<
(...)
După ce doborîse la Bonneville recordul mondial de viteză auto (634,2 km pe oră), Donald Campbell alesese Parisul pentru a se odihni cîteva zile.(...)
Ceva mai tîrziu a apărut un alt as al volanului care i-a răpit lui Campbell și supremația recordului mondial. Apoi și acela a cedat locul de onoare altuia. Și tot așa, un lung șir de scoală-te tu, să må așez eu în fotoliul gloriei". Ultimul s-a așezat, în 1979, cascadorul Stan Barrett. El a împins recordul goanei automobilistice la 1100 kilometri pe oră, depășind bariera sonică.
De fapt, ce a condus Barrett pe fundul lacului secat Muroc din California nici nu mai poate fi numit automobil. E o autorachetă pe trei roți. (...) Nu ne mai miră nimic, de vreme ce recordmanul însuși a mărturisit gazetarilor sleirea veleităților sale de autodepășire:
- Îmi ajunge ce am făcut la 17 decembrie 1979. Cînd am atins viteza maximă mi s-a părut că trec printr-un zid și că îmi este smuls capul de pe umeri.
(...)
>
Sursa
Dan Ursuleanu, Umor pe patru roți, ed. Sport - Turism / col. Cartea de vacanță, București, 1981, p. 337.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu