<Revista Memoria, nr. 36-37, publică „catalogul” celor uciși în temnițele comuniste, un soi de addenda la cel ințial (publicat în nr. 33 de Cicerone Ionițoiu), cu numeroase remedieri și omisiuni, cu date noi din alte surse documentare. Am parcurs cu tristețe puținele informații despre oameni necunoscuți reproșându-mi copilărește că la timpul cuvenit, când au fost arestați și uciși, nu am fost alături de ei, deși copilului sau adolescentului sălbatic care eram, fără o înțelegere clară a vieții, nu i se putea pretinde acest lucru. M-am înfiorat ca în fața unor fișe extraordinare de roman:
„ANUȘCA (nici măcar nu i se cunoaște numele de familie), 55 de ani, adusă de securitate la spitalul închisorii Văcărești în vara lui 1956, cu congestie cerebrală, paralizia membrelor inferioare și pierderea vorbirii, depusă în camera bolnavilor de tuberculoză extrapulmonară. Unguroaică de origine, a murit după 2-3 săptămâni... Nu s-a știut de unde venea, cine era și pentru ce a fost adusă acolo.”
Ce rău le mai putea face această femeie ticăloșilor care au arestat-o? Îți poți imagina o cruzime mai mare din partea unor autorități care acționau pentru protecția unei societăți al cărei țel suprem era fericirea oamenilor?
>
ACUL DEBUSOLĂ, Destine tragice, „Tomis”, Constanța”, 6, februarie 2002, p. 15
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu