SIGURANŢA PERSONALULUI UMANITAR ÎN ATENŢIA UE

K. Georgieva  - www.kulmiyenews.com

Într-un articol de opinie din 2010 intitulat sugestiv ’’Nu trageţi!’’, comisarul european pentru ajutor umanitar Kristalina Georgieva  (13.08.1953 Sofia / Bulgaria - ) aborda problema pericolelor la care se expun lucrătorii umanitari, care operează conform principiilor de neutralitate, independenţă şi nediscriminare.

Acest text apărea în contextul în care UE este cel mai important contributor umanitar la nivel mondial. Un sondaj arăta că că 8 din 10 europeni considerau important că Uniunea acordă ajutor umanitar în zone din afara sa, mai mult de jumătate din cetăţenii europeni apreciind că acest ajutor este mai eficient când este intermediat de Comisia Europeană. Din 1992 UE a acţionat prin serviciul său de ajutor umanitar ECHO în peste 100 de ţări, activităţile sale durând în medie 6 luni. Cu un buget care a ajun în ultimii ani la 700 milioane euro, ECHO aduce în zonele afectate corturi, pături, alimente, medicamente, echipament medical, sisteme de purificare a apei şi combustibil şi acordă fonduri pentru echipe medicale, experţi în deminare, sprijin logistic şi transport.

Georgieva atrăgea atenţia că în 2009 au murit în misiune mai mulţi lucrători umanitari decât

europa.eu

membrii forţelor de pace ai Naţiunilor Unite, iar în perioada 1999-2009 numărul celor decedaţi în misiuni umanitare a crescut de la 30 la 102 şi numărul celor răpiţi a crescut de la 20 la 92.

Comisarul exemplifica cu cazul din oraşul Nyala, unul din puţinele din Darfur (vestul Sudanului), unde siguranţa lucrătorilor era relativ sigur. La doar două zile de la vizita sa în iunie 2010, doi lucrători au fost răpiţi chiar de la sediul lor, fiind din fericitre eliberaţi ulterior.

Protecţia tradiţională a personalului umanitar era asigurată de ’’acceptarea’’ lor de către beligeranţi, dar această atitudine devine din ce în ce mai puţin respectată în prezent. Ei devin ţinte pentru că sunt ’’martori oculari’’ ai crimelor împotriva civililor (estul Congo ului), sunt incluşi în agenda politico-ideologică  a combatanţilor (Afganistan) sau  răpirea lor este o activitate economică rentabilă. Oficialul european observa că ţările cele mai periculoase pentru lucrătorii umanitari ca Afganistan, Somalia şi Sudan sunt şi ţările care au cea mai mare nevoie de acest ajutor.

În planul de măsuri pe care UE îl viza pentru îmbunătăţirea securităţii personalului umanitar, Georgieva includea: un proiect de rezoluţie în cadrul Adunării Generale a ONU (adoptat la 15 decembrie 2010), extinderea sprijinului tehnico-financiar pentru ONU, Crucea Roşie şi ONG-uri, diseminarea dreptului internaţional printre beligeranţi şi încheierea de protocoale cu aceştia. În ultimă instanţă, comunitatea europeană s-a angajat să susţină măsuri punitive, considerând crimele împotriva lucrătorilor umanitar ca fiind crime de război.

În mod semnificativ pentru aceste demersuri , la 19 august 2010, când s-a comemorat Ziua mondială penstru asistenţă umanitară, pe sediul Comisiei Europene de la Bruxelles a fost instalat un afiş mare pentru a marca debutul campaniei de conştientizare ’’Nu trageţi! Sunt lucrător umanitar’’.

SURSE:
Kristalina Georgieva, ''Nu trageţi!'', ''Buletin de Europa'', Bucureşti, nr. 8, septembrie 2010, p. 5
Ajutor  umanitar, ''Europa.Portalul Uniunii Europene'', http://europa.eu/pol/hum/index_ro.htm