(310) (...) Putna, care este condamnat de autoritățile române instalate de sovietici la 107 ani închisoare în contumacie. I se alătură Vasile Motrescu din Vicov, Ioan Gherman din Moldova-Sulița și Cosma Pătrunceanu din Straja. Acest grup este neutralizat în 1952. Vladimir Macoveiciuc cade rănit și se împușcă. Ceilalți rămân în casa din Vicov, luptă toată ziua, dar spre seară casei se dă foc. Așa dispare grupul Macoveiciuc.
În jurul orașului Gura Humorului acționa grupul condus de Ghimici. Din grup făceau parte și Săvuleț Hrehronciuc din Sucevița. Cu toții au fost secerați cu un pistol mitralieră de plutonierul Olaru. Acesta era în civil și s-a dat drept partizan. Astfel infiltrat în mijlocul partizanilor, după un timp a folosit un moment favorabil și i-a ucis pe toți.
În al treilea val vin și eu. În 1949, după ce am fost scos din cadrele armatei, am plecat în munți. În 1950, mi s-au alăturat doi frați, Ion și Gheorghe Ghiraș. Au căzut în luptă în 1955. Apoi mi s-au alăturat Vasile Marciuc și Vasile Motrescu. În urma unei trădări, după 6 ani de rezistență, am căzut în mâinile Securității, în noaptea de 17 octombrie 1955. După 9 luni de anchetă am fost condamnat la 40 de ani de închisoare 9 (sentința 96/19.07.1956).
Tot în acest timp, pe versantul de N al Obcinei Mari, în jurul orașului Câmpulung, acționa un grup condus de locotenentul Jenică Arnăutu, decorat cu ordinul „Mihai Viteazul”. În urma unei trădări sunt arestați, el și, între alții, Sandu Grigore din Vatra Dornei. Acesta făcea parte din organizației doctorului Vasilache, care avea ramificații în 5 județe. Arnăutu moare eroic în greva foamei, în închisoare din Râmnicu Sărat, în ziua de 2 noiembrie 1959. În 1958, în ianuarie, este prins ultimul partizan din Bucovina, Vasile Motrescu. Este condamnat la moarte și împușcat în iulie la Botoșani. Pe lângă procuror, la execuție au asistat și șeful anchetei din Suceva, maiorul Felix Moritz, care din câte știu trăiește în Suceava, după cum în Onești trăiește vestitul călău, căpitanul Cârnu.
În legătură cu rezistența din Bucovina, numai în intervalul 1950-1956 au fost 17 procese cu un total de 1.332 de ani de detenție. Mulți din condamnați au murit în închisori. Trei au fost asasinați după eliberare. Numai împotriva mea au avut 3 tentative. Iată o metodă originală de a scăpa până și de memoria acelor acte de demnitate.
(...)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu