Încălzirea globală în epoca de piatră (MARIUS TEJA)

Propaganda comunismului soft occidental, care a confiscat ecologismul (dacă nu l-a inventat chiar de la începuturile sale în anii 1970), ne bombardează zilnic cu ideea încălzirii globale provocate de activitatea omului. Dacă ținem cont că industrializarea a început în Marea Britanie în a doua jumătate a  secolului XVIII, putem aprecia că în secolele XVIII și XIX impactul acestui proces asupra climei, ca parte a modernizării Occidentului, a fost nesemnificativ atât din punct de vedere cantitativ, adică raportat la geografia planetei, dar și calitativ, adică raportat la folosirea combustibililor fosili, adică cărbunele, petrolul și gazul.

 

Ca experiență personală academică, mi-a duc aminte de anul I la Facultatea de Istorie a Universității București, în anul universitar 1992-1993. În semestrul I, cursul de „Preistorie și Orient antic” era ținut de domnișoara Ligia Bârzu (1930-2003), care avea atunci 62 de ani și se afla aproape de pensie, adică la apogeul experienței sale științifice. În toamna anului 1992, la primele prelegeri, cele consacrate secțiunii „Preistorie”, a susținut, în mod banal, că, în Europa, în a doua parte a paleoliticului (epoca veche a pietrei 1.000.000 î. H – 10.000 î. H), clima a cunoscut patru perioade glaciare și trei perioade interglaciare. Cele patru perioade răcire a climei au durat zeci de mii de ani și sunt cunoscute de specialiști cu numele Gunz, Mindel, Riss și Wurm (râuri în Munții Alpi), iar cele trei perioade de încălzire a climei au durat mii de ani și sunt cunoscute sub denumirile Gunz-Mindel, Mindel-Riss și Riss-Wurm.

 

La începutul anilor 90, propaganda comunismului soft occidental era la începuturile sale în România, așa că a fost normal ca domnișoara Ligia Bârzu să nu simtă nevoia de a detalia aceste afirmații firești. Dar pe măsură ce propaganda comunismului soft avansa, o banală întrebare îmi revenea obsesiv: care au fost cauzele încălzirii vremii în perioadele interglaciare din moment ce populația planetei era, probabil, de ordinul a sute de mii de locuitori și nu existau industrie și transporturi poluatoare, consumatoare pe scară largă de cărbune, petrol și gaz?   

 

Răspunsul ni-l dă chiar Wikipedia, enciclopedie cu autori colectivi anonimi devenită unul din oficioasele comunismului soft, în articolul „Glaciațiune” la adresa https://ro.wikipedia.org/wiki/Glacia%C8%9Biune . Cauzele ar fi: variația ciclică a parametrilor orbitei Pământului, mișcarea plăcilor tectonice și deschiderea și închiderea strâmtorilor maritime. Ni se spune că variația ciclică a parametrilor orbitei terestre a fost studiată în anii 1920 de astronomul iugoslav Milutin Milankovici, care a stabilit că era vorba de trei factori: forma eliptică a mișcării Pământului în jurul Soarelui, înclinația axei terestre față planul elipticii și schimbarea poziției axei terestre în spațiu. Ca urmare, era vorba despre variația acțiunii Soarelui asupra Pământului.

 

Or, acest subiect este tratat și de Cristian Omăt, inginer electronist și doctorand în astronomie și astrofizică  la Facultatea de Fizică a Universității București, în articolul Cum influențează activitatea Soarelui clima Pământului?, postat la 3 octombrie 2024 pe website-ul „Infoclima. Știința din spatele schimbărilor climatice”, la adresa https://www.infoclima.ro/preview/cum-influenteaza-activitatea-soarelui-clima-pamantului  El concluzionează, în mod evident, cu prudență, pentru a nu fi penalizat de Poliția Iubirii pentru „negaționism climatic” și „discurs de ură împotriva Mediului, Naturii și Planetei”: „Încălzirea globală nu are o legătură directă cu activitatea actuală a Soarelui, ci mai degrabă este o consecință a unor cicluri solare mai vechi. Este o reacție în lanț, deoarece de-a lungul anilor ghețarii au început să se topească ceea ce a generat modificarea albedo-ului planetei, permafrostul s-a topit și acum vorbim despre emisii de metan în atmosfera, activitatea vulcanică s-a intensificat în ultimii ani, plus mulți alți factori interconectați. Toți aceștia sunt câțiva dintre factorii principali, dar nu și singurii, care conduc la modificarea temperaturii planetei Pământ.” Sublinierea boldată îi aparține lui C. Omăt.

 

Tot Wikipedia recunoaște existența în Occident, mai aproape de zilele noastre, a  unei „Perioade calde medievale” în anii 950-1250 (secolele X-XIII) la adresa https://ro.wikipedia.org/wiki/Perioada_cald%C4%83_medieval%C4%83 Se concluzionează comparativ cu mult curaj, dar și cu prudență totuși: „Nivelul temperaturilor din timpul optimului climatic medieval a fost semnificativ mai ridicat decât cel din timpul Micii Glaciațiuni care a urmat. Mai exact, a fost echivalent cu cel din anii '90, dar nu ar fi atins nivelul „global” al temperaturilor de la începutul secolului al XXI-lea.” Sublinierile boldate îmi aparțin.

 

Atunci, apare ca legitimă întrebarea: de ce propaganda comunismului soft ne amenință zilnic cu o apocalipsă climatică cauzată de activitatea omului și cu necesitatea absolută a unor schimbări globale revoluționare, dacă se poate aplicate chiar de ieri? Răspuns: deoarece pentru comunismul soft occidental inamicul este același capitalism imperfect care trebuie înlocuit forțat cu o utopie autodistructivă.