Biografia califului Abd al-Mu`min Almohad (1094-1163) din Africa de Nord (AXELROD & PHILLIPS 1995)

<
(...)
Cea dintîi misiune al lui Abd al-Mu`min a reprezentat-o continuarea luptei contra Almoravizilor (1). Ca atîția strategi de gherilă victorioși din istorie, A. M. era răbdător, zelos și necruțător. El a purtat război de gherilă cu Almoravizii timp de 15 ani, obținînd controlul regiunilor Atlasul de Sus, Atlasul de Mijloc (2) și Rif (3). Prin 1145 îi hărțuise destul pe Almoravizi și își consolidase suficient forțele suficient pentru a-i provoca la luptă deschisă și a-i înfrînge decisiv în cursul aceluiași an.
Apoi Almohazii au început să se deplaseze spre vest prin cîmpia de coastă a Marocului, făcînd noi cuceriri pe măsură ce înaintau. După ce au asediat Marrakeshul (4), l-au luat cu asalt în 1147 și i-au măcelărit pe Almoravizii din interior. A. M. și-a stabilit capitala la Marrakesh și a continuat să o consolideze, epurîndu-i brutal pe cei de a căror loialitate sau ardoare religioasă se îndoia. În următorii 12 ani a străbătut de la un capăt la altul cîmpia Africii de Nord, cucerind totul în calea sa: Constantine (5) în 1151, Tunisia în 1158 și Tripoli (6) în 1159. Pe la 1160 regimul Almohad stăpînea tot nordul Africii la vest de Egipt și Spania musulmană (7).
Dinastia fondată de A. M. a durat încă multă vreme după moartea sa, în 1163. Cei doi succesori imediați a săi erau extrem de capabili și i-au continuat cu credință politica. Regimul Almohad a păstrat controlul asupra Africii de Nord timp de 500 de ani.
>

SURSA
A. Axelrod & C. Phillips, Dictatori și tirani, trad. I. Aramă, ed. Lider, București, 1995, pp. 11-12.

NOTE M. T.
(1)
(2)
(3)
(4)
(5)
(6)
(7)

Istoria Africii (JEFFERSON-MURPHY 1972)

 E. Jefferson-Murphy, Istoria civilizației africane, vol. 2, trad. C. Rudescu (orig. eng. 1972), Minerva/Biblioteca pentru toți 1088, București, 1981, 365 p.

Cuprins 

5 XI. Zimbabwe, Mwene Mutapa și Sudul

37 XII. Coasta și ținuturile interioare ale Africii de Est

83 XIII. Europa și Africa: contactele de pe coasă și comerțul cu sclavi

144 XIV. Explorare, exploatare și cucerire

215 XV. Înscăunarea stăpînirii coloniale

255 XVI. Reacția africană: naționalism și neatîrnare

315 Bibliografie (lucrări generale, antologii cu documente originale, origine și preistoria omului, Africa NE, Africa N, Africa V, Africa centrală, Africa S, Africa E, contacte europene și comerțul cu sclavi, naționalism și independență

325 Anexă (bibliografie recentă, cronologia independenței statelor africane)

„Cartea de față pornește de la premisa că istoria africanilor este o povestire emoționantă a stăruitoarelor strădanii - în mare parte izbutite - depuse de negrii africani pentru a-și făuri o civilizație a lor proprie, expresie a +mediului specific african.” (E. J.-M./coperta 4)

„Dintr-o perspectivă istorico-genetică J.-M. surprinde și interpretează evenimentele epocale ce jalonează ființarea în timp a comunităților, statelor și imperiilor, continuitatea și discontinuitatea lor pe planul vieții economico-sociale a meșteșugurilor, obiceiurilor și tradițiilor. Urmărind o sinteză a surselor variate de informații pe care le posedă, autorul depășește cadrul unei simple prezentări factologice și reușește să ofere interpretări, concluzii teoretice de o deosebită valoare cognitivă.” (Elena și Marin Voiculescu/coperta 4)

329 Indice