<
(...)
Cinematografie înseamnă a înregistra mișcarea (în grecește kinema = mișcare și grafein = a scrie) prin descompunerea în timp a mișcării și apoi recompunerea ei în proiecția pe ecran. Fiecare din imaginile filmate este încadrată pe peliculă într-un dreptunghi care poartă numele de fotogramă.
(...)
Un alt mijloc de cercetare a descompunerii și reconstituirii mișcării îl reprezintă un instrument denumit stroboscop (strobos = rotație și scopeo = văd). Acesta fost inventat în 1830 de către un geometru și aplicat în cinematografie sub numele de fenakisticop de către profesorul belgian Plateau. Cu acest aparat se poate face sinteza mișcării pornind de la imagini fixe.
O varintnă a fenakisticopului a fost zootropul, reprezentînd fazele succesive ale mișcării unui călăreț, galopînd.
Pînă la forma sa de azi, cinematograful a avut mulți precursori dintre care amintim: cronofotograful lui Marey (1890) și praxinoscopul (1888) lui cu care Reynaud realizează „teatru optic”.
Pe un ecran mare erau proiectate - cu ajutorul unei lanterne, un decor fix pentru fond, iar cu o altă lanternă o serie de imagini succesive.
Aceste „desene animate” erau pictate pe o bandă flexibilă transparentă cu perforații, ce putea fi rulată de pe o bobină pe alta. Spectacolele aveau succes, fiind acompaniate de muzică, în fața a multor sute de spectatori.
Nu putem prezenta nici toate invențiile care au dus la apariția și perfecționarea cinematografului. Totuși remarcăm în pragul secolului XX două momente mai importante: fabricarea în 1889 a peliculei fotografice din celuloid și anul 1890, cînd Thomas Alva Edison imprimă imagini animate pe o bandă de 35 mm, cu perforații. Aparatul astfel construit l-a denumit „Kinetosocop”. Nu se făcea o proiecție propriu-zisă în sală ci privitorul, după introducerea unei monede în aparat, putea să vadă imagini în mișcare.
Abia în 1895, un cercetător pasinat, Louis Lumiere, văzînd mai înainte într-un bîlci din Paris „Kinematographul ” lui Edison, are ideea de a fructifica această invenție într-un stil mare. Astfel reușește s facă proiecții publice ale filmelor produse de el în toată lumea, încasînd sume enorme.
Tot atunci, la 27 mai 1896 are loc primul spectacol cinematografic și la București, în sala Bosel de pe Calea Victoriei.
În această perioadă, Georges Melies, cu aparate cumpărate de la Lumiere, realizează filme pentru teatrul său de iluzionism utilizînd primele trucaje și travellingul.
(...)
>
SURSA
ing. D. Codăuș, Laboratorul foto-film, ed. Ion Creangă, București, 1977, pp. 65-67.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu