În 1930 scriitorul englez William Somerset Maugham (1874-1965) a publicat romanul Cakes and Ale. Cartea este scrisă la persoana întâi, personajul principal fiind tot un scriitor. În capitolul XVI, înaintea unei scene intime, el simte nevoia unei digresiuni despre scrierea romanelor la persoana întâi.
<Ce n-aș da acum să fi început cartea asta la persoana întâi singular! Totul e perfect cînd te poți prezenta într-o lumină amabilă sau înduioșătoare și nimic nu poate fi mai de effect decît maniera eroului modest său a glumețului patetic, cultivate foarte adesea în asemenea cazuri; e încântător să scrii despre tine cînd parcă vezi pe genele cititorului lacrima strălucitoare sau pe buzele lui zîmbitor tandru: dar nu mai e chiar la fel de plăcut cînd trebuie să te expui oprobriului public ca un cretin fără seamăn.
Acum cîtăva vreme am citit în ”Evening Standard” un articol al domnului Evelyn Waugh (1) pe parcursul căruia făcea observația că a scris romane la persoana întâi e un obicei vrednic de dispreț. Mi-ar fi părut bine să ne fi explicat de ce, însă el n-a făcut decît să arunce această afirmație cu aceeași nepăsare, cu acelașiaer că n-ai decît să accepți sau să refuzi , folosite și de Euclid cînd și-a rostit celebra teoremă privitoare la liniile paralele. Afirmația d-lui Waugh m-a preocupat foarte mult, așa că imediat l-am rugat pe Alroy Kear* (care citește orice, pînă și cărțile pe care le prefațează) să-mi recomande cîteva lucrări despre arta romancierului. În urma sfaturilor lui am citi Meșteșugul ficțiunii de d-l Percy Lubbock (2), din care am învățat că nu se pot scrie romane decît în maniera lui Henry James**; după aceea am citit Aspecte ale romanului de d-l E. M. Forster (3), din care am învățat că singura manieră de-a scrie romane este cea a d-lui E. M. Forster; pe urmă am citit Structura romanului de d-l Edwin Muir (4), din care n-am învățat nimic.
În nici una din aceste cărți n-am putut descoperi ceva relevant pentru chestiunea în discuție. Și totuși aș putea găsi un motiv pentru care unii romancieri - cum ar fi Defoe***, Sterne****, Thackeray*****, Dickens******, Emily Bronte******* și Proust********, binecunoscuți în vremea lor, dar, firește, uitați în zilele noastre – au folosit metoda pe care o condamnă d-l Evelyn Waugh: pe măsură ce îmbătrînim ajungem tot mai conștienți de complexitatea, incoerența și iraționalitatea ființei umane. Aceasta este de fapt singura scuză pe care o poate găsi scriitorul între două vîrste - sau chiar mai vîrstnic – ale cărui gînduri s-ar cuveni să se îndrepte mai degrabă către problem mai serioase, pe cînd se ocupă de treburile mărunte ale unor oameni imaginari. Căci, dacă omenirea s-ar cuveni să-l cerceteze doar pe om (1), este evident mult mai înțelept să te ocupi de creaturile coerente, substanțiale și semnificative ale ficțiunii decât de figurile iraționale și pline de cotloane întortocheate și întunecoase din viața adevărată.
Uneori romacierul se simte ca un Dumnezeu și e gata să-ți spună totul despre personajele lui; uneori însă e invers: atunci îți spune nu tot ce ar trebui să știi despre ele, ci doar puținul pe care-l știe el; și întrucît pe măsură ce îmbătrînim ne simțim din ce în ce mai puțin asemenea lui Dumnezeu, nu m-ar mira deloc să aflu că înaintînd în vîrstă romancierul e din ce în ce mai puțin înclinat să descrie și altceva decît ceea ce i-a oferit propria lui experiență. Persoana întîi singular este un truc foarte util pentru acest scop limitat.
Note W.S.M.:
(1)Romancier, novelist și eseist englez (1903-1966)
(2)Istoric și biograf englez (1879-1965): a scris în 1921 această analiză a marilor romane.
(3)Romancier englez (1879-1970): și-a adunat sub acest titlu conferințele ținute la Universitatea Cambridge în 1927.
(4)Romancier, poet și critic scotian (1887-1950): a publicat cartea pomenită în 1928.
(1)Versul 2 al Epistolei II din Eseu despre om al clasicului englez Alexander Pope (1688-1744) sună astfel: ”Deci omenirea cată pe om a-l cerceta”.>
Note M. T.
*Personaj secundar al romanului.
**H. J (1843-1916) - romancier și critic literar american care a trăit și în Marea Britanie.
***Daniel Defoe (1659/1661-1713?) - scriitor și ziarist englez
****Laurence Sterne (1713-1768) – preot anglican și romancier englez născut în Irlanda
*****William Thackeray (1811-1863) - romancier englez
******Charles Dickens (1812 – 1870) – romancier englez
*******E. B. (1818-1848) – romancieră engleză
********Marcel Proust (1871-1922) – romancier și critic literar francez
SURSA
W. Somerset Maugham, Plăcerile vieții, editura Univers, București, 1990, pp. 163-164
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu