<
(...)
- Unchiule Lawrence, ce fel de om e în realitate Lordul Saxenden?
- Unul dintre cei care au cîștigat războiul prin faptul că nimeni n-a ținut seama de părerea lor. Cunoști genul: „Am petrecut week-und-ul la Cooquer. Era și familia Capers și Gwen Blandish; ea a fost în armată și avea multe de spus despre frontul din Polonia. Dar eu aveam și mai multe. Am discutat cu Capers; el crede că nemților le-a ajuns cuțitul la os. N-am fost de aceași părere; e pornit pe lordul T. Arthur Prose, care a venit duminică; apreciază că rușii au acum vreo două milioane de carabine, dar n-au muniții. Războiul, zice el, se termină pînă în ianuarie. E îngrozit de pierderile noastre. De-ar ști ce știu eu! Era și lady Thripp cu fiul ei care și-a pierdut piciorul stîng. Ea e foarte atrăgătoare; i-am promis să-i vizitez spitalul și să-o învăț cum să-l conducă. Duminică, un dejun foarte agreabil - toată lumea era în formă; am jucat jocuri de societate. Alick a venit mai tîrziu, zice că în ultimul atac am pierdut patruzeci de mii de oameni, dar francezii au pierdut și mai mult. Mi-am exprimat părerea că situația este foarte serioasă. Dar nimeni n-a ținut seama de ea.”
Dinny rîse:
- Există și astfel de oameni?
- Au existat, draga mea! Oameni foarte valoroși, ce ne-am fi făcut fără - felul în care-și mențineau buna dispoziție și curajul și conversația - trebuia să-i vezi ca să crezi. Și toți au cîștigat războiul. Saxenden, mai ales, poartă această răspundere. Tot timpul a avut o funcție activă.
- Ce funcție?
- Să știe tot. Judecînd după spusele lui, probabil că știa că mai mult ca orice am om de pe glob.
(...)
>
SURSA
John Galsworthy, Iubirile lui Dinny Cherell, trad. A. Ralian, vol. I (În așteptare), ed. Miron, 1992, pp. 43-44.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu