Nicolae Motoc, Acul de busolă. Memoria românului, „Tomis”, Constanța, ianuarie 2002
„Memoria românului nu funcționează”, spune Mihai Șora, într-un dialog cu Sorin Antohi, publicat sub formă de carte la editura „Polirom” (Mai avem un viitor? România la început de mileniu). Al. Călinescu la rubrica proximități din revista „Ateneu” (decembrie 2001) sesizează importanța afirmației și o reproduce pentru cititorii săi: „Lui (românului...) îi vine greu să țină minte ziua de ieri. De alaltăieri și răsalaltăieri, ce să mai vorbim Memoria, într-adevăr, nu se întinde în trecut decât în măsura în care privirea în viitor”. Al. Călinescu o comentează conchizând: „De aici, două consecințe importante: mai întâi, distrugerea memoriei colective a dus la destructurarea completă a societății românești; în al doilea rând, în absența memoriei e imposibil a face proiecte de viitor coerente și care să se înscrie în durata lungă a istoriei”. În ce mă privește, aș fi de acord cu domnul Șora, dar cu precizarea că memoria colectivă - care este influențată de factori existențiali și istorici așa cum este influențată și memoria unui individ sau altul - nu poate funcționa numai în regim de alarmă, ci și de protecție. Așa că, în funcție de traumele sociale care i-au marcat existența, nici memoriei românului nu i se poate pretinde să țină minte în egală măsură ce i s-a întâmplat ieri și alaltăieri. Niște diferențe de tensiune și de optică au existat și vor exista întotdeauna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu