<
(...)
Cea dintîi misiune al lui Abd al-Mu`min a reprezentat-o continuarea luptei contra Almoravizilor (1). Ca atîția strategi de gherilă victorioși din istorie, A. M. era răbdător, zelos și necruțător. El a purtat război de gherilă cu Almoravizii timp de 15 ani, obținînd controlul regiunilor Atlasul de Sus, Atlasul de Mijloc (2) și Rif (3). Prin 1145 îi hărțuise destul pe Almoravizi și își consolidase suficient forțele suficient pentru a-i provoca la luptă deschisă și a-i înfrînge decisiv în cursul aceluiași an.
Apoi Almohazii au început să se deplaseze spre vest prin cîmpia de coastă a Marocului, făcînd noi cuceriri pe măsură ce înaintau. După ce au asediat Marrakeshul (4), l-au luat cu asalt în 1147 și i-au măcelărit pe Almoravizii din interior. A. M. și-a stabilit capitala la Marrakesh și a continuat să o consolideze, epurîndu-i brutal pe cei de a căror loialitate sau ardoare religioasă se îndoia. În următorii 12 ani a străbătut de la un capăt la altul cîmpia Africii de Nord, cucerind totul în calea sa: Constantine (5) în 1151, Tunisia în 1158 și Tripoli (6) în 1159. Pe la 1160 regimul Almohad stăpînea tot nordul Africii la vest de Egipt și Spania musulmană (7).
Dinastia fondată de A. M. a durat încă multă vreme după moartea sa, în 1163. Cei doi succesori imediați a săi erau extrem de capabili și i-au continuat cu credință politica. Regimul Almohad a păstrat controlul asupra Africii de Nord timp de 500 de ani.
>
SURSA
A. Axelrod & C. Phillips, Dictatori și tirani, trad. I. Aramă, ed. Lider, București, 1995, pp. 11-12.
NOTE M. T.
(1)
(2)
(3)
(4)
(5)
(6)
(7)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu