Cerasela Dobrinescu, Portul tradițional al lipovenilor din Ghindărești, județul Constanța, „Datina”, Constanța, s. v., XVI, decembrie 2010, pp. 18-19
Localitatea Ghindărești este situată în partea de NV a județului Constanța, la 89 km de Constanța, iar aici există cea mai mare comunitate de ruși lipoveni din județ (3200 locuitori), care, în cadrul Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi, și-au menținut nealterate obiceiurile, credințele religioase și portul tradițional.
În costumul lipovenilor se regăsesc elemente vechi, specifice Rusiei centrale, care reflectă universul spiritual al acestei etnii și reprezintă „o punte de legătură între mistic, laic și trecut” (1).
Toate piesele de costumu, femeiești și bărbătești, sunt croite din materiale produse de fabrică: palotno (pânăz), barhat (catifea), șolc (mătase), sucno (postav).
Chiar dacă în rândurile comunității au pătruns influențe ale modei orășenești, costumul femeiesc a păstrat multe elemente din vechiul costum rusesc din preajma Moscovei și a Volgăi, de unde au venit lipovenii (2).
Piesele de port reprezentative ale lipovencelor din Ghindărești sunt: bluza (cofta), fusta (iubka), rochia (șubka), brâul (pois), șorțul (zapăn), scurta (cuțaveica), boneta (kichka), basmaua în trei colțuri (casiak), baticul (plotok), basmaua înflorată (șalichka), broboada (șalika).
Bluza este croită din pânză industrială, înflorată sau simplă, cu mâneci lungi și ușor evazată pe șolduri.
Fusta este lungă, largă, încrețită în talie, confecționată din material uni sau înflorat și prezintă pe poale 2-3 rânduri de panglică aplicată sau dantelă.
Rochia, cu croială simplă, este încrețită în talie, uneori cu bretele (asemănătoare unui sarafan), lungă până la glezne și răscroită mult în partea superioară. Peste fustă sau rochie se pune șorțul, confecționat din pânza sau stofă subțire.
O piesă de mare însemnătate este brâul, țesut sau împletit din lână colorată, îngust, cu ciucuri mari la capete și lung de 2 m. Brâul are o mare încărcătură spirituală și un rol apotropaic, iar lipovenii consideră că face legătura dintre trup și suflet. El este primit în ziua botezului împreună cu cruciulița (krestik) și cămașa cu care nou-născutul va intra în biserică. „Așa e de când ne știm. Toți poartă pois și-l luăm în mormânt; ne protejează în timpul vieții și ne însoțește și după ce murim. Când se botează copilul primește mai întâi pois și krestik. Copilul intră păgân în biserică și iese creștin, cu cruciulița la gât și pois-ul la mijloc” (3). Importanța acestei piese de port (marcă identitară a etniei) în viața spirituală a lipovenilor este relevată de faptul că se lucra doar de Sf. Maria, în timp ce ce se citeau 40 de molitve (4).
Pe timp de iarnă, femeile, mai ales cele mai în vârstă, îmbracă o scurtă (cuțaveica), din catifea de culoare neagră, căptușită cu lână și decorată cu tighele (matlasată) pe toată suprafața.
Femeile poartă părul lung, împletit în două cozi, strânse într-un mic coc la spate. Aceste cozi, ce simbolizează cununa, cuplul, se împletesc pe dos, la spate, apoi se adună într-un coc și se leagă kichka (5). Kichka este o bonetă din mătase, matlasată pe margini, și reprezintă un simbol al femeii căsătorite. Nașa este cea care îi leagă miresei kichka pe cap, în biserică, în timpul slujbei de cununie, iar aceasta o va purta pe tot parcursul vieții. Peste kichka se leagă casiak, un batic monocolor din mătase sau material fin, de formă triunghiulară, având câte un ciucure colorat la fiecare colț. Cele trei terminații ale casiak-ului simbolizează Sfânta Treime.
Alături de aceste două piese, pentru acoperirea capului se folosește și plotok, un batic cu franjuri de mătase, legat astfel încât să se zărească și ciucurii de la casiak. În anotimpurile friguroase se poartă salika (broboada).
La petreceri (nunți), peste părul adunat la spate într-un coc, femeile pun zbornik, o bonetă confecționată dintr-un suport de carton, îmbrăcat cu mătase sau satin în culori vii și ornamentat cu motive florale sau geometrice, realizate cu paiete. Fiind o piesă festivă, zbornik nu se poartă în cadrul slujbei religioase.
Fetele poartă capul descoperit, iar părul lung est estrâns într-o coadă la spate și legat cu o panglică (lenta), care, dacă este de culoare roșie este un semn că fata este logodită. Cutumele impun tinerelor necăsătorite în mnomentul intrării în biserică să aibă capul acoperit cu batic.
Și portul bărbătesc a păstrat vechi elemente rusești, specifice locurilor de baștină. Piesele de port întâlnite la bărbați: cămașa, pantalonii, brâul, haina lungă, haina scurtă, izmenele, pălăria (sleapa)și căciula (șapka) (6).
Cămașa (rubașka, rubaha) este croită din pânză colorată sau mătase fără guler (guler sub formă de bentiță sau guler-tunică) cu manșetă, lungă până deasupra genunchilor încheiată în față sau într-o parte )cămășile mai vechi) și purtată peste pantaloni. Peste cămașă se leagă poisul, ai cărui ciucuri sunt lăsați să atârne într-o parte, pe șold.
Pantalonii (stani) largi, vara sunt mai subțiri, iar iarna groși. Haina scurtă de postavse îmbracă fără un prilej anume, în anotimpurile reci, în timp ce haina lungă (padiovska, padeuka) este o piesă de ceremonial, specifică lipovenilor staroveri, lucrată din stofă groasă, închisă la culoare și purtată cu precădere la biserică.
Pe timp de iarnă, pe sub pantaloni, bărbații poartă padstaniki (izmene) din pânză albă, iar în picioare ciorapi (iericiki) simpli împletiți din lână. Capul este acoperit cu pălării sau căciuli înalte din astrahan (7). Încălțămintea constă în pantofi sau cizme, în funcție de anotimp. Cu ani în urmă, bărbații încălțau și opinci (pastalî), lucrate din piele de porc și legate pe picior cu șiret (8).
Bătrânii poartă barbă, uneori și bărbații mai tineri.
Ca și femeile, bărbații poartă la gât o cruciuliță (krestik), de care nu se despart niciodată și pe care au primit-o la botez ca semn al creștinării. Un rol însemnat îl au și mătăniile (lestovka, lestulka), care completează costumul de biserică, atât al femeilor, cât și al bărbaților. Aceste obiecte de rit, specifice etniei, sunt confecționate din piele, iar în locul mărgelelor prezintă două terminații triunghiulare (brăduț) și mici rulouri de piele (noduri), 112 la număr, care țin socoteala mătăniilor și rugăciunilor. „La fiecare nod mic este pomenită Sfânta maria, iar la cel mari, Tatăl Nostru” (9).
În Ghindărești există obiceiul ca tinerii să primească dela părinți, cu prilejul căsătoriei, cel puțin o lestovka, dar pe parcursul vieții, într-o casă se adună mai multe, cumpărate de la Slava Rusă sau de la târgurile organizate în sat cu prilejul principalelor sărbători religioase (hramul bisericii). De la aceste târguri, unde sosesc vânzători ambulanți de la Brăila sau Tulcea, se pot cumpăra și alte piese de port: zborniki, bonete (kichki), pois-uri, batice.
Portul tradițional al lipovenilor din Ghindărești a păstrat de-a lungul timpului elementele distinctive ale unui neam, pe care influențele venite din exterior nu le-a îndepărtat de origini. Astăzi, costumul lipovenesc este unul de sărbătoare, dar mai ales de biserică.
Note
1. Steluța Pârău, Multiculturalitatea în Dobrogea, Ex Ponto, Constanța, 2007, p. 113.
2. Elena Secoșan & Paul Petrescu, Portul popular de sărbătoare din România, Meridiane, București, 1984, p. 124.
3. Inf. de teren, Tihan Dănilă, n. 1941, loc. Ghindărești, jud. Constanța.
4. Inf. de teren, Tihan Evdochia, n. 1944, loc. Ghindărești.
5. Inf. de teren, Dănilă Maria, n. 1953, loc. Ghindărești.
6. Elena Secoșan & Paul Petrescu, op. cit., p. 124.
7. Inf. de teren, Simeon Paraschiva, n. 1919, loc. Ghindărești.
8. Inf. de teren, Filat Ștefan, n. 1943, loc. Ghindărești.
9. Inf. de teren, Tihan Evdochia, n. 1944, loc. Ghindărești.
