„Civil War” (2024)

 „Civil War” (2024)

Tensiunile politice generate de alegerile prezidențiale din SUA din 2020 au avut ca efect, printre altele, și realizarea în 2022 a filmului de ficțiune futurologică americano-britanic „Civil War” , lansat în distribuție pe 14 martie 2024.

Filmul începe cu un discurs televizat al președintelui care afirma emfatic iminența unei mari victorii militare împotriva Forțelor Occidentale separatiste din Texas și California.

În acest timp, în New York o fotoreporteră de la Reuters supraviețuiește unui atentat

kamikaze în timpul unei demonstrații violente.

Ea se întâlnește cu mentorul său, un veteran al jurnalismului, care încearcă fără succes să-o oprească pe aceasta și pe colegul ei să meargă la Washington, aflat cu ocolire la peste 1000 km, pentru a-i lua un interviu președintelui, care în realitate se afla izolat. Grupului i se alătură o tânără fotoreporteră, întâlnită la demonstrație, care susține că jurnalista de la Reuters este idolul său din branșă.

În timpul discuțiilor despre întrebările ce urmau să fie puse președintelui, aflăm că acesta exercita cel de-al treilea mandat. George Washington, unul dintre „Părinții Fondatori” ai SUA și primul președinte (1789-1797), a refuzat cererile colaboratorilor de a candida a treia oară, deși era creditat cu mari șanse de succes. Atitudinea sa a constituit precedentul unei cutume politice în SUA, aceea ca un președinte să exercite doar două mandate. După ce democratul F. Delano Roosevelt a obținut al treilea (1940) și al patrulea mandat (1944), pe motiv că țara sa se afla în contextul internațional al celui de-al doilea război mondial, Congresul SUA a adoptat, după moartea lui Roosevelt (12 aprilie 1945), Amendamentul XXII la Constituție (1947) prin care instituia juridic regula celor două mandate.

De asemenea, din discuție mai aflăm că președintele desființase FBI și ordonase atacuri aeriene asupra cetățenilor, precum și existența unei alte forțe separatiste, Alianța din Florida, ceea ce făcea probabilă o confruntare între secesioniști după previzibila eliminare a președintelui.

La o stație de benzină păzită de oameni înarmați, află că cu 300 de dolari SUA pot cumpăra doar un sendviș, dar fotoreportera de Reuters promite dolari canadieni, care sunt acceptați de proprietar. Tânăra jurnalistă descoperă în spălătoria de mașini din apropiere doi oameni torturați, despre care i se spune că sunt jefuitori. Deoarece este terifiată de spectacol, ea nu poate fotografia, și atunci idolul său îi propune o poză unuia dintre oamenii înarmați între cei doi spânzurați de mâini.

La următoarea oprire, jurnalistele fotografiază asaltul unei miliții separatiste asupra unei clădiri guvernamentale și tânăra surprinde executarea militarilor prizonieri.

Cei patru își petrec noaptea într-o tabără de refugiați, situată lângă un orășel, unde intră într-un magazin de haine, a cărei proprietară este indiferentă față de știrile din mass-media.

Apoi, grupul surprinde o luptă între lunetiști, de la care nu află decât că fiecare încearcă să-l omoare pe celălalt. Tânăra își întreabă mentorul dacă ar putea să o fotografieze în timp ce este ucisă și răspunsul este afirmativ.

Pe drum sunt ajunși din urmă de o mașină cu doi jurnaliști străini, iar tânăra și unul din ei sunt capturați de doi milițieni în uniformă care încearcă să acopere o groapă comună. În timp ce bătrânul rămâne ascuns, ceilalți trei încearcă să obțină eliberarea celor doi, dar rezultatul este împușcarea celor doi jurnaliști străini, deoarece nu erau „americani”. Grupul este salvat de bătrân care îi lovește cu mașina pe cei doi milițieni, dar un al treilea îl rănește mortal, iar jurnalista de la Reuters decide să șteargă fotografia făcută cadavrului mentorului.

Cei trei ajung la baza Forțelor Occidentale de la Charlottesville, de lângă Washington, unde află că cei mai mulți loialiști s-au predat și că orașul era apărat doar de cei mai fideli din armată și Serviciul Secret.

Ei se alătură forțelor care asaltează Casa Albă, de unde încearcă să scape într-o diversiune sinucigașă două limuzine blindate ale președintelui, dar fără succes. Jurnaliștii intră în reședința prezidențială cu un grup de soldați ai Forțelor Occidentale, care ucid o agentă a Secret Service în timp ce încerca să negocieze o evacuare a președintelui într-un teritoriu neutru, Alaska sau Groenlanda.

Tânăra jurnalistă este salvată de la moarte de idolul său, pe care o fotografiază în timp ce este ucisă și continuă să înainteze fără emoție pentru a surprinde moartea președintelui în camera Biroului Oval, de sub care îl trag de picioare rebelii. Jurnalistul rămas întrerupe execuția cerându-i citat pentru istorie, iar președintele îi răspunde: „Nu-i lăsa să mă omoare”. Mulțumit, jurnalistul se retrage, în timp ce tânăra fotografiază grupul de rebeli lângă cadavrul președintelui.

Una din cauzele nepremeditate ale unui potențial război civil în SUA este și numărul mare de deținători de arme, peste 50.000.000 la 10 octombrie 2024 în opinia lui Brandon Smith (https://alt-market.us/globalists-are-taking-the-mask-off.../), la o populație de 346.000.000 locuitori la 4 noiembrie 2024 (https://www.agerpres.ro/.../sua-vor-incepe-anul-2024-cu... ) Numeroasele crime de drept comun între bandele de interlopi se comit cu arme obținute ilegal, dar acestea nu sunt evidențiate de mass media comunismului soft cu poziție dominantă, deoarece Poliția Iubirii este foarte vigilentă ca nu cumva să se răspândească „discursul de ură”. Dar atunci când au loc rare crime în masă ale unor deținători legali de arme, Poliția Iubirii le expune imediat și cu toată energia în prim plan cu limba de lemn obișnuită. Numai că Amendamentul II al Constituției SUA (1791) explică foarte clar motivația dreptului de a purta armă: „Deoarece este necesară pentru securitatea unui stat liber o miliţie bine orânduită, dreptul poporului de a deţine şi purta arme nu va fi încălcat.” chrome-extension://efaidnbmnnnibpcajpcglclefindmkaj/https://constitutii.wordpress.com/.../constitutia-s-u-a.pdf

De la încheierea Războiului Rece, amplificarea ofensivei neîncetate a comunismului soft în Occident a avut drept consecință faptul că conservatorismul a devenit sinonim cu normalitatea. Ca urmare, realizatorii filmului nu au luat în considerare două potențiale aspecte globale: extinderea războiului civil dintre comunismul soft și conservatorism (normalitate) în Europa și simultaneitatea unui asalt al comunismului hard de tip sovietic împotriva Occidentului, ceea ce ar semnifica Apocalipsa Lumii Libere! Inevitabilitatea atacului decisiv al comunismului hard (Satana KGB, Noul Mao, la revolucion cubana, dinastia Kim, socialismul bolivarian etc) a fost anticipată de zicala tovarășului Lenin: „Capitaliștii ne vor vinde chiar și frânghia cu care îi vom spânzura!”