației constituie un impediment în calea progresului societății contemporane?
3. Asigurarea necesarului de hrană, problemă de interes mondial
4.Dezvoltarea producției agricole în țara noastră
5.Agricultura viitorului

166 cap. IX O mai rațională gospodărire a resurselor
1.Resursele energetice, probele actuale și de perspectivă
2,Minereurile metalifere și perspectivele utilizării lor
3. Apa în strategia dezvoltării
4. Pădurile și gospodărirea lor

184 cap. X Planeta noastră trebuie apărată
1. Raporturile om - natură
2. Conceptul ocrotirii naturii
3. Protecția mediului și colaborarea internațională
4. Ocrotirea naturii în România
5. Componentele protecției naturii
6. Rolul actului educativ în ocrotirea naturii
7. Protecția spațiului extraatmosferic (cosmic)

201 cap. XI Pentru o lume fără arme
1. Înarmările, obstacol în calea dezvoltării, îndreptate împotriva vieții
2. Înarmările deturnează imense sume care ar putea fi folosite pentru hrana umanității și bunuri social-culturale
3. Înarmările se interpun ca o nefastă stavilă în folosirea pentru nevoile omenirii a resurselor naturale
4. Înarmările deturnează scopul înalt, umanitar al științei
5. Înarmările și dezechilibrele ecologice
6. Pentru triumful rațiunii umanitare

„Omenirea la răspântie” (MESAROVIC & PESTEL 1974)

 Mihajlo Mesarovic & Eduard Pestel, Omenirea la răspântie. Al doilea raport către Clubul de la Roma, introd. M. Malița, trad. F. Ionescu, Editura Politică / Idei contemporane, București, 1975

V Introducere - Mircea Malița

3 Prefață 

11 1.Prolog: De la creștere nediferențiată la creștere organică

20 2.Natura crizelor globale

28 3.Formarea sistemului mondial

42 4. Modelul cu mai multe nivele al sistemului mondial

63 5.Prea puțin și prea târziu

79 6.Întârzieri fatale

91 7.Lupta aprigă pentru resurse insuficiente

108 8.Independență și interdependență

122 9.Singura soluție posibilă

138 10.Pactul faustic: impasul tehnologic fundamental

151 11.Epilog

169 Anexa I. Colaboratori și consultanți

172 Anexa II. Țări grupate în regiunile 1-10

175 Anexa III. Note suplimentare

201 Anexa IV. Bibliografia comunicărilor științifice și a rapoartelor tehnice

205 Comentariu - Aurelio Peccei și Alexander King