Scriitorul N. Breban despre voința de putere în ideologia comunistă („TOMIS” 2002)

<... falsificată și manipulată, descoperă Nicolae Breban în ideologia echității sociale a comuniștilor, ideea dominării, ideea ultimă a filosofului, ideea voinței de putere. „Voința de putere... a cui?! Nu cumva voința de putere, de dominare a unei națiuni, în fapt a unei rase-națiuni?! Cea rusă?! Nu cumva leninismul și apoi stalinismul nu au făcut altceva decât să aplice în practică, ideologizând, vechiul panslavism rus, oferind veliko-rușilor un sistem de idei, o ideologie, mascată (mai abil decât o făcuseră naziștii) într-o ideologie a dreptății sociale?
O dreptate socială - noi, am văzut-o, mai mult: am trăit-o pe pielea noastră, noi cei care, după al doilea război, am fost prizonierul imperiului ruso-sovietic; noi, sute de milioane care am fost obligați, închiși, torturați, și pervertiți, în conștiințe în numele celei mai colosale minciuni propagandistice, minciună, vai, căreia, contemporanii noștri din Europa și din alte țări i-au dat crezare, mai mult sute de intelectuali de vârf din țările cele mai civilizate și bogate ale Europei s-au înrolat ei înșiși în luptele staliniste și maoiste pentru eliberarea clasei muncitoare, în numele altei morale, cea proletară!” (...) Morala ca acțiune a celor puternici, morala nu ca un principiu al bunei-stări umane și sociale, ca principiu al supraviețuirii individuale și colective, ci ca un semn al puterii, un semn al unei pături ce se naște deasupra celorlalte și trebuie să rămână astfel într-o ordine socială înghețată.” („Contemporanul”, 6, 14 februarie 2002).
Mai multe întrebări pentru care nu există decât un singur răspuns: da, dle. N. Breban, aveți dreptate. Dar, nu ne-am lăsat chiar toți, cu milioanele, păcăliți. Au fost și mulți care au tăcut, de frică. Au fost și mulți care nu au tăcut și din această cauză, cum spuneți, au fost „târâți în pușcării, excluși din posturi și din case, umiliți, mii de inși capabili, cinstiți.”>


ACUL DE BUSOLĂ, O idee nietzscheniană, „Tomis”, Constanța”, februarie 2002, p. 15.