Înainte de a călători în India la sfârşitul lui 1991, Vasile Andru* citise din opera lui Mircea Eliade** doar tratatul despre Yoga, eseurile sapienţiale şi Istoria religiilor. Jurnalele şi memoriile acestuia le-a parcurs de-abia în 1995 şi ca urmare Eliade nu a fost pentru el un ''ghid spiritual'' atunci când a luat contact cu India. Apropierea lui Andru de India s-a realizat ca un practician al sapienţei, spre deosebire de Eliade, pe care îl consideră ''un mare erudit''. În acest sens, Andru a învăţat limba sanscrită doar cât a fost necesar să-şi treacă examenul, chiar dacă a obţinut ''foarte bine''. Pentru Andru, istoricul religiilor nu a fost un mentor, dar a fost ''o autoritate, un omniscient''. El a negat că a propus canonizarea lui Eliade, alături de Eminescu, arătând că doar a pus ''o întrebare cu tâlc, un challenge''.
Andru a plecat prima dată în India cu o bursă de studii obţinută prin concurs la Academia Sivananda***. Spre deosebire de Eliade, care a călătorit în nordul Indiei (Bengal), Andru a făcut stagiul Vedanta în sudul marii ţări asiatice, în munţii Sahiadri din statul Kerala. În seria sa erau 144 de cursanţi din 22 ţări, un tânăr canadian mărturisindu-i că a ajuns în India după ce a citit lucrarea lui Eliade despre Yoga.
Spre deosebire de Eliade, care a ajuns în India când avea 23 de ani, Andru a călătorit acolo când împlinise 49 de ani. De aceea, el nu a mers acolo ''în căutarea absolutului'', spre deosebire de Eliade, care a fost ''un magistru, iar nu un ascet'' şi care s-a întors din India ''însetat de relativităţi''. Pentru Andru diferenţa faţă de Eliade se explică prin faptul că a fost născut în apropierea chiliei lui Daniil Sihastrul**** şi a conştientizat astfel că ''aici se întrezăreşte absolutul meu''. Ulterior, în stagiul de la ashramul***** Neyyar Dam, Andru i-a destăinuit unei tinere grecoaice că a sosit în India ''cu Calea găsită de-acasă!'' şi că a venit ''ca şi la neamuri indo-europene'' la ''aceste rude cuminţi de la tropice.'' În final, scriitorul caracterizează India ca o treia patrie, după România şi Raiul.
La mânăstirea Rashikesh, ultimul popas al ascezei indiene a lui Eliade, Andru a remarcat că locul ''mai sălbatic'' s-a transformat azi într-un ''adevărat oraş călugăresc'', ''un fel de Vatican al Indiei''. Eliade a locuit la o mânăstire de pe malul drept al marelui fluviu Gange, Swarga asharm, în timp ce Andru a locuit pe malul opus, la mânăstirea Sivananda, numită ''Divine Life Society''. Dar a vizitat zilnic mânăstirea lui Eliade, precum şi schitul Lakshmi, unde acesta discuta cu Sivananda, al cărui ucenic, Swamiji Vishnudevanda, a devenit îndrumătorul lui Andru. El a constatat că Eliade nu este este cunoscut în mediile monastice, ci în universităţile indiene. Astfel, în biblioteca ashramului Sivananda nu a găsit nici o carte a lui Eliade, dar când le-a vorbit călugărilor despre predecesorul său, aceştia, impresionaţi, au cerut lucrări ale acestuia.
Andru a constatat cu uimire că, spre deosebire de el, care ''sufer enorm când trece ceva timp fără să văd India'', Eliade nu a mai fost interesat să revină şi să-şi păstreze ''imaginea'' acolo.
În marele oraş-port Calcutta, unde a mers la mânăstirea Maicii Teresa******, Andru a reuşit să o contacteze pe sora lui Maitrey, Chitrita Devi, alintată Chabu în celebrul roman scris de Eliade după întoarcerea din India. Aceasta este scriitoare, traducătoare şi editoare şi nu a vorbit cu plăcere despre savant, deoarece el a lăsat familiei şi cunoscuţilor ''o amintire grea, deprimantă''. Ea consideră scandalos faptul că în roman Eliade a păstrat numele personajelor, dar a inventat alte vieţi, şi explică îndepărtarea lui Eliade de India ''din jenă pentru dezastrul produs în familia Dasgupta''. Mai mult, ea a fost surprinsă de răceala cu care scriitorul a primit-o la Chicago, la bătrâneţe, pe Maitraye Devi, acesta fiind modul în care scrie Chitrita numele surorii sale decedată între timp. Cu sentimentul dragostei reaprins în inimă şi decepţionată de răceala lui Eliade, eroina romanului a scris la rândul ei cartea Na hanya te (Aceasta nu moare) şi a vizitat Bucureştiul în 1973, ceea ce l-a supărat pe Eliade. Andru a obţinut acordul doamnei Dorina Al-George, văduva orientalistului Sergiu Al-George*******, de a copia scrisorile eroinei către soţul ei din 1972-1973, pe care le caracterizează ca fiind ''emoţionante''.
În final, Andru a apreciat ca ''o intuiţie capitală'' teza marelui istoric al religiillor potrivit căreia ''sacrul este cel mai ades camuflat în profan'' şi o explică astfel: ''Sacrul este la vedere pentru cei cu ochii deschişi şi cu mintea deschisă; şi stă camuflat de profan pentru omul opacizat, grăbit, hăituit de griji, drogat de funcţii mari, somnolent, nevrozat, alienat.''
SURSA
George Ştefan, ''Când mergi în India, calci obligatoriu pe urmele lui Eliade''. Interviu cu scriitorul Vasile Andru, ''Origini'', Norcross/USA, VOL. IX, No 4-5 (94-95), May-June 2005, pp. 51-52.
NOTE M.T.
* Vasile Andrucovici: pseudonim Andru (1942 Bahrineşti/[România]/Ucraina - ) (http://www.vasileandru.ro/)
** Mircea Eliade (1907 Bucureşti/România - 1986 Chicago/SUA) (http://www.westminster.edu/staff/brennie/eliade/mebio.htm)
*** Academia Sivananda (http://www.sivananda.org/)
**** Daniil Sihastrul (secolul XV Moldova) (http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/chilia-sfantului-daniil-sihastrul-67959.html)
***** ashram (http://www.merriam-webster.com/dictionary/ashram)
****** Maica Teresa (1910 Skopje/[Imperiul Otoman]/Republica Macedonia - 1997 Calcutta/India) (http://albaniaperomaneste.wordpress.com/istorie/personalitati/maica-theresa/)
******* Sergiu Al-George (1922 Târgu-Mureş - 1981 Bucureşti) (http://www.mesagerul.ro/2013/03/11/sangeorzanul-sergiu-al-george-vazut-de-indieni)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu