Industrializarea Angliei rurale în secolul XX (LAWRENCE 1928)

<
(...)
Toată dimineața trebălui prin casă, iar după amiaza plecă în orășel cu automobilul cumpărat de Clifford. Ținutul arăta jalnic în ploaie, primăvara încă nu-l pătrunsese. Mașina urca greoi la deal prin satul Tevershall, o îngrămădeală lunguiață de căsuțe de un roșu închis, cu acoperișuri ca niște capace, din ardezi eneagră, strălucitoare; dughene sărăcăcioase cu calupuri de săpun sau grămezi de napi și revent roșiatic, ori pânzeturi amestecate de-a valma; și capela wesleyană*, pe urmă capela metodistă, pe urmă capela congregațională**, pe urmă cea christadelfiană*** sau cum s-o fi numind; dar toate la fel de sumbre și de urâte.Pe creasta dealului, biserica veche și vechile căsuțe de piatră ale fostului sat dinainte ca ținutul să fi fost acaparat de industria minieră.

Tevershall era satul care ținea de conacul Wragby****, dar atît Clifford cît și Constance îl evitau pe cît puteau. Un sat constituit din mineri și hrănindu-i numai pe mineri; și care nu simpatiza deloc cu familia Chatterley. Nu-ți rămânea altceva de făcut decît să-l ignori. Iar locatarii conacului îl ignorau, punând rareori piciorul în cele două mile de urâțenie. (...)

Satul era lipsit de speranță, de o urâțenie sinistră care o deprima. Ea fusese deprinsă cu Sussex***** și cu o casă, veche, frumoasă printre coline. Nu se putuse obișnui nici un moment cu această oribilă regiune minieră din nordul Angliei centrale. Și totuși, într-un fel, îi plăcea: îi dădea o senzație de oarbă virilitate, senzația unei anumite forțe de viață oarbă și patetică. De și-ar da numai seama cît era de sordidă și de s-ar mai schimba puțin.

Mașina urcă dealul și se îndreptă spre Stacks Gate. Departe, în stânga, cocoțată peste ținut, se deslușea umbra Castelului Bolsover, înălțîndu-se falnic. Dar, în spate, la poalele lui era bălăceala de tencuieli rozalii ale locuințelor noi; și caiere de fum negru și caiere de abur alb se despleteau din mine în dimineața umedă de aprilie.

La răscruce se ridica un hotel mare, nou, roșu și aur și strălucitor. Hotel Coningsby. Ceva mai departe e Stacks Gate, paisprezece șiruri de locuințe nou-nouțe, roze, fercheșe și dichisite, împroșcate parcă la întîmplare în cîmpurile dezolante. Și îndărătul lor, mina nouă, trimițînd în văzduh penaje de abur, o mină bogată, înzestrată cu toate mecanismele moderne menite să înlesnească și produse derivate. Aici nu se vedea nici o capelă, nici o biserică, nici măcar o adevărată prăvălie. Numai mina impozantă, ca o nobilă făcătură a diavolului la un capăt și hotelul măreț la celălalt. Hotelul era de fapt o cîrciumă a minerilor, dar, ca și mine, dispunea de toate facilitățile moderne pentru produse derivate.

Oamenii năvăliseră în orășel; Stacks Gate se crease numai în răstimpul de cînd se afla Constance la Wrabgy, iar elementul uman se scursese de Dumnezeu știe unde și-l umpluse ochi, chiar în puținii ei ani de căsnicie.

Automobilul mai urcă o pantă înaltă și Constance văzu nălucindu-se în depărtare marea casă elisabetană****** Hardwick, înălțată cu noblețe deasupea vastului ei parc. Dar mașina cotise, afundîndu-se printre căsuțele vechi minerești, de un roșu afumat, care mărgineau drumul ducând spre bătrînul oraș Uthwaite, ale cărui turle spiralate se sumețeau în vale, îndărătul marilor mine și topitorii.

Uthwaite era un nod rămas dintr-un vechi, vechi oraș agricol, înghesuit într-o vîlcea de la poalele dealurilor vălurite de pe care castelele și conacele dominaseră odinioară ținutul, ca niște lei. Acum, o rețea de linii ferate străbătea, în deplina-i nuditate, orașul, și pretutindeni, de jur împrejur, minele și topitoriile și uzinele fumegau și afumau, înnegrind micul oraș. În jurul străzilor vechi, întortocheate, se îngrămădeau hoarde de căsuțe de mineri, roșii afumate, mărginind noile șosele. Și în zona îndepărtată unde își trăiau declinul castelele și edificiile mărețe, fumul se împletea cu aburul și pământul, palmă de palmă, înfățișa noile așezări minerești, care se repetau în valuri pe colinele ondulate ale ținutului. Noul sens al locului ștergea urmele celuilalt și, cu toate că încă se mai profilau pe zare semețele vechi clădiri, majestuoasele palate ale Angliei, acestea erau goale, simple cochilii. Superbul conac georgian******* de la Fritchley tocmai se demola. Era prea mare, o imensă epavă abandonată.

Constance gîndi că lumea veche era osîndită. Chiar  și Wangby era osîndit. În clipa cînd au deschis minele, marii proprietari de pămînt și-au osîndit singuri propriile conacuri strămoșești. Un lucru l-a împins în neființă pe celălalt.

Multă vreme Constance s-a răzvrătit împotriva lumii din nordul țării și din acest îngrozitor de sordid ținut central. Era de neîndurat. Și chiar în scurtul timp de cînd se afla acolo, îl văzuse răsfirându-și tentaculele. Acum se dărîma conacul Fritchley și anul viitor va veni rîndul conacul Shipley: Shipley, încîntătoarea casă din stuc datînd din 1780, cu suavele ei golfulețe rotunde și cu încăperile lambrisate și atît de delicat pictate. Îi plăcuse pînă și regelui Edward******** îi plăcuse să stea acolo, pentru că reședința avea atîta atmosferă. Și contele Manby, cum îi spunea lumea, cît își mai îndrăgise căminul și plajele vaste care îl înconjurau!

Contele murise; și urmașii lui moșteniseră venitul care provenea din mine. Dar minele se întinseseră pînă aproape în pragul conacului. Parcul tăia printre mine, și cete de mineri se tolăneau sau hoinăreau pe malurile lacurilor în ceasurile libere. Bătrînul, mîndrul conte nu obiectase: „De la mineri îmi trag eu avutul, obișnuia el să spună. Găsesc că sînt la fel de decorativi în parcul meu ca și căprioarele.” Regelui Edward îi adresase. Iar monarhul îi răspunsese: „Sînt de aceeași părere. Dac-aș descoperi o pungă de cărbune sub peluza mea de la Sandringham*********, aș deschide acolo o mină și aș considera-o un fermecător peisaj de grădină”.

Dar astea s-au petrecut în generația anterioară, poate chiar în penultima.

Acum frumoasele plaje de la Shipley dispăruseră aproape cu totul, iar parcul arăta bizar și pleșuv. Conacul urma să fie dărîmat. În locul lui se vor ridica roiuri de căsuțe. Actuala familie Manby avea o casă la Londra, o cabană în Scoția și o vilă lîngă Nisa. Detestau Shipley.

Constance știa toate acestea. Îi cunoștea pe cei din familia Manby, îi cunoștea pe toți cei din ținut. Fiecare dintre ei avusese grijă să-i viziteze, îi oferiseră cu amabilitate și căldură... ce-i oferiseră? Nu tocmai prietenia lor. Cunoștința lor. Ducele și ducesa de Coningsby**********, cea mai importantă familie din ținut, se arătaseră într-adevăr extrem de atenți. ”Bietul Clifford! Asta-i viața! Sărmanul tînăr Sir Clifford Chatterley!”
(...)
>

SURSA

D. H. Lawrence, Amantul doamnei Chetterley***********, traducere de Antoaneta Ralian, editura Cartea Românească, București, 1991, pp. 58-61

NOTE M.T.

*John Wesley (1703-1791) – Pastor al Bisericii Anglicane și inițiator al mișcării metodiste în cadrul acestei biserici protestante.

**Biserica Congregațională – Biserică neoprotestantă inițiată în 1592 printr-o teorie a uniunii de către teologul protestant englez Robert Browne.

***Biserica Christadelfiană – Biserică neoprotestantă inițiată de în secolul XIX în SUA de către doctorul John Thomas, de unde s-a răspândit mai ales în lumea anglo-saxonă.

****Wragby – Conacul ficționalei familiei Chatterley.

***** Sussex (Saxonia de sud) – Unul din cele 39 comitate istorice ale Angliei, menționat în 1189. Este situat pe țărmul sudic al țării, cu ieșire la Canalul Mânecii.

******Elisabeta I Tudor – Regină a Angliei între 1558 și 1603.

******* George de Hanovra – Numele a patru regi ai Marii Britanii care au domnit succesiv în perioada 1714-1830.

********Edward VII de Saxa Coburg Gotha – Rege al Marii Britanii în perioada 1901-1910.

*********Sandringham – Domeniu care a devenit una din reședințele monarhilor britanici începând cu anul 1862.

**********Coningsby  sau The new generation este titlul unui roman politic publicat în 1844 de viitorul premier conservator britanic Benjamin Disraeli (1804-1881).
*********** Anne Tharesse, Amantul doamnei Chatterley - H. D. Lawrence, 19 martie 2014 (https://cartebunaonline.wordpress.com/2014/03/19/amantul-doamnei-chatterley-h-d-lawrance/)