George Arion, Interviuri, Albatros, București, 1982
A. P. - (...) Vrei să critici o mentalitate retrogradă a cuiva. Însă ți se spune: nu trebuie să fie director general. Să nu fie din capitală. Ci din provincie. Să nu fie chiar director. Ci director adjunct. Ba nici așa n-ar mai fi bine. Mai bine să fie un maistru. Deși n-ar fi educativ. Mai bine un magazioner. Îți dai seama că din toată critica n-a mai rămas nimic. E ca și cum ai trage cu un tun de calibru greu după muște.
A. P. - Mi-am adus aminte de un personaj. Care, cînd, ajungeau
filmările pe la jumătate, imediat convoca o ședință. Și-i beștelea pe toți. Deși din cîte
se filmase pînă atunci nu se putea înțeleg mare lucru. Apoi pleca mulțumit că
și-a făcut datoria. Dacă filmul ieșea prost, spunea: „Vedeți? Ce v-am spus eu?” Dacă ieșea bine zicea: ”Ei, dacă nu făceam ședința aceea...”
