<
(...) I se părea că tatăl său fusese un excepțional, ceea ce era probabil o exagerare și-ntr-un anume sens un orgoliu neîntemeiat. Era în bună parte influența Aleksandrei Prokofievna care-și idolatriza soțul și pentru care ordinea era cam aceasta: Gorki (1), Lunacearșki (2), Nadejda Konstantinova și Afanasi Dementievici Troițki. După războiul civil (3), tatăl lui Serioja lucrase în domeniul învățământului. Iar în nouă sute șaptesprezece, după revoluția din februarie (4), fiind student al universității din Moscova, făcuse parte din comisia ce inventariase arhiva direcției Jandarmeriei. Comisia căuta să identifice pe colaboratorii secreți ai fostei Ohrana* (5). Cînd Serioja a aflat acest lucru - colaborare tatălui său la această comisie- s-a apucat să cerceteze, s-a înfundat în arhive, toată povestea a devenit o pasiune pentru el.
(...)
I se părea că firul ce leagă generațiile e asemenea unui sistem de vase prin care trec elemente ce nu dispar. Era mai curînd o viziune biologică decît istorică. S-a apucat cu sîrg de studierea poliției secrete țariste, în specia celei din Moscova în ajunul revoluției din februarie și, în baza documentelor, a făcut liste de colaboratori indicînd toate „succesele” lor în servici și toate „meritele” lor în fața patriei - muncă migăloasă ce i-a luat nu mai puțin de doi ani, find însă numai o parte din teză - (...)
(...) dar în acea noapte el era tulburat, simțea nevoia să stea de vorbă; i-a spus că Klimuk a căutat să-l convingă să-i dea lui Kislovski niște materiale de care acesta avea nevoie pentru teza de doctor docent. Serioja a refuzat. I-a spus că nu vrea să se lipsească de materiale atît de prețioase, care nu se găsesc nici în arhive, pe care numai el le are. Klimuk i-a spus că e mai bine să se lipsească de niște materiale decît să rămînă fără teză. Și de aic a pornit cearta. A ieșit la iveală că este o poveste veche. Klimuk l-a făcut idiot, iar el i-a spus lui Klimuk: „Ești un rahat!”
Despre ce anume era vorba? Ce materiale? Își amintea doar că Serioja s-a bucurat nemaipomenit atunci cînd a făcut rost de ele, ceea ce s-a petrecut întîmplător și pe neașteptate. Listele cu colaboratorii secreți ai poliției țariste din Moscova de la o mie nouă sute zece pînă la revoluția din februarie 1917. Erau desigur niște materiale foarte prețioase pentru că arhivele poliției țariste fuseseră distruse, arse. El a făcut rost de undeva de listele astea. A găsit un individ, sau un bețiv, sau un pungaș, sau pur șis implu un coate goale nenorocit, un decăzut - ea nu-l văzuse niciodată, avea un nume ciudat, Selifon sau Selivan, ceva de genul acesta - care i-a vîndut aceste liste contra treizeci de ruble. Se pare că bunicul aceluia avusese legături cu poliția secretă țaristă, fusese pe acolo un funcționar mărunt și păstrase listele ca să șantajeze oamenii și să să stoarcă de la ei bani. Un timp, Serioja fusese înnnebunit de toată această poveste, absolut fantastică. Unii nu-l credeau și-i spuneau că Selifon l-a tras pe sfoară,că listele sunt false, contrafăcute, dacă nu acum, atunci în anii douăzeci, și e posibil să fi servit la șantaj. La institut, îndeosebi un profesor, Viatkin, era împotrivă. Discuția cu Viatkin l-a făcut pe Serioja să se hotărască să plece la Gorodeț. Firește, la liste - în dosarul cu șireturi rozalii - se referise Beziazîcinîi, pe ele voi să pună mîna Klimuk.
Pentru ce? Kiskovski nu mai e la institut. N-o să lea dea nimic. Ar fi chiar ciudat să-l ajute cu ceva pe Klimuk.
(...) Și tocmai atunci a venit o scrisoare cu ștampila institutului, o comunicare oficială din partea sectorului: avusese loc discutarea tezei, se făcuseră următoarele observații, - o listă lungă - data susținerii se amînă pînă în luna cutare a anului viitor.
(...)
- Ce tot vreți să scoateți de la bunicul?
- Bunicul dumitale a avut o viață foarte bogată, i-a spus Serioja. Discutam despre viață...
- De ce notați?
- Sînt istoric, pentru mine asta e important pentru istorie.
- Care istorie?
- Istoria din Februarie nouă sute șaptesprezece. A revoluției din februarie și a tot ce e legat de
ea. este o perioadă complexă care nu a fost studiată încă pe deplin și fiecare nouă mărturie este valoroasă pentru noi. Așa că vă rog să ne scuzați că vă sîcîim, plecăm imediat.
Serioja vorbea liniștit, răbdător, da celălalt avea chef de ceartă. A început deodată să urle:
- La nabai cu interogatoriile! Marș! Istoricilor, duceți-vă... acolo cu voi! (...)
(...) Pantiușa asculta ironic și dușmănos, agitîndu-și degetul:
- Da, am citit istoria asta în școală.Ști-i-im! Ce-mi tot împuiați capul? Istoria, istoria... Ajunge, există o istorie, de mai mult nu e nevoie.
- Ascultă, Pantelei, dumneata de fapt ce meserie ai?
Cînd Serioja stătea de vorbă cu oameni simpli, mai ales cînd isca cu ei o discuție în contradictoriu, fără să vrea, lua un ton neplăcut de superioritate, lucru care îi enerva pe oameni.
(...)
- La naiba am eu nevoie de istoria ta! Nu trebuie să trageți oamenii de limbă!
- Istoria nu e a mea, e și a voastră, și a bunicului vostru. Ea aparține tuturor. Iată, de exemplu, satul Gorodeț este foarte vechi...
Infirmiera îi șoptea Olgăi Vasilievna să nu se supere pe bărbatul ei, e cam înapoiat, e slab la minte și dacă bea pe dată i se năzare ceva și se agață de oameni, de aia îl și bat îngrozitor, iar de lucrat lucrează ca mecanic pe elevator și în general e om bun. Bătrînelul Koșelkov, fostul colaborator al poliției secrete - pentru care totul fusese atît de demult, încît nu mai avea nici o mireasmă și nici o culoare, totul pierise și se evapoorase - dormita acum linițștit cu capul în piept, încununat de un perișos albicios ca de copil.
* Ohrana - poliția secretă țaristă (n. tr.).
(...)
>
SURSA
Iuri Trifonov, Altă viață: Iuri Truifonov, Casa de pe chei & Altă viață, trad. A. Nicolescu, ed. Eminescu / colecția Romanul de dragoste nr. 228, București, 1989, pp. 246, 248, 254-255, 273-275.
NOTE M.T:
(1) Alexei Maximovici Peșkov / Maxim Gorki (1868-1936) = Celebru scriitor rus și apoi sovietic. Pionier al realismului socialist. (http://www.imagi-nation.com/moonstruck/clsc73.html)
(2) Anatoli Vasilievici Lunaceraski (1875 Imperiul Rus-1933 Franța) = Critic de artă și jurnalist rus. Revoluționar marxist și primul comisar sovietic al învățământului. (https://www.marxists.org/romana/lenin/bio/amintiri/lunacearski/index.htm)
(3) Războiul civil din Rusia (1918-1921) = S-a încheiat prin victoria comuniștilor (bolșevicilor), veniți la putere prin lovitura de stat din 25 octombrie/ 7 noiembrie 1917, împotriva unor forțe politico-militare rusești disparate, susținute de marile puteri.
(http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/rusia-ntre-r-zboi-i-revolu-ie-1914-1921)
(4) Revoluția din februarie 1917 din Rusia = Revoltă sângeroasă în capitala Sankt-Petrsburg, care a dus la abdicarea țarului. (http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-19464777-revolutia-rusa-din-februarie-1917-origini-semnificatii-implicatii.htm)
(5) Ohrana = Pază, apărare, protecție în limba rusă. (http://www.britannica.com/EBchecked/topic/426484/Okhranka#275729.hook)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu