Teodor Ionescu, Simeza, „Tomis”, Constanța, martie 1995
Întrucât mi-s un mare liric, în fond inhibat de o „meserie” provizorie (și pasageră), cum au observat niște colegi „grămătici” ai artei noastre universale și chiar naționale (nu naționaliste păcătosule!), cele 40-50 de desene și picturi pe care le-am „analizat” în fuga mare, ale tânărului (25 de ani) Aurel Gheorghiu din Cogealac, m-au desfătat pur și simplu (nu m-au cucerit) adică, m-au năucit cu sinceritatea, cu verva absurdă și imaginația lor organizată și nu atât prin tematica fantastică, cu reminescențe surrealiste, folclorice ori ultraabstracte, cât prin grafica rafinată până la gratuitate, când virilă, gen flamando-olandez (Bosh și ai lui), când chiar alambicată de un umor neaoș (Cochetărie sentomentală).
Recomandăm fără nicio obligație o inspirație locală. (Colega Geta Deleanu e specialistă în kitsch și are meritul ei incontestabil în existența muzeului medgidist.
Arta naivă a lui Aurel Gheorghiu îmi amintește de cea a altui mare naiv constănțean, Mircea Măscurei, cu care, cine știe când, redacția „Tomis” va organiza o expoziție.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu