Inventarea mașinii electromecanice de calculat în secolul XX (MILOȘESCU 2000)

(...)
Următorul pas în perfecționarea mașinilor de calcul a fost apariția în anul 1920 a mașinilor electromecanice. Odată cu apariția electrecității, forța motrice mecanică a mașinii a foace electrică. Aceasta a mărit forța de  calcul. Primele mașini care au apărut aveau următoarele dezavantaje:
- Pentru fiecare operație trebuia dată o comandă manuală.
- Introducerea datelor se făcea manual, printr-un sistem de clape.
- Mașinile lucrau independent una de alta, fără a avea posibilitatea de a folosi rezultatele obținute de o mașină ca date de prelucrat pentru o altă mașină.
Acest neajuns a fost înlăturat  folosirea cartelelor perforate:
- Cartela perforată putea fi folosită pentru a memora comenzile, care nu mai erau date manual.
- Prin intermediul cartelei perforate, rezultatele obținute de o mașină puteau fi folosite ca date de intrare de o altă mașină, realizându-se pentru prima dată compatibilitatea a două mașini de calcul.
Anul 1928 a fost anul în care Taushek* a descoperit principiul tamburului magnetic, primul dispozitiv de înregistrare magnetică a informațiilor.
Perioada 1920-1930 a fost perioada perfecționării mașinlor cu cartele perforate. Pentru prima dată mașinile nu mai erau doar mașini de calculat. Ele prelucrau și informații alfabetice: numele salariaților de pe statele de plată, numele persoanelor pentru rezervări și abonamente etc. Cu timpul și aceste mașini au început să nemulțumească:
- Viteza de lucru era mică din cauza dispozitivelor mecanice pe baza cărora funcționau.
- Mașinile erau construite ca să îndeplinească o anumită funcție. Pentru probleme mai complexe trebuia folosit un lanț de mașini, ceea ce implica transfer de cartele de la o mașină la alta. Atunci când erau multe cartele, din cauza transferului puteau să apară erori. În plus, se consuma și foarte mult timp pentru acest transfer (apăreau operații suplimentare, cum ar fi scrierea de cartele și citirea rezultatelor intermediare, operații care nu ar fi existat în cazul unui proces unitar.
- Omul trebuia să intervină în permanență pentru a asigura lanțul de prelucrare.
Pentru înlăturarea acestor incoveniente trebuia construită o singură mașină care să realizeze toate operațiile. Cel care a ștudiat primul această problemă a fost profesorul Howard Aiken** de la universitatea Harvard. Împreună cu inginerii firmei  IBM Corporation, a construit în perioada 1939-1944 prima mașină de calculat care efectua controlat o succesiune de operații. Aceasta a fost Mark I , o mașină electromecanică cu relee și roți numărătoare pentru realizarea calculelor și cu benzi de hârtie perforată pentru introducerea datelor. Mașina a fost folosită de administrația americană. Și această mașină avea incoveniente:
- Viteza de lucru era mică datorită principiului electromecanic de funcționare.
- Apăreau des diferite dificultăți în exploatare, din cauza componentelor mecanice.
Pentru realizarea unei mașini mai performante, trebuia schimbat principiul construcției. Trebuia să se renunțe la mașinile realizate pe principii mecanice, care erau greoaie, cu timpi mari de răspuns la comenzi și puțin fiabile. Trebuia găsit altceva!
(...)

Sursa
Mariana Miloșescu, Tehnologia. informației. Manual pentru clasa a IX a, ed. Teora, București, 2000, pp. 276-277.

Note M. T.
* Gustav Tauschek (1899 Viena - 1945 Zurich) = Invenția a realizat-o în perioada în care a lucrat la Rheinmetall din Germania. (history-computer.com)
** Howard Aiken (1900 Hoboken/SUA - 1973 Saint Louis/SUA ) = Doctor în fizică al Universității Harvard în 1939. Inspirat de ideile lui C. Babbage. Realizator al seriei de mașini de calcul Mark I-IV. (history.computer.org)