De obicei, în declarațiile sale de politică externă, fostul președinte Klaus Iohannis repeta obsesiv: „România este membru respectat al NATO și al Uniunii Europene, statut care ne oferă garanții de securitate la cel mai înalt nivel, (...)” (10 mai 2024).
Dar la încheierea mandatului a făcut, în mod neobișnuit,
de două apel la divinitate pentru securitatea României, respectiv în discursul
de anunțare a demisiei din 10 februarie 2025 și la ceremonia predării funcției
către președintele interimar Ilie Bolojan din 12 februarie 2025: „Dumnezeu să
binecuvânteze România!”.
În pofida repetării obsesive, de la aderarea din 2004
încoace, a principiului muschetarilor „Unul pentru toți, toți pentru unul”, simbolizat
de fundamentalul articol 5 al Tratatului de la Washington din 4 aprilie 1949,
care guvernează NATO, există însă și un prealabil articol 3 care prevede și
asumarea apărării individuale: „Pentru a îndeplini mai eficient obiectivele
acestui Tratat, Părțile, separat sau împreună, prin intermediul auto-ajutorării
și al sprijinului reciproc continue, își vor menține și își vor dezvolta capacitatea
individuală și cea colectivă de rezistență în fața unui atac armat.” Cu alte cuvinte, înainte ca să ceri aliaților
să moară pentru tine, trebuie să le demonstrezi că, în primul rând, vrei și ești
capabil să te aperi și singur.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu