<Bruce Lee, legenda artelor marțiale, este comemorat zilele acestea în întreaga lume, la 20 iulie fiind marcați 40 de ani de la trecerea subită în neființă (20 iulie 1973).
Primul, cel mai prolific și mai cunoscut practicant de arte marțiale chinez Li Xiao Long (alias Bruce Lee) s-a născut la 17 noiembrie 1940 în chinatownul din San Francisco, din părinți chinezi, originari din Hong Kong. Tatăl era un renumit actor de operă cantoneză, iar mama o apreciată cântăreață, descendentă a unui bogat și influent clan honkonghez. Se poate spune că Xiao Long (micul dragon) a fost născut pentru arte marțiale și pentru cinematografie, în primul său „rol” fiind distribuit la numai un an („Golden Gate Girl”) ca sugar, iar în ultimul, post-mortem, în 1981 („Jocul morții 2”).
Meritele incontestabile în zona artelor marțiale, recunoscute de cei mai apreciați luptători, sportivi și practicanți, l-au făcut pe Bruce Lee deopotrivă celebru și invidiat. Părintele culturismului modern, Joe Weider, declara la vremea respectivă că acesta avea cel mai definit corp văzut de el până atunci. Colegii de platou, între cei mai cunoscuți fiind Chuck Norris și Bob Wall, la rândul lor maeștri ai artelor marțiale, îl considerau un deschizător de drumuri. Același renume l-a câștigat și în cinematografie, fiind primul chinez care a reunit calitățile de producător, scenarist, regizor și actor în rolul principal.
Unul dintre admiratorii declarați ai lui Bruce Lee a fost chiar liderul de facto al noii Chine, Mao Zedong (1893-1976). În articolul „The man who was Mao s hero”, apărut în anul 2010 în publicația China Daily, Raymond Zhou a consemnat că, după ce a vizionat producțiile „The Big Boss”, „Fist of Fury” și „The Way of the Dragon”, Mao a avut numai cuvinte de laudă la adresa lui Lee, fiind extrem de încântat. „În timp ce viziona pentru prima dată „Fist of Fury”, Mao, plin de lacrimi, a spus: „Bruce Lee este un erou”. Apoi Mao a revăzut filmul de încă două ori. Liu Qingtang, ministr adjunct al Culturii la acea vreme, un apropiat al familiei Mao, martor la eveniment, a declarat că nu știe să existe un alt film pe care Mao să-l fi vizionat de trei ori.
Surprinzătoarea moarte a lui Bruce Lee a lăsat în urmă o serie de legende, care pentru mulţi anulează verdictele medicale care arătau că acesta a decedat ca urmare a unui edem cerebral. La 32 de ani, Lee beneficia de trei asigurări de viaţă, fiecare în valoare de un milion de dolari, enorm pentru acea perioadă, aceasta fiind una dintre pistele urmărite de presa vremii. Antipatiile stârnite de faptul că Bruce Lee dezvăluise tehnici secrete ale artelor marţiale chineze sunt o altă parte de legendă, în care este invocată ''lovitura morţii tăcute şi ascunse'' capabilă să smulgă suflul vieţii prin simpla blocare a meridianelor energetice.
Pentru a înţelege respectul şi admiraţia chinezilor şi a lumii întregi pentru Bruce Lee, trebuie ştiut că în Hong Kong a fost dezvelită, la 27 noiembrie 2005, o statuie de bronz în mărime naturală. O statuie a vedetei se găseşte şi la Mostar (Bosnia), dezvelită cu o zi înaintea celei din Hong Kong. În anul 2008, în provincia Guandong, a fost inaugurată o rezevaţie naturală dedicată lui Bruce Lee, spaţiu care include un memorial al familiei sale care are originile la Shunde, un muzeu Bruce Lee, o şcoală de arte marţiale, dar şi cea mai mare
statuie a acestuia, de 18,8 metri.
Unul dintre ultimele tributuri în memoria marelui iniţiat a fost adus recent în Statele Unite ale Americii unde o statuie a fost dezvelită, în luna iunie, în chinatownul din Los Angeles.
Bruce Lee a fost căsătorit cu Linda Emery. Împreună au avut doi copii: o fată, Shannon, şi un băiat, Brandon. Acesta din urmă, la rândul său renumit practicant de arte marţiale şi actor, a murit la numai 28 de ani, în timpul filmărilor la producţia ''The Crow'', când o armă a fost încărcată, accidental, cu gloanţe reale, pentru o scenă în care personajul lui Brandon trebuia să fie împuşcat de personajul intepretat de Michael Massee.
>
SURSA
Wu Min, 40 de ani de la moartea lui Bruce Lee, „Puntea”, Radio China Internațional / Redacția Română, Beijing, 2013, nr. 37, p.5.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu