<
Kamceatka, această lungă peninsulă siberiană, udată de rîul cu același nume, se întinde între Marea Ohotsk și Oceanul Arctic. Ea măsoară nu mai puțin de 1350 km lungime și 400 km lățime.
Această provincie aparține rușilor din anul 1806. După cea făcut parte din gubernia Irkuțk*, acum formează una din cele opt mari diviziuni administrative ale Siberiei.
Kamceatka este relativ puțin populată: are abia un locuitor pe kilometru pătrat, și e vizibil că populația nu tinde să crească. În plus, solul pare puțin susceptibil de a fi cultivat, deși temperatura medie e mai puțin scăzută decît în alte părți ale Siberiei. Presărat cu lave, pietre poroase, cenușă provenită din erupții vulcanice, osatura lui e indicată de un mare lanț muntos, care se întinde spre nord și spre sud, mai aproape de litoralul de est, având cîteva piscuri foarte înalte. Acest lanț nu se oprește la limita extremă a peninsulei. Dincolo de capul Lopatka, el se oprește de-a lungul lanțului Kurilelor, până în apropiere de pămînturile Japoniei.
Porturile nu lipsesc de pe coasta occidentală a istmului ce unește Kamceatka de continentul asiatic. Karajinsk, Cehalvesk, Svascinsk, Cehaljulinsk, Osernovsk. Cel mai important este, fără îndoială, Petropavlovsk-ul**, situat la aproximativ 250 km de capul Lopatka.
(...)
Dacă doctorul Filhiol visase vreodată să viziteze capitala Kamceatkăi, avea să-și realizeze visul în cele ma favorabile condiții. În acest climat salubru, care degajă un aer sănătos și umed, orizontul era rareori perfect limpede. În ziua aceea, totuși, chiar de la intrarea vasului în Golful Avach, putură urmări cu privirea profilul acestei minunate, panorame muntoase.
Numeroși vulcani se deschid în acest lanț: Siveluș, Svelț, Kronasker, Kortațker, Povbratnaja, Asatinska și, în fine. în spatele orășelului atît de pitoresc încadrat, Koriatki, alb de zăpadă, al cărui crater vărsa vapori feruginoși, amestecați cu flăcări.
Orașul, încă în stare rudimentară, nu se compunea decît dintr-o aglomerare de case de lemn. La picioarele munților înalți, părea un oraș-jucărie, cu căsuțele împrăștiate fără ordine. Dintre diversele construcții, cea mai curioasă e o biserică de cult ortodox, de culoare roșie, cu acoperișul verde și clopotnița la o depărtare de vreo cincizeci de pași.
Doi navigatori, unul danez, celălalt francez, au fost onorați cu monumente comemorative la Petropavlovsk: Bering*** și comandantul La Perouse****: o coloană pentru primul, o coloană octogonală, blindată cu plăci de fier, pentru cel de-al doilea.
Desigur că nu în această provincie ar fi putut întâlni doctorul Filhiol stabilimente agricole importante. Grație umidității persistente, solul e bogat mai ales în pășuni și dă pînă la trei recolte pe an. În schimb, gramineele sînt puțin abundente, iar legumele mediocre, cu excepția conopidelor, care ating proporții colosale. Nu se văd decît cîmpii de orz și de ovăz, poate mai productive decît în alte părți ale Siberiei septentrionale, clima fiind mai puțin aspră între cele două mări care scaldă peninsula.
(...)
>
SURSA
Jules Verne, Șarpele de mare*****. trad. I. Hobana, ed. Tineretului, București, pp. 120-122.
NOTE M. T.
* Irkuțk = Oraș în sudul Siberiei rusești, la granița cu Mongolia. Fondat de cazaci în 1661. (http://rbth.com/articles/2010/10/04/irkutsk_cultural_crossroads_in_russian_asia05002.html)
** Petropavlovsk = Oraș fondat în 1740 de exploratorul danez V. Bering din serviciul Rusiei, numele provenind de la cele ale celor două corăbii ale sale: „Sfântul Petru” și „Sfântul Pavel”. (http://russiatrek.org/petropavlovsk-kamchatsky-city)
*** Vitus Bering (1681-1741) = Ofițer și explorator maritim danez în serviciul Rusiei. (https://www.britannica.com/biography/Vitus-Bering)
**** Jean de Galaup, conte de La Perouse (1741-1788) = Ofițer marina regală franceză, dispărut într-o expediție de explorare a Oceanului Pacific. (https://www.theguardian.com/theguardian/2005/apr/08/guardianweekly.guardianweekly11)
***** Șarpele de mare - Jules Verne, „Devoratorul de SF”, 5 martie 2013 (http://fansfro.blogspot.ro/2013/03/sarpele-de-mare-jules-verne.html)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu